call for submissions : women’s lives & gender relations in Eastern Europe

Collected Volume on Women’s Lives, Gender Relations and State Policy in Central and Eastern Europe under State Socialism

Deadline: June 15, 2007

Scholars working on gender and socialism in Central and Eastern Europe are invited to submit a 500-word abstract of an essay for a collected volume examining post-89 approaches to the study, research and analysis of women’s lives and issues of gender under state socialism.

The wealth of human and archival sources that have become available since the collapse of communism, combined with the increased use of cultural, social, gender, and oral history in studies of socialism, have provided crucial insight into gender in socialist societies — both as it was discursively represented and lived on an everyday level. This in turn has facilitated a more nuanced and complex understanding of women under socialism that challenges the bleak and homogenized portraits of women that were produced — in both feminist and non-feminist scholarship–prior to and immediately after 1989.

Continue reading

girls leading to massacres, as always

Two comments on some international press coverage of the Virginia Tech shooting that does the usual victim-blaming, woman-bashing thing:

—from Emma

… [British tabloids] have a penchant for the scarlet lady, the vile temptress, the fallen woman. […] It seems they’ve found another one. The most nauseating of their endless, masturbatory speculation seems to have fixated on the young woman who was the first victim. Headlines include this from the Metro – a paper so bad they give it away for free:

“The Girl who Lead to a Massacre”

[subsequently changed, possibly due to reader outrage, to the marginally better “Was it an obsession with Emily that drove gunman to kill?”, although the article still begins with “This is the face of the teenage student who may have sparked the biggest gun massacre in US history.”]

I’m physically shaking as I type this. I am so damn angry. This is but one headline, typical of the tabloid press today, particularly those owned by the D**ly M*il. The sneering implication behind all of them is that this “vibrant girl with an engaging personality” had brought this horror down on all the victims, by rejecting the romantic/sexual advances of the murderer. This is the overwhelming message spun by our gutter press in the UK.

I’m appalled. I’m ashamed.

—and from Jennifer

I wrote to someone last night after I heard about this young woman’s murder and said that I expected the media to once again blame women for this man committing murder. Little did I know my view would be proven true within less than 24 hours.

This young woman did not cause her own death or the deaths of so many others. The one whose photo or at the very least name which should have appeared is the man who pulled the trigger. This man took revenge on the young woman because she dared to end her relationship with him.

This man was not a ‘loner’ neither was he isolated – rather he reacted as so many other men have done – by murdering a woman because he believed she belonged to him utterly. The authorities themselves dismissed the first shootings as ‘just a domestic’ until such time as more males were being murdered. Such is the total disregard for any woman’s life.

Now all the focus is on gun laws – very cleverly omitting the fact it is was not guns but how so many males continue to be socialised into believing they are entitled to control and dominate any woman who happens to come into their lives.

[similarly, the headline and sub-headline for the story in the Australian Daily Telegraph were “Was gunman crazed over Emily?” and “THIS is the face of the girl who may have sparked the worst school shooting in US history.” next to a picture of her.]

… Not only does this headline sexualise the poor woman it also portrays the male gunman as being driven crazy by this young woman’s supposed irresistible sexuality. The only person responsible and to blame for these murders is Cho Seung-Hui. He took a decision to pull the trigger and the media is deliberately attempting to deflect attention away from yet another case of male violence against women. The media would be advised to ask questions concerning how boys and men are socialised into what is termed dominant masculinities which in turn normalises and justifies male violence against women and children.

(see also article by Jennifer on End Violence Against Women blog)

It’s a very good thing that readers are complaining about the callous, disrespectful stance of the media towards this female victim. Unfortunately, by way of “apology” (?) the Daily Telegraph staff hypothesizes that reader outrage may be due to “some cultural confusion between the US and Australia” or the fact that “the hurt and devastation of this event [is] so monumental that people need to vent their anger and confusion at something, anything” – commenting nothing about the problem itself, nor taking responsibility for their misstep (they probably figure victim blaming happens all the time and it’s so accepted, as is misogyny in general, that it’s unfair for readers to pick on them specifically). Apparently, they are in a similar conundrum with reader reaction to a racial slur published in one of their articles yesterday… and they’re just as shocked that someone complained. Of course.

