ca tot e populara zilele astea scrierea istoriei, mai mult sau mai putin de la surse…

despre niste aruncari sub autobuz din trecut care ni s-au intamplat chiar noua (aka istoria despre noi scrisa chiar de noi). din 2014, mai exact. 6 ANI!

de autoarea anonima alice

partea 1a
partea a 2a

putin din background aici.

de-ale solidaritatii si principiilor feministe partea a nspe mia

File din istoria recenta a feminismului ONG-ist din Ro. si o mica mare tragere de maneca a organizatoarelor Marsului Impreuna pentru siguranta femeilor!

Nu stiu daca sa rad sau sa plang. Pe de o parte e imbucurator ca in sfarsit v-ati amintit de lucratoare si lucratori sexuali, pe de alta parte imi dau seama ca solidaritatea pretinsa din partea organizatoarelor e la nivel strict declarativ, fara a fi tradusa in fapte reale de solidaritate si sprijin. Ma si intreb si aproape ca nu vreau sa stiu ce considerati voi drept violenta impotriva lucratoarelor sexuale, cand anul trecut ati preferat sa va desolidarizati constienti si explicit, refuzand sa co-semnati petitiile si scrisorile din partea organizatiilor, colectivelor si sindicatelor de lucratoare/lucratori sexuali din europa ce cereau parlamentul european sa nu adopte raportul Honeyball de recomandare a criminalizarii clientilor si tertelor parti. Cand cu acea discutie despre Honeyball de pe grupul “feminism romania”, fellow feminists mi-au zis ca mi-am “vandut deminitatea” ca lucratoare sexuala. Ca sa nu mai zic de restul discutiei unde hatespeechul a predominat la adresa mea si lucratoarelor/lucratorilor sexuali in general – poate unele nu isi amintesc, dar eu da, si sper ca si Tudorina macar. Sa mai zic de articolele problematice pe care Filia si Feminism Romania le-au postat pana acum constant, contribuind la violenta structurala impotriva lucratoarelor/lucratorilor sexuali? De ziua internationala anti-trafic cum voi va gandeati sa va duceti sa “occupy” saloanele de masaj?
De faptul ca inca mai este considerata de voi munca sexuala un subiect de “dezbatut”, fara invitand lucratoarelor/lucratori sexuali desigur, si voi constant asumandu-va rolul de experte pe viata mea si a altora?
Daca chiar mai voiati sa bifati inca o categoria “marginalizata” pentru a avea ce pune la dosar in raportul catre finantatori, cum ar fi ca ce declarati sa se si traduca de acum incolo in acte reale de sprijin, nu desolidarizare, nu “salvare” a lucratoarelor sexuale?
de N.N.

corpul meu nu-i treaba ta

un nou blog de urmarit: corpulmeu !

… Poate ar fi bine sa ma ascultati cand va spun ca pentru mine-i bine sa fiu lasata in pace si sa nu-mi mai explicati voi cum credeti ca sunt un obiect stricat care are nevoie de reparatii! Poate ar fi bine sa nu mai presupuneti ca daca n-am chef sa ies din casa cu zilele e pentru ca nu ma simt confortabil sa-mi tarai corpul gras prin spatii publice, poate-ar fi bine sa nu mai presupuneti ca toate sau macar una dintre depresiile mele au legatura cu corpul meu si cu ce simt eu fata de el, poate-ar fi bine sa nu mai presupuneti ca mananc pentru ca am nu-stiu-ce frustrari sexuale ca stiti voi ca n-am prieten, poate ar fi bine sa nu mai presupuneti ca toate femeile vor sa si-o traga cu un barbat, poate-ar fi bine sa nu mai presupuneti ca imi plac barbatii in the first place, poate-ar fi bine sa nu mai presupuneti ca nu ma simt bine in corpul meu! Poate ar fi bine sa nu mai presupuneti nimic despre mine si despre corpul meu si mai ales despre ce gandesc eu referitor la el, pentru ca asta ganditi voi de fapt iar astea sunt obsesiile voastre si nu ale mele! …

