[Lucrarea se concentreaza pe excluderea femeilor rome din discursurile feministe si anti-rasiste dominante (in mainstream) in Europa. Aceasta excludere este atribuita intersectionalitatii si politicilor de identitate problematice. Autoarea discuta invizibilitatea femeilor rome perpetuata de programe si rapoarte ale organizatiilor ne-guvernamentale (ONG-uri) si explica absenta femeilor rome din discursuri rome si feministe, privirea ne-critica asupra culturii rome si vulnerabilitatea femeilor rome din Romania la violenta domestica. Textul pune accentul pe faptul ca analiza problemelor sociale trebuie facuta de jos in sus, luand in considerare experientele celor care intampina greutati multiple, cum ar fi femeile rome sarace. In concluzie, lucrarea discuta importanta recunoasterii privilegiilor ca fundatie a unor discursuri si a unei cercetari atotcuprinzatoare.]

Femeile rome neglijate de politicile anti-rasiste, politicile feministe si ONG-uri locale si internationale
Dinamicile care tin de rasa, clasa economica si gen plaseaza femeile rome intr-o pozitie precara, a carei consecinta sunt de multe ori casatoria timpurie, lipsa de acces la munca decenta, la servicii de sanatate si la educatie precum si o vulnerabilitate mai mare la violenta domestica. Date statistice dezagregate, o unealta esentiala pentru a adresa acest tip de subordonare structurala, s-au dovedit a fi greu de colectionat in cazul femeilor rome. Deoarece astfel de date sunt adeseori colectionate pe criteriul rasa sau pe criteriul gen, ele nu reflecta cu exactitate situatia femeilor rome. Excluziunea ubicua produsa de rasism, sexism si saracie inseamna de multe ori un acces redus la sfera politica pentru femeile rome. In afara de barierele de rasa, clasa si gen care le impiedica pe femeile rome de la a deveni activiste, odata ce au inceput sa-si implementeze propriile idealuri activiste anti-patriarhale, constructia problematica a politicilor de gen si rasa, in Europa si in alte zone, face ca, in cel mai bun caz, munca lor sa fie relegata la periferie. Cand femeile rome reusesc sa treaca peste aceste obstacole si sa participe in ONG-uri, ele descopera ca problemelor lor nu li se acorda aceeasi importanta ca problemelor “mainstream” ce ii privesc pe romi. Munca efectuata de femei rome pentru a combate tripla marginalizare nu este considerata a face parte din “politici rome”. De asemenea, nu i se acorda respect ca politica de gen, din moment ce priveste romnia [femei rome], care sunt considerate “tigani” si nu femei. Practic vorbind, discursurile feministe din Europa ignora existenta femeilor rome si altor femei minoritare atunci cand propovaduiesc doctrinele de “imputernicire” de gen. Cei doi termeni, “roma” si “femei”, au fost construiti in asa fel incat nu sunt considerati a avea intersectii.
Continue reading →