—-
more at Feministe
—-
on a very different note (ABOUT LIVIU LIBRESCU)
—-

and more:

“Virgina Tech Massacre: Blame Feminism!” – Andi Zeisler, WIMN’s Voices

Add “mass murder” to the ever-growing list of societal problems that can be pinned on feminism. In this appalling article from the UK’s Times Online, Sarah Baxter posits quite confidently that last week’s carnage is the fault not of Cho Seung-hi, but of the shameless hussies that comprised Virginia Tech’s female population — women who dared to have sexual relationships, spurn the advances of creepy dudes, and speak their minds when they felt harassed. Those uppity little sluts! Of Cho’s first victim, Emily Hilscher, Baxter writes:

“Perhaps there was something about her that reminded Cho of another girl he had fancied — the one he had sneaked into the women’s dorm to see but, as a roommate recalled, “When he looked into her eyes, he saw promiscuity.”

Such assertions wouldn’t be complete without the rubber-stamp of an expert, of course—and whaddya know, here’s Camille Paglia, bringing her characteristic brand of victim-blaming “logic” to an explanation of why the slaughter of Emily and 31 others really isn’t Cho’s fault …

“Mass Murderers and Women: What We’re Still Not Getting About Virgina Tech” – James Ridgeway, Mother Jones

Of all the lessons contained in the horror at Virginia Tech, the one least likely to be learned has to do with the deadly danger posed by the dismissive way we still view violence against women.

The first person killed by Cho Seung-Ho, a freshman named Emily Hilscher, was initially rumored to be Cho’s current or former girlfriend – the subject of his obsession or jealous rage. It now appears that she never had a relationship with Cho, but the rumors were spread quickly, especially by blogs and by the international tabloid press. The UK’s Daily Mail headlined the “Massacre Gunman’s Deadly Infatuation with Emily,” while Australia’s Daily Telegraph published a photo of a smiling Hilscher with the line “THIS is the face of the girl who may have sparked the worst school shooting in US history.” (The page is still up.) Some accounts stooped to suggesting, with zero evidence, that the victim had jilted Cho, cheated on him, or led him on.

More significantly, local police and university administrators appear to have initially bought this motive, and acted accordingly. In the two hours between the murders of Hilscher and her dorm neighbor Ryan Clark, and Cho’s mass killings at another university building, they chose not to cancel classes or lock down the campus. (They did choose to do so, however, in August 2006, when a man shot a security guard and a sheriff’s deputy and escaped from a hospital two miles away.) Virginia Tech President Charles Steger said authorities believed the first shooting was a “domestic dispute” and thought the gunman had fled the campus, so “We had no reason to suspect any other incident was going to occur.” The assumption, apparently, is that men who kill their cheating girlfriends are criminals, but they are not crazy, not psychopaths, and not a danger to anyone other than the woman in question. (Or, as one reader commented at Feministe sarcastically, “Like killing your girlfriend is no big deal.”)

In fact, these attitudes ignore past evidence of both “domestic disputes” and a more generalized misogyny as motives in mass killings. Multiple murders in homes and workplaces often begin with a man killing his wife or girlfriend. Mark Barton, who in 1999 shot nine people in an Atlanta office building, began the day by bludgeoning to death his children and his wife; six years earlier he had been a suspect in the death of his first wife and her mother, who were also beaten to death. In another high-profile case, the December 1989 mass shooting at Montreal’s Ecole Polytechnique, Marc Lepine was after women, whom he hated, and had a list of feminists he wanted to kill. He murdered four men and 14 women, and wounded 10 more women. In September 2006, Duane Roger Morrison walked into Platte Canyon High School in Bailey, Colo., and took six female students hostage, killing one. And last October, Charles Carl Roberts IV took over an Amish schoolhouse, let the boys go, and killed five girls.

One warning sign in such cases is a history of stalking and harassment of women. At Virginia Tech, in September 2005, poet Nikki Giovanni had Cho removed from her class at Virginia Tech after female students complained that he was using his cell phone to take pictures of their legs underneath the desks; some refused to come to class while Cho was there. In November and December of that year, two female students reported receiving threatening messages from Cho, and one said he was stalking her. But charges were never filed, and police and university officials didn’t seem especially worried about the women. Yet, as Arlen Specter pointed out in comments on the VT shooting made during the Gonzalez hearings Thursday, Cho had been accused of a “crime against the state as well as against the students,” and the local DA could have taken up the case.