assimilation vs liberation

“Assimilationists want nothing less than to construct the homosexual as normal – white, monogamous, wealthy, 2.5 children, SUVs with a white picket fence. This construction, of course, reproduces the stability of heterosexuality, whiteness, patriarchy, the gender binary, and capitalism itself. If we genuinely want to make ruins of this totality, we need to make a break. We don’t need inclusion into marriage, the military, and the state. We need to end them. No more gay politicians, CEOs, and cops. We need to swiftly and immediately articulate a wide gulf between the politics of assimilation and the struggle for liberation. We need to rediscover our riotous inheritance as queer anarchists. We need to destroy constructions of normalcy, and create instead a position based in our alienation from this normalcy, and one capable of dismantling it.”
— Toward The Queerest Insurrection, via Son of Baldwin

Gay Pride™ is subordination to the State and Empire.
Gay Pride™ is homage to capitalism, patriarchy, and white supremacy.
Gay Pride™ is co-optation of queer radicalism by liberals, Democrats, academics, hipsters, and NGOs.
Gay Pride™ is the eradication of trans bodies and narratives, and queer militancies.
Gay Pride™ is gala events for the elite.
Gay Pride™ is walking past homeless queer youth.
Gay Pride™ is assimilation into straight society.
Gay Pride™ is corporate.
Gay Pride™ is destruction of queer histories of mutual-aid, resistance, shame, promiscuity, creativity, humor, love, community, brutality, poverty, and disease.
Gay Pride™ is “we’re just like you”.
Gay Pride™ is safe, privileged, accommodationist, vanilla, temporary, and very boring.
Gay Pride™ is to ignore trans women of color being beat by police and murdered by street bigots.
Gay Pride™ is to achieve equality and sameness, to settle and be conditional, to compromise. Nothing more. Always less.
Gay Pride™ is forgetting about those affected by HIV/AIDS.
Gay Pride™ is “straight-acting”, “masc only”, “promise I’m not that gay tho”, “sry no effeminate guys”, “not into Asians”, “prefer white guys”, “no fatties or trannies”.
Gay Pride™ is gender binary.
Gay Pride™ is on the sidewalk, obeying the police when they say the party is over.
Gay Pride™ is neglecting all of the queer and trans prisoners held captive by the State.
Gay Pride™ is marriage and military.
Gay Pride™ is poor people of color being pushed out of their neighborhoods by a white gay gentry.
Gay Pride™ is refusing to avenge religious fundamentalists who cause young queers to commit suicide.
Gay Pride™ is “things aren’t that bad in Russia.”
Gay Pride™ is being able to participate in the military-industrial complex, kill and rape people in other countries in the name of “freedom”, yet be fired from a minimum wage job in the US because of your sexuality and/or gender identity.
Gay Pride™ is giving a shit about corporate media and entertainment.
Gay Pride™ is pretending electoral politics will bring about social change.
Gay Pride™ is a rearranging of the existing social order only to accommodate a few, as opposed to collective liberation and dismantling of oppressive systems.
Gay Pride™ is nationalism.
Gay Pride™ is to water down and tranquilize – to make “normal”.
Gay Pride™ is men and women who arm themselves to kill people who are deemed criminals, deviants, and terrorists by the State.
Gay Pride™ is business casual or muscle tees.
Gay Pride™ is the invisibilization of people of color.
Gay Pride™ is to dismiss queer Palestinians being murdered by the Israeli apartheid state.
Gay Pride™ is gay men being misogynist pigs and committing verbal, physical, and sexual violence against women and it being “okay” since they’re gay.
Gay Pride™ is obscuring histories of Western colonialism and silencing Indigenous voices.
Gay Pride™ is “speak English or go back to your country”.
Gay Pride™ is a mythology and an opiate.”

