Apel catre femei: boicotati Catavencii! (sau, femeile legate de calorifer contraataca)

In urma articolului “Femei care merita sa fie legate de calorifer” de Dan Darie publicat pe 31 august 2012,
am hotarat ca revista Catavencii merita sa fie boicotata de toate femeile. Va invitam sa va alaturati. :)

Catavencii, revista misogina pe care nici mamele lor n-o citesc!

CUM TE POTI IMPLICA?

1. Da mai departe! Poti folosi imaginea de mai sus (click pentru versiune mare), si/sau sigla boicotului:

2. Daca ai site, directioneaza un link “Catavencii” catre adresa: http://s-fia.ro/catavencii.html.

Call for papers: Interface 3/2, “Feminism, women’s movements and women in movement”

Interface: a journal for and about social movements

Call for papers, issue 3/2 (November 2011, deadline for submissions May 2011)
“Feminism, women’s movements and women in movement”

Issue editors: Catherine Eschle, Cristina Flesher Fominaya, Sara Motta, Laurence Cox

Feminist theory is a direct product of women’s movements, which in turn have been among the most powerful movements of recent decades and have had dramatic effects across societies. Despite this, much
contemporary feminist theory avoids questions of collective agency, and is often disconnected from movement activism. Conversely most scholarship on social movements ignores feminist analysis or at best
includes it as an add-on question about gendered participation. Arguably, such scholarship is reliant on restrictive conceptual frames that result in the invisibilisation, de-legitimisation and silencing of contemporary forms of feminism, women’s movement and women in movement. Both frameworks are therefore weak on understanding and conceptualising the nature of contemporary feminism-as-movement,
engaging with women’s agency in the construction of new forms of popular politics and opening up productive questions about political strategy.

This is particularly strange since women’s movements, and movements dominated by women (particularly those described as popular movements, movements of the poor or community movements), play a distinctive and characteristic role in local, national and global politics. They often expand the praxis of popular politics and social change in ways that politicise the subjective and the everyday, and include the spiritual, cultural and affective in their practices of resistance. Furthermore, feminist historical accounts in recent decades have highlighted the importance of women’s mobilisation, theories, pedagogies and approaches in everything from anti-imperialist movements, struggles around social reproduction and trade union organising to religious activism and top-down mobilisation in support of conservative regimes.

For this issue, we invite contributions on how feminist theory can help us understand the ways in which participation and collective action are gendered within social movements generally. We are equally
interested in the ways in which women’s movements, feminist activism and movements strongly marked by women’s participation but without a feminist identification have distinct approaches to politics ? or
operate in similar ways to other movements – and the political and strategic implications of their activities.

We are looking for contributions from feminist activists and scholars, participants in and students of women’s movements and movements marked by a feminisation of resistance, and social movement researchers with an interest in women’s agency, or how agency is gendered, in movements of all kinds.

Continue reading

10 books that challenged white, male literary dominance

from Flavorwire.com, an apology of sorts:

Last week, we published a list of 10 essential books of the past 25 years. It was one of our most popular posts of all time, as well as one of our most contentious, racking up over 100 comments. Much of the argument has focused on the list’s lack of diversity: of the 10 books, eight were written by white men.
Since best-of lists can’t help but be subjective and flawed, and because there have been so many game-changing books by women and people of color in the past 25 years, we’ve put together an alternate top 10 list.

their list:

Toni Morrison, Beloved (1987)
Khaled Husseini, The Kite Runner (2003)
Donna Tartt, The Secret History (1992)
Margaret Atwood, The Handmaid’s Tale (1985)
Kazuo Ishiguro, Never Let Me Go (2005)
Arundhati Roy, The God of Small Things (1997)
Roberto Bolaño, 2666 (2004)
Chang-rae Lee, Native Speaker (1995)
Marjane Satrapi, Persepolis (2000)
Jeanette Winterson, Oranges Are Not the Only Fruit (1985)

Interviu si carte: Heather Corinna (Scarleteen.com)

Un interviu [en] cu Heather Corinna, fondatoarea site-ului Scarleteen – Sex Ed for the Real World
de Chally, cu blogul Zero at the Bone

(cartea ei S.E.X.: The All-You-Need-To-Know Progressive Sexuality Guide to Get You Through High School and College este un nou titlu care apartine mobilobibliotecii noastrez., multumim pentru donatie!)