According to the Stalking Resource Center, one million women are stalked in the U.S. every year. In two-thirds of the cases where a female victim asks for a police protective order, that order is violated. Earlier this month, Rebecca Griego, a researcher at the University of Washington, was murdered in her office by her ex-boyfriend after she had reported his threats to the university police and Seattle police, changed her phone number, moved out of her apartment, distributed photos and descriptions of her stalker, and sought an order for protection.

One third of female murder victims are killed by an intimate partner (as opposed to about 3 percent of male victims). Of these, 76 percent had been stalked by the partner in the year prior to their murder. Murder ranks second (after accidents) as the leading cause of death among young women. And if the Supreme Court and abortion opponents really want to protect the lives of fetuses, they might consider this: Murder is the number one cause of death of pregnant women in the United States. …

articol interesant dar si mai si

Interesant, tot mai mult despre problematica de gen si in presa romaneasca…

http://www.evz.ro/article.php?artid=296972

Femeia aduce stabilitate sociala
20 Martie 2007
Andreea Romanovschi

Si mai interesante mi se par comentariile pe forum, si absolut savuroase in sensul foarte trist, insa si foarte echilibrate, unele si aducand informatii.

Cam asa se formeaza opinia “publica”, incet si cu multe eforturi. Avem nevoie insa de mai multe modele. Toate interventiile cu exceptia uneia (“cuviosul …”) sunt extrem de superficiale, extremiste, complet in afara subiectului, evidentand marturii ale “rezistentei” interioare vizavi de o gandire critica asupra subiectului.

gen:

mary (m…..w@yahoo.com), 2007-03-20 01:00:39
femeia este principala si esentiala cauza a tuturor conflictelor, crizelor si razboaielor. cauzele de alta natura sunt cele vizibile de suprafata doar invocate de prosti.
tocmai feminizarea si favorizarea excesiva a femeii sunt cauzele care vor arunca terra in intunericul definitiv. grav e ca aceasta politica perversa a feminismului afecteaza in ultima instanta si conditia femeilor demne care stiu ca orice exces nu e bun, e doar o capcana pentru nelegiuite, pentru desfrau, o sursa de distrugere a familiei, credintei, armoniei, moralitatii si adevarului. e drept astazi prostituatele fac legea de la natalitate pana la politica. feminismulul a sporit si a alimentat toate aberatiile si deviatiile; homo-pedo-zoo-para-sexualitatea, suicidul, alcoolismele, consumul de droguri, crima. important e ca evz sa nu cada in abordari neobiective, profeministe care zapacesc lumea .all the best evz!!!”

Deci pentru noi care cautam cauzele conflictelor, crizelor si razboaielor – iata o noua directie de investigat! Suna foarte similar cu discursul inchizitiei din evul mediu pe baza caruia sute de mii de femei au fost persecutate cateva secole.

Ina C.

Prostitution… give them all a share of it!

I was eagerly preparing to read an article entitled “Romanian Authorities promise to legalize prostitution”. I was comforted, somehow, to find that title, and amazed at how fast Romania is progressing in promoting Human Rights, even if it joined the European Union only 3 months ago. The topic of prostitution and whether it should be legalized in Romania has been brought up for discussion before. This generated heated exchanges between antagonist parties everywhere in the media, the Orthodox Church and its followers being the chief opponents of legalization. Well, I must say that in a society where sexuality is still not tackled enough as a subject of discussion even between partners; where sexual education in schools is still often approached in biological terms of how humans “breed”; where “sexual and reproductive rights” is a neologism that most people have never heard about; where sexual orientation is considered by many a “politically correct” disguise of “perversion”, and where a big part of the heterosexual population believe that they are immune to HIV because they aren’t gay – yes, Romania doesn’t seem to be ready for such a legislative “liberalization” of commercial sex.

Continue reading

MAI promite legalizarea prostitutiei?

n-am cuvinte pt. cit de aiurea e pusa problema in stirea asta, de la felul in care e abordat subiectul de catre oficialitati (cum s-ar putea exploata mai tare prostituatele), la felul in care e discutat atit de ei, cit si in presa si in general: “vesti bune pentru romanii burlaci”! nu c-ar fi o noutate – a se vedea de ex. protestul din 2005 privind abordarea la nivel guvernamental a problemei prostitutiei.

parlamentarilor, lui v. blaga (care, vai, nici nu poate intelege cum de nu se trece mai repede la legalizare), ca si majoritatii populatiei, sigur li se pare chiar nastrusnica ideea ca prostituatele sint oameni si ar putea avea mai multe drepturi, sau ca daca prostituatele sint criminale si “burlacii” care cumpara servicii sint tot criminali… si sa poarte discutiile la acest nivel.

nu mai discutam poza, iresponsabilitatea presei cind e vorba de orice care perpetueaza exploatarea sexista in general.