how to be an ally to your straight friends

The ever tumblr_inline_mr6nivu6uO1qz4rgpincreasing trend of oppression against straight people in LGBT and queer communities has been worrying any person with a fragment of a conscious left unharmed by extreme heterophobic propaganda. It’s time for us to stop it! It’s time that we learn how to stop insulting straight people, how not to question their heterosexuality, how to learn to love their privileges (Because hating is bad! And it gives you ulcers!), and in short: how to be their allies. …
4. Learn to acknowledge straight people’s privileges. And to love them. The fact that straight people have privilege doesn’t mean that those should be challenged. Learn to love straight people’s privileges, and to appreciate that despite their many privileges, they are still willing to allow you to exist. Remember that thanks to straight people’s privileges, they can also contribute much more to the LGBTQ struggle than you ever could, because as opposed to queer people, they in fact get listened to. …
“How to be an ally to your straight friends” @ Bi radical

voices of clients over those of sex workers

I Don’t Care About Clients
by Olive Seraphim
aclientally“… The point I am trying to make here is that if clients were contributing something valuable or even something innocuous to our movement, I could deal. Instead, they are perpetrating whorephobia. I fear that people who don’t know better will see posts like this and think these men somehow have more knowledge of our lives and the realities of our work than we do. After all, the conversations surrounding punters and activism are largely cisheteronormative, and most of these men bring their male privilege to the table, while not even being aware of these advantages.

Beyond that, this issue seems to cause a divide between sex workers and, as evidenced by my anon friend, makes those of us who don’t subscribe to this thinking feel isolated, as if we’re doing something wrong. As if it’s our responsibility to listen and care about what men have to say. After all, it’s part of our socialization as women and marginalized people to listen to men, just as it’s part of our male clients’ socialization to speak over us and for us. How can we even begin to broach the subject of clients’ input regarding our rights if we’re not examining the dynamics of privilege? In addition to the gender differences at play here (remembering that not all sex workers—or clients—are cisgender), as sex workers we’re routinely silenced by everyone from fauxmanists to governments and police and even, sadly, our own communities. By radical feminist logic, if we’re able to assert any conviction of our rights, we’re too privileged to be representative. Of course, if we agree with them, then that privilege goes out the window. Thankfully, they don’t listen to punters’ self-involved bullshit either, but their influence—and silencing—is effective against us all too often, another hardship which clients never experience.

Those of us who have additional marginalized identities in addition to being sex workers are probably more aware of the problematic nature of self-declared ally status than the more privileged workers among us. Alliance always comes with a few fundamental problems. Firstly, an ally is always going to be approaching a marginalized person from a point of view that has internalized toxic shit against us, and having that privileged position means they can still act on those views in ways that harm us. When we then allow them into our spaces and into our conversations, we’re increasing their power both by giving them credibility to outsiders and also by giving them access to, well, us. The other major problem is that their voices inevitably drown out ours. Their experience of sex work is always going to be more valid than ours to society because non-sex workers are considered more valid than we are. We end up in a situation where people more powerful than us, whose ideas are skewed with bias, are representing us, speaking about realities they’re only vaguely aware of.”

“… Sadly, being a true ally is more than most clients, or most people, want to deal with; it requires too much effort, too much examination of one’s own internalized prejudice, too much thankless work. I would like to suggest—while knowing that this is very difficult in and of itself—that our families would be much better poised to do this sort of P.R. than clients are. While I have no statistics on how many sex workers are ‘out’, I think it’s a fair assumption that most sex workers have at least a few non-sex workers in their lives whom they’re close to and who know what they do. It’s these people who love us, support us, care about us, and share this world with us.I would like to see a blog written by our mothers, our daughters, our husbands and wives. They are the best shot we have of being seen as actual people outside of stereotypes, because they love us and see us as actual people who exist outside of the benefits we provide them.They are more invested in our humanity and in our safety than clients can ever be, and perhaps they can be the missing link we so sorely need.”