Despre un studiu european *despre* femei rome ca “studiu de caz” pentru egalitatea de gen

Niste comentarii de la Crina pe marginea studiului “Ethnic minority and Roma women: a case study for gender equality?” [PDF] al Comisiei Europene, DG Employment Social Affairs and Equal Opportunities, cu privire la femeile rome:

Nu stiu daca stiti despre acest material. Eu am auzit de el acum doar acum 2 saptamani, la intalnirea de consultare pe sanatate [a European Women’s Lobby], unde era prezentat de catre Belinda Pyke, Director Equality between Men and Women, Action against Discrimination, Civil Society [European Commission] (tipa spunea ca: “The Romani women issues wasn’t an urgent issues until now, but it’s now a priority.”; raspunsul meu a fost: I think for us, Romani women issues was always urgent, but now, we have partners. It’s a good opportunity to initiate a common strategy etc. Let’s hope that they will consult us, as well….).

Nu am apucat sa-l citesc in intregime. La prima vizualizare insa, imi dau seama ca nu evidentiaza decat ceea ce stim deja… . Legislatie, ca suntem amarate etc… .

Este minunat sa avem in aceasta perioada un studiu la nivel european referitor la femeile rome, insa din pacate, asa cum se poate vedea si din lista de experti ai materialului (in exclusiune sociala!) abordarea este dusa in alta directie.

Da, imi place ca mentioneaza de cateva ori mediatorii sanitari din romania, si ca ofera perspectiva generala a situatiei femeilor rome… insa nu este in opinia mea ceva nou pe care sa putem lucra in continuare. Tot enuntare de legislatie, tot gagii. Dupa ce il citesc, am sa fiu mai clara in opinie, este doar o senzatie ca nu e tocmai ceea ce se astepta….

Si dupa ce si voi aveti un pic timp de el, poate discutam pe marginea lui.

[…] nu tb sa justific ca nu am nimic cu lucrurile facute de gagii pentru romi sau ca este obligatoriu sa fie si o romnie pe acolo etc. … . insa […] este evident ca exista un “noi” si “ei” si ca nu suntem pe aceeasi linie. studiul asta imi pare banal si as vrea sa vad o/un rom inclus. ma irita ca “acum suntem pe agenda lor”, tot prost si stereotipal. […]

Lansare publicatie “Priveste-ma asa cum sunt. Imagini si cuvinte ale femeilor rome”

via carmen si h.arta

Grupul h.arta împreună cu Centrul C.A.R.E. şi Centrul pentru Studii Rome vă invită vineri, 4 iunie, orele 16:00, la Colegiul Naţional Bilingv George Coşbuc din Bucureşti (Strada Olari, nr. 29-31, sector 2), să luaţi parte la lansarea publicatiei „Priveşte-mă aşa cum sunt. Cuvinte şi imagini ale femeilor rome”. Lansarea va fi însoţită de o serie de dezbateri organizate şi susţinute de membrii/ele Centrului C.A.R.E.

Aceste evenimente se desfăşoară în cadrul proiectului Priveşte-mă aşa cum sunt. Cuvinte şi imagini ale femeilor rome, proiect care se adresează, în aceeaşi măsură, celor marginalizaţi/ marginalizate, în speranţa că ar putea servi ca un instrument care să provoace o analiză a situaţiei lor în perspectiva unei schimbări, cât şi majoritarilor, ca un instrument care să-i determine să conştientizeze şi să-şi recunoască propria situaţie privilegiată, indiferent că e vorba de privilegiul de a fi „alb”, privilegiul masculin, de clasă socială, etc. Publicaţia Priveşte-mă aşa cum sunt. Cuvinte şi imagini ale femeilor rome este concepută în cadrul proiectului mai sus menţionat şi îşi propune să provoace dezbateri în licee despre rasism, sexism, marginalizare şi strategii de combatere ale acestora.