– inca o analiza: “Fiinţele umane au preţ: 1% din PIB”

– pe site-ul lf, despre prostitutie: I si II

When Feminism Rocks. Revolution. Grrrl-style.

bk_rgsn0.jpg

Pentru un consumator de mainstream (rock sau nu) pare sa existe putine modele feminine in muzica, artiste care sa insemne mai mult decat interprete ale unor melodii foarte populare, compuse si produse de alti muzicieni. In spatele unei industrii rock suprasaturate de ‘masculi feroce’ chiar exista multe femei care manuiesc instrumente muzicale, care isi compun propria muzica, artiste care aleg ca mod de exprimare aceasta arta… Doar ca ele nu sunt la fel de proeminente ca Britney Spears.

O parte dintre aceste muziciene sunt incluse in miscarea Riot Grrrl (RG).

14.jpg

Riot Grrrl nu este doar o tendinta vestimentara[1] sau o ‘moda’ care sa dispara la scurt timp dupa ce a fost ‘lansata’, cum se intampla cu acest gen de fenomene. Riot Grrrl nu este doar un curent muzical, chiar daca muzica a jucat un rol foarte important in cadrul ei. Prin intermediul miscarii au fost discutate si rediscutate multe chestiuni politice si sociale legate de sexism, hartuire si abuz, homofobie si fat oppression[2], atat prin muzica, arta, cat si prin literatura, publicatii (zines[3]) si impartasirea unor experiente.
Contrar cu ceea ce unii sustin de la ‘media black out’-ul din toamna 1992, RG nu a disparut.[4]

Continue reading

Ce pot face bărbaţii pentru a pune capăt sexismului şi violenţei împotriva femeilor

Notă: ceea ce urmează reprezintă o colecţie de sfaturi despre ce pot face bărbaţii pentru a opri sexismul şi violenţa împotriva femeilor. Textul este compilat de către Michael Flood, dintr-o căutare pe Google întreprinsă în data de 17 februarie, 2006. Sub fiecare listă vei găsi URL-ul din care provine.

————-
Ce pot face bărbaţii (şi femeile):

o— opreşte-te din a te gândi la femei fie ca la nişte târfe, fie ca la nişte puritane; surprinde-te umblând după “târfe” şi demonizându-le mai apoi. De asemenea, încetează să gândeşti că bărbaţii trebuie să fie duri, sau să “marcheze”, pentru a fi “bărbaţi adevăraţi” – ce o mai fi însemnând şi asta.

o— citeşte studii de gen. Cercetează modul în care au funcţionat societăţile în care violul nu a existat (Iroquois, etc.).

o— încearcă să găseşti un film care să-ţi placă şi ale căror personaje principale să nu fie doar bărbaţi sau o singură femeie într-un club masculin, sau un film în care o femeie nu trebuie să se dezbrace, să fie obiectul interesului sexual sau amoros, să fie nebună, sau să fie slabă. Imaginează-ţi cum ar arăta emisiunile TV sau filmele, dacă toţi bărbaţii ar fi femei, iar toate femeile ar fi bărbaţi.

o— nu trece cu vederea atunci când prietenii sau colegii tăi fac comentarii sexiste sau analizează femeile doar funcţie de corpurile lor, sau de cât de “disponibile” sunt.

o— nu întrerupe femeile atunci când vorbesc; s-ar putea să pierzi ceva important.

o— nu analiza femeile politician după aspectul fizic, sau după cât de mult sex practică.

o— nu presupune că feministele urăsc bărbaţii. Nu mai fi atât de defensiv când o femeie încearcă să deschidă o discuţie despre problemele femeilor. Subiectele legate de sexism nu sunt ceva ce poate fi pus deoparte pentru o anumită lună, pentru o vacanţă sau pentru un articol de ziar.

o— boicotează corporaţiile care folosesc publicitate sexistă (sunt foarte multe!) sau, măcar, încearcă să devii conştient de sexismul din reclame.