“… Mia McKenzie, editor of the Black Girl Dangerous blog, compiled an amazing list of attributes and behaviors that sincere allies possess. Clients of sex workers who actually wish to support us, rather than giving themselves an ego boost while prioritizing their own rights ahead of ours, could learn a lot from it.”

feminisme si delimitari

“si inca o invatatura pentru persoanele din grupuri marginalizate: privilegiatii care se auto-numesc aliati se solidarizeaza cu voi doar atata timp cat vorbiti frumos si neagresiv. Fiti recunoscatori, tineti tonul dulce si capul in pamant pentru ca ei sa-si poata face meseria de auto-intitulati salvatori atunci cand vor ei si cum vor ei! Si nu ii criticati in niciun fel sau din auto-numiti aliati devin auto-numiti aliati doar pentru alte persoane din comunitatea voastra – voi sunteti exclusi.” (alice c.)

cind feminismul e despre mine, cei ca mine, si accesul meu la putere: calcatul in picioare al altora care nu se conformeaza imaginii si ideii mele despre cum ar trebui sa arate lumea “feminista”, microagresiuni homofobe, rasiste, abilitiste etc. care pentru mine inseamna zero efort pentru ca in jur ele sint norma si imi servesc in lumea mea, deci *eu* nu trebuie sa ma gindesc de 2 ori la ele, delegitimizarea inclusiv – sau mai ales – prin apelative nepoliticoase, dispretul fata de ceilalti pentru ceea ce sint ei si experientele lor, atacurile personale care nu se pun pentru ca ceilalti nu sint chiar atit de persoane ca mine – toate astea, facute de mine, inseamna “decenta”. si eu chiar cred in aceasta valoare si ma consider o decenta si o iubitoare de oameni. ba chiar fac unele gesturi simbolice de sustinere a “diversitatii” deci de fapt sint mai mult decit decenta: sint minunata. in schimb daca una din acele persoane-nu-chiar-persoane pe care si eu si altii ne cacam tot timpul indraznesc sa ridice putin vocea, ies din rind, folosesc cuvinte nepoliticoase si incep sa sugereze ca nu m-ar aprecia si stima asa cum sint convinsa ca merit, ele sint niste monstri de indecenta. pentru ca si “decenta” e controlata de la centru, deci de mine, si asta e feminismul meu.


campania PolFem pentru o mai mare reprezentare a femeilor in parlament a pornit saptamina trecuta pe facebook cu o poza in care apare o feminista foarte cunoscuta care poarta un costum de pantaloni, o camasa si cravata, cu textul “PANTALONI + CRAVATA = LEGITIMITATE?”, apoi a urmat o poza cu ea si inca alte doua feministe cunoscute, “toate în costume bărbătești cu multe numere mai mari” si cu mustati desenate, avind in subsol articolul 16 din constitutie care garanteaza egalitatea de sanse in functii publice (intr-o a treia poza mesajul este “Zoe, fii barbata, poate asa te propune partidul”).
un numar de feministe queer au criticat, din perspectiva lor personala, aceasta abordare cu mesajul ca a ne imbraca in/ca barbati este cumva un lucru gresit si de neimaginat la care femeile vor fi fortate sa recurga pentru a fi ascultate in politica sau avansate in functii politice si tot ce inseamna aceasta apropriere pentru folos personal a drag-ului de catre femei non-queer care in mod curent profita maxim ca feministe de pe urma heterosexualitatii lor si imaginii uber-feminine, pe linga faptul ca sint persoane care adopta un discurs “pro-lgbt” superficial care le serveste imaginii progresiste in timp ce in real life fac gesturi opresive heterosexiste si homofobe fata de persoane non-hetero, pentru care nu sint taxate niciodata.

polfem se descrie astfel: “”#PolFem invită la dezbatere și reflecție. Vrem să auzim opiniile și experiențele voastre ca cetățene și cetățeni ai acestui stat. Vrem să căutăm soluții și punți de dialog între ceea ce trăim și politică. Vrem să auzim vocile voastre în legătură cu teme care vă interesează, probleme cu care vă confruntaţi.”