Proiectul este finanţat de către programul Democracy Small Grants al Ambasadei SUA în România.

Pentru mai multe informaţii privind proiectul şi publicaţia realizată vă invităm să accesaţi blogul www.seemeasiam.wordpress.com,
de unde publicaţia se poate descărca gratuit.

recezie de carte: “Nasterea. Istorii traite”

Nasterea. Istorii traite.
Coordonat de M. Miroiu si O. Dragomir
2010, Polirom

Nasterea unui ‚Subiect’

Am comandat cartea ca o lectura pe care am considerat-o, cu mari sperante, sa fie relevanta pentru activitatile mele academice. In acelasi timp, insa, trebuie sa spun ca cea mai iubita carte a mea din copilarie este un mic volum care prezinta sarcina. Pe fiecare pagina este desenata aceeasi mamica in fiecare luna a sarcinii, translucida, astfel incat se vede stadiul de dezvoltare a bebelui. Si in fiecare luna mai este desenata o floare care infloreste in acea luna. În cartea mea, pagina cu liliacul mov arata o mamica subtire cu o mogaldeata cu capsor si coloana vertebrala, dar fara picioare sau maini bine formate. Si tot creste, pana cand, la nastere, mamica primeste un mare buchet de trandafiri rosii de la tatal aflat in vizita. Sunt fascinata de maternitate, de sarcina, de fenomenul nasterii desi eu nu am fost niciodata insarcinata macar, daramite mama.

Am comandat cartea, deci, din interese intelectuale si pregatirea pe care am facut-o pentru lecturarea ei a fost de natura intelectuala mai degraba. De aceea am fost destul de enervata cand am citit Cuvantul inainte si micile descrieri despre autoare: toate aveau studii superioare, mai mult decat atat, studii superioare aprofundate, si nu una dintre co-autoare era ba filosof, ba membra a academiei sau cel putin pedagog. Erau toate, deci, o sub-specie a femeilor romane deosebit de aparte. „Pentru cine a fost scrisa cartea asta? Pentru restul femeilor cu doctorate in tara asta?” m-am intrebat inainte sa ma apuc sa citesc istoriile traite propriu-zise.

In al doilea rand mi s-a parut ca toate erau apropiate Mihaelei Miroiu sub o forma sau alta, dar acest lucru il pot spune o infima parte a femeilor din Romania. Cand am terminat cartea am citit si ghidul care statea la baza fiecarei relatari din carte si care, printre altele, mentiona ca potentialele autoare trebuie sa fie „foarte auto-reflexive”, „sa scrie bine si sa vrea sa scrie”. Toate acestea mi-au dat de inteles ca femei cu studii medii sau cu educatie putina, din localitati mai marginase „capitalei” sau Hunedoarei, neconectate retelei de cunostinte Mihaelei Miroiu nu aveau nicio sansa sa fie reprezentate in aceasta carte. Din simplul motiv, probabil, pentru ca nu se regasesc in aceasta retea de cunostinte si pentru ca exista sansa ceva mai mica sa fie „foarte auto-reflexive” sau „sa scrie bine”. Cred ca o carte deosebit de asemanatoare, dar cu amintirile altor tipuri de femei, ceva mai „reprezentative” mamelor de acum 50 de ani si de acum, ar fi un volum II. foarte bine-venit. Nivelul de educatie, localitatea de resedinta, chiar si etnia – dupa cum arata cercetarea lui Enikő Magyari-Vincze et al. din ultimii ani – promit sa fie deosebit de relevante pentru experientele de maternitate ale mamelor care au nascut de-a lungul timpului in Romania ultimelor decenii.