o— încearcă să te împiedici să mai obiectifici/sexualizezi corpurile femeilor (asta e greu de realizat, deoarece obişnuinţa este atât de însămânţată în fiecare dintre noi).

o— alătură-te/înfiinţează un grup care să lupte împotriva sexismului. Alege acest grup cu înţelepciune.

o— nu-ţi fie teamă să declari că eşti feminist. Suntem cu toţii încă sexişti (şi rasişti şi homofobi), chiar dacă facem parte dintre cei oprimaţi. Societatea devine închistată. Pune umărul pentru schimbare. Dacă te gândeşti că prietenii te vor ridiculiza pentru că spui că eşti feminist, poate ar trebui să iei în considerare ideea de a-ţi căuta noi prieteni (sau măcar de a-i educa pe cei vechi).

o— şi las-o baltă cu ascultatul de muzică sexistă!!! Chiar nu e cool. Dacă nu eşti sigur dacă muzica e sexistă, sau te gândeşti că poate “e doar o glumă”, încearcă să-ţi imaginezi că toate referinţele astea la gen ar fi referinţe la rasă, şi vezi dacă nu cumva cântecul ar fi rasist, sau încearcă să-ţi imaginezi rolurile de gen inversate în versuri.

o— realizează că dacă eşti bărbat, un tip alb, unul plin de bani, sau un heterosexual, eşti privilegiat în această societate. Realizează că toate opiniile tale se bazează pe experienţele pe care le-ai trăit având aceste privilegii.

o— spune că-ţi pare rău când îţi dai seama că te-ai purtat sexist. Fii receptiv atunci când o femeie îţi spune că se teme, sau că suferă, sau că este extrem de furioasă datorită sexismului din lumea asta. Te rog, nu-i spune că îl caută cu lumânarea, sau că se victimizează. O femeie ştie când este obiectul urii sau ridiculizării datorită sexului/genului său. NU e proastă. Încearcă să nu o subestimezi.

o— de foarte multe ori căutăm să ne dovedim, prin orice mijloace, că nu–i nimic în neregulă cu acţiunile/cuvintele/gândurile noastre sau cu acţiunile/cuvintele celor din jur. Este mai uşor decât să ne gândim că oamenii pe care îi iubim ar putea fi împotriva noastră. Dar s-ar putea să realizezi într-o zi că mulţi dintre cei de bună-credinţă sunt sexişti şi ignoranţi la durerea pe care o produc. Vine un moment când nu mai poţi ignora asta, şi nici nu-i mai poţi găsi justificări. În acel moment, fă tot ce îţi stă în puteri, dar încearcă să rămâi rezonabil. Revoluţia poate să înceapă chiar acum, daca tu o vrei.

o— iubeşte mult. Nu te teme.

– Dakota M. Walker

http://www.wemoonsarmy.com/whymen2.html

10 lucruri pe care le pot face bărbaţii pentru oprirea violului

Conştientizează că limbajul este puternic. Cuvintele care dezumanizează femeile, de cele mai multe într-o manieră sexualizată, sunt foarte comune. Atunci când descriem pe cineva ca pe un obiect menit să fie folosit, apoi înlăturat, devine mult mai uşor să ne purtăm ca atare cu acea persoană. Foloseşte un limbaj uman şi respectuos. Provoacă-i pe cei din jur să facă la fel.

Comunică despre sex. Dispunem de un mit cultural care susţine că “sexul de calitate trebuie să fie intuitiv”, dar în realitate el se bazează pe comunicare. Nu ne putem permite să presupunem acordul comun. Există de asemenea asupra bărbatului presiunea culturală de “a marca”, precum şi mitul că femeia îşi doreşte de fapt să fie forţată. Constrângerea şi forţa sunt ilegale. “Nu” înseamnă nu.

Fă-te auzit. Poate că vei avea vreodată prilejul să împiedici un viol, sau poate că nu. Totuşi, vei avea multe, multe oportunităţi de a sancţiona atitudini şi comportamente care fac parte din cuprinzătoarea cultură a violului. Atunci când vezi un act de hărţuială, trebuie să intervii. Când auzi glume despre violenţa asupra femeii, nu râde şi explică de ce nu este amuzant. Scrie-le revistelor care promovează imagini ale femeilor ca şi obiecte sexuale dezumanizate. Sprijină legile care protejează femeile împotriva violenţei şi ajută-le să-şi condamne agresorii. Tăcere = Complicitate.