in real life, dupa aparitia comentariilor critice, moderatoarele paginii polfem au apelat la diversi “experti si persoane lgbt” (in cuvintele celor de la polfem) pentru a verifica daca sint legitime sau nu criticile aduse, iar concluzia a fost ca nu sint; opinia “unanima” a acestor experti a fost auzita tot prin intermediul celor de la campania polfem, care s-au simtit confortabile sa vorbeasca in numele lor, dupa ce se simtisera confortabile sa aleaga “reprezentanti” ai comunitatii lgbtq pe care sa-i consulte considerand ca opinia lor este deasupra opiniilor altora din comunitate, nu atit pentru a legitimiza cuvintele “expertilor” (care nu s-au auzit direct deci nu asta era miza) ci pentru a delegitimiza criticile care le fusesera aduse – evident, o miza importanta. si pina in momentul de fata, nu exista nicio reactie publica a “expertilor lgbt” care au fost consultati, desi faptul ca nu intervin cind se vorbeste in numele lor este important, un fel de: “reprezentantii lgbt se delimiteaza de feministele lgbt in fata reprezentantelor feministe” – astfel incit la nivel de activism institutional, intre ong-uri si “reprezentanti”, totul merge inainte. apoi, la scurt timp, persoanele feministe queer critice (care in trecut au lucrat alaturi de aceste feministe proeminente la diverse campanii si initiative feministe, deci erau nu numai cunoscute lor, ci chiar aliate, deci macar din acest motiv ar fi putut sa se astepte sa fie luate in seama si auzite, daca nu ascultate) au fost de fapt blocate complet pe pagina si pe conturile personale.

ca urmare a acestui lucru, parte din persoanele banate au incercat sa-si faca vocea auzita pe propriile conturi pe facebook si in comentarii in alte locuri, sa puncteze nedreptatea, care dealtfel venea in urma unei serii de nedreptati comise impotriva lor de “establishment”-ul feminist. in acel moment moderatoarele polfem au pornit un nou contra-atac sustinut, comentind in diferite spatii de pe pozitiile lor influente, incercind sa minimizeze si sa dea la o parte orice critica si orice pozitionare contra lor (pe motiv ca se bazeaza pe conflicte personale! ca expertii lgbt au decis ca ele nu au cum sa fie homofobe si dealtfel sint persoane bune si cu bune intentii! sau ca feministele “killjoy” care le critica nu stiu cum sa se poarte! ca folosesc cuvinte urite! ca sint isterice, bullies si trolli! ca se dedau la “hatereala”! ca persoanele lgbtq – nu cele “selecte” in numele carora vorbesc ele ci celelalte non-experte care le interpeleaza – le “linseaza” pe cele heterosexuale iar ele nu mai accepta acest “fascism al ideilor”!…)

in fond, aceeasi persoana care in 3 februarie descria proiectul polfem astfel: “De când gândesc (alături de alți membri și membre ai echipei #PolFlem) la această campanie, am realizat cât de mult suntem reactivi și cât de puțin suntem proactivi. Personal, cunosc multe femei, adevărate forțe, care luptă pentru o multitudine de probleme cu care ele, copiilor lor sau alte femei din jurul lor se confruntă, însă vocea lor rămâne în spate și problema pentru care luptă nu ajunge pe agenda politică. De prea puține ori gândim că o grijă ca „dacă nu găsesc la toamnă loc la grădinița de stat pentru copilul meu” este o grijă și un subiect politic. Aceste lucruri lipsesc de pe agendă, dar ce ar fi să le punem? Ce ar fi ca noi, femeile, cetățenele și cetățenii, să ne numim public aceste nevoi ca fiind politice, să avem inițiative și să ne unim vocile? Ce ar fi să ne cunoaștem politicienele, ce ar fi să vorbim cu ele? Ce ar fi să avem mai multe femei implicate în politică? Femei ca noi? Dacă suntem multe nu putem fi trecute cu vederea! Utilizați #PolFem, invitați-vă prietenele, haideți să pornim un dialog și haideți să ne construim o conștiință politică! Haideți să spargem stereotipurile negative cu care politicienele se confruntă! Haideți să arătăm că suntem capabile nu doar să criticăm de pe margine, ci să propunem alternative! Eu sunt pregătită, voi? — PolFem — feeling excited.” citeva zile mai tirziu comenta succint:


si, la final, cam asa suna “delimitarile feministe”:

