Declaratia femeilor rome activiste – Suntem rome si nu tiganci! Numiti-ne cu numele nostru!

“Noi, femeile rome activiste, participante la Conferinta Nationala Incluziunea sociala a femeilor rome, 27-28 noiembrie 2010, organizata de Asociatia Femeilor Rome din Romania, ne exprimam dezacordul fata de propunerea legislativa a domunului deputat Silviu Prigoana privind schimbarea denumirii oficiale a persoanelor de etnie roma din “rom” in “tigan”, inregistrata la Senatul romaniei in septembrie 2010.”
–> Citeste DECLARATIA (.tif)

Chemare la protest “Me Sem Rom”, marti 30 noiembrie, ora 11:00 (.pdf)

Campania 16 zile 2010

Intre 25 noiembrie si 10 decembrie se desfasoara campania 16 zile impotriva violentei asupra femeilor.
Tema din anul acesta este “Structures of Violence: Defining the Intersections of Militarism and Violence Against Women” (“Structuri ale violentei: Trasarea intersectiilor dintre militarism si violenta asupra femeilor”).

“Ziua impotriva violentei de gen: istorie si semnificatii” @ feminism-romania.ro

“„Spune NU violenţei împotriva femeilor” – campania Centrului FILIA la metrou” @ Blogul Medusei

Comunicat de la Centrul FILIA de 25 noiembrie – Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor

Nu e poveste.ro
——-

16 zile 2009

Decizie privind declaratiile expertului criminalist dr. Tudorel Butoi despre vinovatia femeilor agresate pe strada!

De pe grupul Susţinem plângerea împotriva prof. univ.dr.Tudorel Butoi:

În sfârşit avem o decizie oficială!
CNCD a considerat discriminatorii declaraţiile prof. univ. dr. Tudorel Butoi din luna februarie făcute pe Realitatea tv (când a spus că mare parte din femeile agresate pe stradă, în parcuri şi în ascensoare au comportament de leliţe balcanice şi piţipoance, ele de fapt îşi provoacă agresorii).
Mulţumim tuturor celor care s-au înscris în grupul FB de susţinere a plângerii la CNCD şi şi-au arătat indigndarea faţă de declaraţiile domnului Butoi.
Puteţi citi hotărârea oficială aici: http://www.ecpi.ro/documents/Docs/hotarareCNCD.pdf

Din hotarare:

“Desi scopul interventiei a fost atentionarea posibilelor victime, modul in care s-a formulat interventia creeaza un efect negativ. Acest efect negativ vizeaza pe de o parte femeile, prin utilizarea unui limbaj inadecvat (‘lelite balcanice’, ‘pitipoance’), pe de alta parte victimele unor agresiuni (inclusiv viol) care prin stereotipul promovat si de reclamant sunt ele [insele] considerate vinovate pentru provocare. Studiile in domeniu arata ca femeile in general nu depun plangeri la organele de cercetare penala daca devin victimele violentelor, iar interventia reclamatului intareste aceasta atitudine (‘Femeile […] sa nu ne napadeasca pe noi ca au fost violate in lift’; ‘Sa nu bata ca exploratorii in miez de noapte parcurile si sa vina apoi la adresa politiei ca au fost violate.’)”

“… interventia reclamantului reprezinta un comportament pe criteriul genului care duce la crearea unui cadru intimidant, degradant.”

“… reclamatul, prin interventia lui, a atins o problema de interes geneal, asupra careia presa nu doar ca are dreptul dar si obligatia de a informa. Forma este una socanta, care insa trece dincolo de ceea ce ar fi necesar pentru prevenirea violentei impotriva femeilor, transferand responsabilitatea victimelor. Cum s-a aratat anterior, efectul stereotipului promovat de reclamat este crearea unei temeri pentru femei de a recunoaste un viol sau alte agresiuni fizice, ceea ce duce la nepedepsirea vinovatilor, dar si la crearea sentimentului de dezvinovatire, mai mult, de impunitate pentru persoanele violente. Acest efect nu ajuta preventia, ci persoanele care comit violente. Nu ajuta nici victimele agresiunilor, ci ingreuneaza situatia lor, prin modul in care sunt perceputi in societate.”

———————————————————–
Background despre caz si campanie:
“Femeile trebuie sa stie cum se urca in lift!”

10 books that challenged white, male literary dominance

from Flavorwire.com, an apology of sorts:

Last week, we published a list of 10 essential books of the past 25 years. It was one of our most popular posts of all time, as well as one of our most contentious, racking up over 100 comments. Much of the argument has focused on the list’s lack of diversity: of the 10 books, eight were written by white men.
Since best-of lists can’t help but be subjective and flawed, and because there have been so many game-changing books by women and people of color in the past 25 years, we’ve put together an alternate top 10 list.

their list:

Toni Morrison, Beloved (1987)
Khaled Husseini, The Kite Runner (2003)
Donna Tartt, The Secret History (1992)
Margaret Atwood, The Handmaid’s Tale (1985)
Kazuo Ishiguro, Never Let Me Go (2005)
Arundhati Roy, The God of Small Things (1997)
Roberto Bolaño, 2666 (2004)
Chang-rae Lee, Native Speaker (1995)
Marjane Satrapi, Persepolis (2000)
Jeanette Winterson, Oranges Are Not the Only Fruit (1985)