Sprijină supravieţuitoarele, ascultă-le pe femeile din viaţa ta şi acordă-le credit. Informează-te despre datele statistice existente în ce priveşte violul. Sunt şanse mari ca printre femeile pe care le cunoşti să existe supravieţuitoare ale unui viol. Învaţă cum să fii de ajutor, află care sunt centrele locale de ajutor în caz de viol unde se pot obţine resurse şi ajutor, şi oferă-ţi şi tu sprijinul.

Dă din timpul tău. Oferă-te să munceşti voluntar în organizaţii care luptă împotriva violenţei asupra femeii. Antrenează-te pentru a fi un aliat eficace. Trebuie să ştii că cele mai multe centre de ajutor în caz de viol şi organizaţii comunitare sunt susţinute doar de subvenţii şi donaţii. Sprijină munca acestora prin orice îţi stă în puteri.

Vorbeşte cu femei. Află ce înseamnă să trăieşti în fiecare zi cu ameninţarea violului. Află cum doresc ele să fie sprijinite. Întreabă-le ce ar dori să faci pentru a sancţiona violul. Ascultă cu adevărat.

Vorbeşte cu bărbaţi. Află ce impact a avut violul asupra vieţilor lor. Află cât de mult pierd bărbaţii atunci când sunt văzuţi ca potenţiali violatori. Află ce au alţi bărbaţi de spus despre modalităţile de schimbare a acestor realităţi. Află cum poţi sprijini bărbaţii care au supravieţuit violului şi abuzului sexual. Acultă cu adevărat.

Organizează. Crează o mişcare a bărbaţilor împotriva violenţei masculine asupra femeilor: înfiinţează un grup de dialog pentru a examina atitudinile culturale asupra violului, înfiinţează un grup masculin anti-viol, organizează workshop-uri şi training-uri în şcoala sau la locul tău de muncă. Ia contact cu centrele locale de bărbaţi sau femei pentru resurse şi sprijin.

Lucrează împotriva oricărei forme de opresiune. Violenţa împotriva femeii, sexismul, rasismul, heterosexismul şi homofobia – toate formele de opresiune sunt legate între ele. Nu putem să punem capăt uneia dintre ele fără a le condamna pe toate. Provoacă-te în fiecare zi pentru a putea evolua, şi fii conştient că fiecare prejudecată pe care o păstrăm îi răneşte pe alţii şi ne limitează experienţa.

Crează o nouă masculinitate. Fii îndeajuns de curajos pentru a valoriza în mod deschis egalitatea. Foloseşte-ţi forţa şi privilegiile în serviciul dreptăţii. Bucură-te de atributele masculinităţii fără a face rău altora. Sărbătoreşte naşterea unei noi masculinităţi care nu depinde de dezumanizarea altora. Caută şi alte persoane care să-ţi împărtăşească viziunea. Nu eşti singur.

http://www.mrcforchange.org/challenging_rape.html

(XY Online)

necesar, dar nerecomandat

mi-am amintit de niste rinduri scrise de mircea cartarescu la un moment dat:

Exista multe standarde pentru aprecierea gradului de civilizatie al unei societati. S-a vorbit despre cantitatea de sapun folosita anual, despre libertatile cetatenesti, despre calitatea invatamantului. … Dar eu cred ca unul dintre criteriile cele mai sensibile, care practic nu da gres niciodata, este felul in care, intr-o societate, femeia este privita si se priveste pe sine. Din acest punct de vedere, mai mult decat din toate celelalte, lumea romaneasca e una primitiva cu asupra de masura. Poate ca economia noastra o sa se acomodeze, cat de cat, in timp, cu cea europeana. Poate-o sa invatam mai multe limbi straine si-o sa renuntam la proverbiala noastra smecherie. Dar atata vreme cat nu respectam femeia de langa noi ca pe noi insine n-am facut nimic si nici n-o sa facem.