February 9
Andreea Molocea

Cred că lucrurile se mișcă și se pot schimba datorită diferențelor care există între oameni și între ideile acestora. Cred că este bine și sănătos să existe rupturi între oameni, organizații, trunchiuri de idei. În ultimele zile am asistat la un val de comentarii negative îndreptate asupra unui proiect în care cred. M-am consultat cu multe persoane pentru a vedea dacă acele acuzații sunt valide, apoi în urma consultărilor am rămas cu tristul adevăr că acestea sunt de fapt conflicte personale îmbrăcate în haine conceptuale. Am decis să tac, pentru că cei care mă cunosc, mă cunosc; cei care cred că sunt homofobă, să fie liniștiți, nu voi încerca să îi conving că adevărul e altfel. Prin urmare, refuz să mă explic, pentru că nu am ce explica. Refuz să mă explic, pentru că nu am pentru ce să fiu pusă la zid. Sunt o femeie și o feministă liberă. Aleg să îmi trăiesc viața și să îmi gândesc proiectele în conformitate cu ceea ce sunt și principiile în care cred. Am misogini, homofobi, rasiști reali cu care doresc să intru în arenă, nu alte feministe. Cred în pozitiv și în oameni pregătiți să își suflece mânecele să pună mâna să facă din lumea noastră un loc mai bun. Oamenii care se delimitează de modul meu de a fi (ca femeie și feministă) sunt liberi să pună mâna să construiască lumea în conformitate cu ideile lor.
PS: pentru că pagina mea de Facebook îmi aparține, am dreptul de a utiliza „block”. Nu este un privilegiu, toată lumea îl are. Nu este o metodă de silencing, este o delimitare.

February 9, 2014 at 4:34pm
Oana Baluta

Un vis ascuns al meu este să fiu homofobă, rasistă, sexistă, naţionalistă, xenofobă, să urăsc persoanele cu dizabilităţi şi alte astfel de lucruri pentru a mă bucura de acceptarea şi legitimarea unei majorităţi. Adăugaţi voi altele la stâlpul infamiei.
Au început să apară pe pagina mea de Facebook anumite comentarii pe care nu le doresc. Având în vedere că eu sunt la butoane (fiind pagina mea de Facebook), voi da unfriend şi block. Contextul este cam acesta:
Nu am avut vreodată o Biblie feministă pentru că nu sunt o fană a canoanelor. De niciun fel. Mintea şi sufletul meu au un rol important în alegerile pe care le fac. Şi impresia mea a fost că am făcut alegeri în care am respectat drepturile persoanelor. Când nu am ştiut cum să acţionez, m-am consultat cu cei/cele care ştiau mai multe şi mai aveau în plus şi experienţa care mie îmi lipsea. Am întrebat pentru că mi se întâmplă să nu ştiu.
Cred în decenţa unei adresări, adică eu cred în decenţa unui limbaj. Am înţeles că această decenţă nu există în sine ca decenţă, ci ca instrument de reducere la tăcere. Regret, dar am sărit peste aceste ore de reeducare care să mă aşeze pe drumul corect şi adevărat, eu fiind acum pe un drum feminist al sensibilităţilor burgheze, am înţeles. „Sictir, ba pe a mă-tii, ba pe a lu’ tac-tu’” există ca forme de adresare mai puţin politicoase şi în limbajul meu. Dar le recunosc aşa cum sunt ele, în calitatea lor de formule care omagiază puţin înspre deloc.
În urmă cu ceva vreme, fix prin martie 2013, am decis să fac nişte alegeri care să mă scoată dintr-un şir de conflicte care îmi consumau energia, mintea, emoţiile, timpul. Dacă observ reintegrarea antipatiilor personale într-o dispută, nu mă bag acolo. Mi-au ajuns antipatiile personale şi instrumentalizarea ideologică a acestora. Coroboraţi această informaţie cu adresarea despre care scriam mai sus.
De câţiva ani am făcut câte ceva în spaţiul public (proiecte, acţiuni, proteste ş.a.). Am comunicat nişte mesaje. Judecaţi aceste acţiuni şi mesaje cu care m-am identificat minte şi suflet şi asociaţi-le după cum merită ele: homofobie, rasism, sexism, naţionalism, xenofobie, dispreţ pentru persoanele cu dizabilităţi şi altele din această categorie.
Încă ceva, frica este unul dintre cele mai afurisite inhibatoare de creativitate, care mănâncă energie, care blochează cam orice îţi vine să faci, orice interacţiune, orice acţiune. Ştiu că vă este frică. Frică să comentaţi. Frică să daţi un like. Frică să daţi un share. Am văzut ce a făcut frica unor femei din jurul meu. Nu o lăsaţi să vă copleşească. Nu aveţi nevoie ca cineva să recunoască legitimitatea unor acţiuni pe care le faceţi, unele de multă vreme şi foarte frumos.