O alta sursa de enervare a mai fost faptul ca toate femeile scriau in anul de gratie 2009, ceea ce facea ca amintirile mamelor care nasteau in anii ’50-’60 sa fie semnificativ mai diferite de amintirile mamelor care au nacut in ultimii 5-10 ani. Mi s-a parut atunci ca aceasta este, ca si selectia co-autoarelor, un rezultat al modului – mi se pare si acum – comod de realizat volumul. În retrospectiva, nu cred ca acest lucru conteaza la o carte care nu s-a dorit de la bun inceput a fi foarte „relevanta stiintific” si care, dupa parerea mea, este un experiment deosebit de reusit in materie de non-fictiune cu o agenda feminista academica / activista. Ceea ce cred, insa, este ca relatari contemporane ale unor experiente din aceeasi perioada – sa zicem anii ’50-’60, sau anii ’80 – ar trebui in sine sa formeze un volum, poate III., dintr-un ipotetic ciclu de „Nasterea. Istorii traite”.

Un ultim lucru care mi s-a parut deosebit de regretabil, desi la lecturarea ghidului mi-am dat seama ca ar fi existat potential pentru contracararea acestei lipse, a fost lipsa vocii tatilor. Sarcina si nasterea, dupa cum scriu multe femei in volum, este o experienta care transforma intr-o masura fara precedent femeia si, de multe ori, o ajuta sa isi articuleze, sa isi dobandeasca o feminitate desavarsita. Barbatii nu nasc, intr-adevar, dar experienta sarcinii partenerei lor, experienta nasterii partenerei si apoi a ingrijirii copilului este – probabil – o perioada de transformare si pentru ei, posibil asumarea unei masculinitati desavarsite. Or tocmai acest lucru lipseste din volum: vocea barbatilor care in cele noua luni au devenit tati. Cred ca acest subiect ar putea fi un volum IV. din ipoteticul ciclu despre nastere in Romania, initiat de volumul Mihaelei Miroiu si Otiliei Dragomir.

Apoi m-am dat pe lecturat. Captivant este putin spus. Uneori ma gaseam nerabdatoare sa termin un capitol, alteori citeam lent, reciteam, bucurandu-ma de frumusetea prozei. Apoi ma minunam de cat de diferite sunt femeile in situatii foarte similare, in contexte deosebit de similare. Am aflat cu stupoare de practica limitarii cezarianelor din era ceausista si am apreciat informatiile legate de cuantumul mitelor ce s-au dat / se dau in maternitati zise publice pentru o nastere in Romania. Am ras cu hohote de diferitele personaje episodice din unele relatari, m-am oripilat de lipsa de verticalitate a multor practicieni din obstetrica romaneasca. Cu cat citeam mai mult, cu atat deveneam mai angrenata intr-o stare imbibata de miracolul nasterii. Desi nu am fost expusa la o nastere in ultimii cel putin patru ani printre rudele si apropiatii mei, m-am trezit vorbind, visand si gandind la viitoarele mele sarcini, nasteri, copii mai tot timpul. Este cea mai mare contributie a cartii: te face sa te imaginezi insarcinata, pregatindu-te sa nasti, nascand. Este ca si un manual deghizat pentru femei in asteptararea unui copil ale carui invataturi le absorbi pentru ca sunt facute sa fie invatate simtind, imaginand, nu gandind, rationand.