E inutil sa vin cu exemple din viata de zi cu zi, oricat ar fi de “picante“ sau de revoltatoare. Cu cat cobori mai mult in Romania profunda (care-ncepe dincolo de limitele unei mici lumi manierate si nu exclude nici universitari, nici ministri, nici alti oameni cu scoala si pretentii), cu atat sarcasmul impotriva femeii este mai mare. Vorbim azi cu oroare despre antisemiti si despre cei care mananca unguri pe paine, dar acestia sunt in Romania o (periculoasa) minoritate. Pe cand cei ce dispretuiesc femeia, care ii neaga tinuta morala sau intelectuala, care-o exclud sistematic din spatiul public sunt larga majoritate a romanilor de amandoua sexele. Nu rasismul sau sovinismul national sunt azi cea mai raspandita forma de discriminare, ci brutala sau discreta, instinctiva sau argumentata “stiintific“ discriminare a femeii. Pentru omul de rand (intrati in vorba cu taximetristii, de exemplu), “femeia nu e om“, “toate sunt curve cu exceptia mamei si surorii tale“, femeia la volan e o calamitate etc. Pentru autoritati, de asemenea, femeile sunt cetateni de rangul al doilea: codul lor numeric personal incepe (ce simbol mai bun sa gasim?) cu cifra 2… — “Nu avem primarite. Pacat!”, Jurnalul National, 29.6.04

chiar nu stiu ce i-a venit lui cartarescu, insa citind analiza asta in 2004 eu am fost in acelasi timp surprinsa de cit de bine si lucid puncta problema (ok, in afara de faptul ca rasistii nu sint chiar deloc o minoritate in romania – dar macar i-a numit “periculosi”), si complet ne-surprinsa ca articolul continua cu aceasta marturisire:

Ca orice ideologie, feminismul mi-e strain, desi ii recunosc necesitatea.

urmata de inca o declaratie din partea lui cartarescu, ca nu cumva sa mai ramina vreun dubiu (desi nu-l interogase nimeni):

In varianta lui radicala, [feminismul devine] la fel de odios ca orice alt sovinism. Nu observ toate cele de mai sus dintr-un punct de vedere feminist, ci pur si simplu din perspectiva bunului-simt.

da, sigur! eu n-am inteles niciodata: daca vezi ca ceva e necesar, de ce te-ai dezice de acel lucru (si oamenii fac asta foarte des)?! totusi, in cazul asta inteleg total, pentru ca din pacate problema e “built in”: a sustine feminismul ca ideologie si/sau ca practica inseamna ori sa n-ai acces ori sa intorci constient spatele la niste privilegii, prejudecati sau concesii care-ti fac viata mai usoara, indiferent daca realizezi ca sint nedrepte si daca ti se par impotriva firii si firii tale – inseamna, deci, a-ti asuma un risc, a nu disimula si a avea curaj. in fond recurgerea la sexism, in aceeasi masura cu inscrierea totala in rolurile de gen, este ceva ce garanteaza fiecarui om (femeie sau barbat) alinierea la mainstream si la valorile patriarhale pretuite dpdv social si cultural. in timp ce feminismul, anti-sexismul sint echivalente cu a merge impotriva curentului si traditiilor. adica lucrul cel mai greu.

cartarescu putea sa aleaga greul, pare sa inteleaga asta foarte bine, dar pina la urma alege clar cel-mai-usorul. mda. numai ca el se justifica spunind ca asta e de fapt o alegere “echilibrata” (ceea ce e ca si cum ai spune, de exemplu, ca ai vrea sa nu mai fie torturati oamenii dar tu nu vei merge atit de departe incit sa condamni tortura, deoarece nu vrei sa fii luat drept “extremist” – nu de alta, dar ai auzit pe undeva ca printre cei care se impotrivesc torturii sint tare multi ciudati si radicali).

newsflash to cartarescu: punctul respectiv de vedere este feminist. asa ca felicitari (imi pare rau). iar feminismul este bun-simt; daca ti s-a spus la televizor ca feminismul e doar de-un fel si este “sovinism”, mai inchide televizorul, nu te mai lasa spalat pe creier, informeaza-te, gindeste critic si fa ceva util – si eventual anti-sexist – cu timpul tau si talentele tale.

ce-i amuzant e ca, folosind “bun-simtul”, cartarescu descopera de unul singur definitia cea mai simpla a feminismului, adica: “notiunea radicala ca femeile sint oameni”. mai putin amuzanta: inconsecventa de care da dovada.

sa vedem, pe linga cartarescu insusi (in ipostaza explicit non-feminista), ce alte “exemple” care arata necesitatea feminismului ar mai fi?


si daca astea sint citeva din nenumaratele exemple, ce e “sovin” si ce e “de bun simt” dintre a imbratisa feminismul si a te dezice de el? (raspunsul intr-un numar viitor.)

ladyfest romania 2007

declaratie de intentie, ladyfest romania (bucuresti) 2007:

festivalul “ladyfest” a luat fiinta in olympia, sua, in anul 2000, si s-a extins de atunci la nivel international. din colectivul ladyfest romania fac parte fete si femei care au pus in scena si au participat la primul ladyfest din tara noastra in 2005, la timisoara, sau care s-au alaturat grupului ulterior. suntem o echipa din ce in ce mai inchegata dedicata organizarii acestor fest-uri diy, grassroots si non-profit, feminist- si queer-friendly, cu un continut cat mai diversificat.

inainte de toate:
– suntem de parere ca exista un consens social care perpetueaza/reproduce relatiile interumane si institutiile responsabile de asimetria de putere dintre sexe si la care contribuie barbati, cat si femei;
– stim ca in societatea noastra violenta domestica, violenta sexuala, hartuirea sexuala, rasismul, homofobia, saracia, limitarea libertatii de reproducere si accesul neadecvat la servicii de sanatate sunt cateva din nedreptatile care ingradesc vietile femeilor in mod special.
suntem
— in mod vadit sustinatoare ale feminismului in versiunile cele mai diverse (asemeni lui bell hooks, vedem feminismul ca pe o “miscare [si a femeilor, si a barbatilor] pentru eradicarea sexismului, exploatarii sexiste si opresiunii”);
— un grup cel putin non-profit, non-institutional, non-ierarhic;
— nepasionate de jocuri cu suma zero, patriarhat si misoginism;
— de diferite varste, identitati sexuale si nesexuale, preocupari si ocupatii;
— critice la adresa institutiilor sociale existente pentru fete si baieti pentru ca nasc mai multe frustrari decat perceptii sanatoase despre sine;
nu
— facem atac la persoana si deci nu ne cerem scuze pentru opiniile onest formulate;
— suntem sexiste si nici heterosexiste;
— excludem pe nimeni.

ca si in 2005, prin festivalul nostru urmarim sa punem in evidenta expresia artistica si implicarea sociala a fetelor si femeilor si in acelasi timp sa impartasim idei prin muzica, “spoken word”, “performance”, film si video, expozitii, prezentari, ateliere, discutii. organizam un ladyfest deoarece vrem sa promovam fetele si femeile active, care produc arta si muzica dar nu numai, si deoarece suntem de parere ca fiecare dintre noi poate sa contribuie cu ceva important. ne dorim un festival original, divers si plin de viata, care sa prezinte publicului unele din cele mai inovatoare fete si femei din mediul artistic underground, sa ofere o perceptie despre femei alternativa celei existente in cultura dominanta si sa dea peste cap conceptele conventionale despre gen.

suntem ferm convinse ca activismul – actiunea directa cu un mesaj explicit – si implicarea pe baza convingerilor, in special pe principiul do it yourself (fa-o chiar tu), este un mecanism puternic de a ne face auzite si vazute si de a formula in public o alternativa la realitatea sociala ce privilegiaza doar pe unii.

in acest spirit, al doilea ladyfest din romania va avea loc la bucuresti intre 12 si 14 octombrie 2007, impreuna cu un mars “take back the night” de protest fata de violenta impotriva femeilor, pe baza urmatoarelor considerente:
* organizarea ladyfest nu se face in jurul unui nucleu organizatoric ierarhic-functional;
* organizarea ladyfest se vrea o incercare de punere in contact a cat mai multor persoane pentru care feminismul este un modus vivendi;
* organizarea ladyfest va insemna concertarea de idei si activitati intr-un mod non-ierarhic, deschis initiativei si in spiritul cooperarii;
* ladyfest se vrea celebrarea tuturor fetelor pentru care societatea nu ofera posibilitatea recunoasterii si canonizarii;
* ladyfest se vrea semnalarea unei prezente “feminine” care ramane putin vizibila in public;
* ladyfest se vrea negarea stereotipurilor si normelor societale atribuite fetelor, femeilor si feminitatii;
* ladyfest se vrea o actiune colectiva a celor care sunt ferm convinsi ca umanitatea ne uneste mai mult decat ne despart genul si sexul.

in ultima instanta, speram ca ladyfest romania va inspira femeile din toate colturile tarii sa devina active in comunitatile lor si sa ia initiativa de a crea spatii similare ce le vor permite sa-si etaleze creativitatea, sa fie vazute si auzite.

english version: Continue reading