Cred ca, in ciuda neajunsurilor descrise la inceputul acestui text, cartea este un exceptional prim pas in directia „vorbirii” despre sarcina si nastere in viata de zi cu zi, in directia scoaterii sarcinii si nasterii din dormitorul acelora care tocmai au facut un copil. Ca si alte aspecte intime ale corporalitatii noastre, naturale sau datorate unor afectiuni sau boli, sau a relatiilor dintre oameni, sarcina si nasterea trebuie sa inceteze nu doar ca tabu-uri, ci si ca non-subiecte, non-subiecte pentru mult femei tinere si barbati tineri care se gandesc ca sunt foarte departe de a fi parinti. Pentru mine cartea aceasta reprezinta nu de-tabuizarea sarcinii si nasterii, ci mai ales aducerea in prim plan, ca un subiect de poveste, preocupare emotionala si intelectuala, aspect important al vietii de zi cu zi, a sarcinii si nasterii. Atat pentru femei, cat si pentru barbati. Cred ca volumul m-a ajutat sa imi aduc aminte din nou de fascinatia de neexplicat fata de acest proces fiziologic-emotional-conjugal-social.

Nu stiu cum reflecteaza persoane care nu doresc sa aiba copii asupra volumului …

Inchei prin a spune ca aceasta carte este pretioasa din mai multe puncte de vedere. Faptul ca de-tabuizeaza si pune capat statusului de non-subiect al sarcinii si nasterii am mentionat-o deja. În plus, insa, ofera istorii subiective din diverse perioade din Romania recenta si contemporana, deosebit de interesante pentru generatii care nu au trait acele vremuri sau le-au trait cu alti „ochi”, deschizand astfel mici geamuri catre acei ani. Ofera, deci, o documentare aparte a unei istorii recente, deosebit de putin documentate, care poate servi si scopuri stiintifice fara doar si poate. Si, dupa cum mai scriam, volumul mi se pare ca este primul intr-un posibil ciclu intitulat „Nasterea. Istorii traite” care sper sa continue cu relatarile altor tipuri de persoane despre sarcina, nastere si perioada imediat post-partum, cum ar fi femei cu mai putina educatie decat doctorate, barbati deveniti tati, femei care sunt acum bunici sau strabunici, femei care s-au despartit de nou-nascutii lor dupa nastere din diferite motive etc.

Bori Kovács
Aprilie 2010, Tirgu Mures

not cruelty but compassion, sacrifice, courage, kindness

apropos de istorie:
——
“To be hopeful in bad times is not just foolishly romantic. It is based on the fact that human history is a history not only of cruelty, but also of compassion, sacrifice, courage, kindness. What we choose to emphasize in this complex history will determine our lives. If we see only the worst, it destroys our capacity to do something. If we remember those times and places–and there are so many–where people have behaved magnificently, this gives us the energy to act, and at least the possibility of sending this spinning top of a world in a different direction. And if we do act, in however small a way, we don’t have to wait for some grand utopian future. The future is an infinite succession of presents, and to live now as we think human beings should live, in defiance of all that is bad around us, is itself a marvelous victory.”–Howard Zinn, from “The Optimism of Uncertainty” (2004)

A-ti pastra speranta in timpuri grele nu este doar romantic si nesabuit. Se bazeaza pe faptul ca istoria omenirii nu este doar o istorie a cruzimilor, ci si o istorie a compasiunii, sacrificiilor, curajului, bunatatii. Ceea ce alegem noi sa scoatem in evidenta din aceasta istorie complexa ne va determina vietile. Daca vedem numai ce e mai rau, asta ne distruge orice capacitate de a face ceva. Daca ne amintim acele situatii si locuri – si sunt atat de multe – cand oamenii s-au comportat magnific, aceasta ne da energia sa actionam, sau cel putin posibilitatea sa trimitem acest titirez care e Pamantul intr-o directie diferita. Si daca actionam cumva, chiar intr-o mica masura, nu trebuie sa mai asteptam un mare viitor utopic. Viitorul este o succesiune infinita de prezenturi, si a trai acum asa cum consideram ca ar trebui sa traiasca oamenii, sfidand ceea ce e rau in jurul nostru, este in sine o minunata victorie.”

For more on Zinn’s life, see his obituary from the Boston Globe
——
via ak press