Later update, 12/02/2014:
cea de-a treia delimitare feminista este un like strategic dat de una din cele trei moderatoare polfem impotriva “entitatilor isterice” care pe nedrept au acuzat de homofobie niste persoane ce s-ar putea spune ca chiar militeaza pentru drepturi lgbt cu gesturile lor de sustinere a “comunitatii lgbt” la nivel formal si mainstream – de la participarea la pride la vorbitul in Parlament in favoarea parteneriatelor civile – dar bineinteles nu discutam ca aceste gesturi le folosesc tot lor in mod direct pentru publicitate si networking la nivel institutional si le scutesc (in viziunea lor) de la a-si mai pune problema propriei heteronormativitati si homofobii fata de persoane din jurul lor in viata de zi cu zi:
a doua zi dupa ce a publicat pe pagina ei delimitarea oficiala, sub care inca mai apar, cu binecuvintarea ei, comentarii batjocoritoare despre irelevanta pentru proiectul polfem a discutiilor “LGBTQCUMDFGHRKSLDB” (ca: “Surorilor gay/straight/albe/negre/verzi/albastre si de orice nuante si orientari posibile, unele femei care chiar au chef sa faca ceva pe lumea asta si-au propus sa rezolve o serie de probleme concrete si clar delimitate a unui grup concret de persoane: anume femeile si participarea lor politica. Daca aveti ceva constructiv de spus pe aceasta tema, sunteti binevenite, indiferent de cutiutele socio-economice din care faceti parte. Daca aveti chef sa va dati lovite-n aripa pe teme irelevante pentru subiect, o puteti face o data, cu bun simt (se poate intampla oricui sa se simta centrul universului din cand in cand). Daca aveti chef sa utilizati revendicari legitime ale unor grupuri minoritare din care se intampla sa faceti sau nu parte pentru a distruge or un lucru bun pe care altii muncesc din greu sa il creeze, folosindu-va de agresivitate, intimidare si auto-victimizare, grow the fuck up. E dreptul oricui sa se protejeze de nesimtire, rea credinta, isterie si bullying pe propria pagina de internet. Pana cand reusiti sa faceti aceasta treaba, lasati-ne-n “heteronormativitatea” noastra si mergeti sa va jucati in alta parte cu altii mai putin “homofobi”, “privilegiati” etc, pentru ca sa dea naiba daca inteleg de ce tot vreti atat de tare sa stati de vorba cu oameni asa naspa ca noi. Deci faceti rost de putina demnitate, intelegeti unde atitudinea voastra nu este acceptata si incheiati o data aceasta circoteca penibila. Si daca va mai ramane energie si baterie la laptop dupa tonele de hate-mail pe care le trimiteti zilnic, puneti mana si mai si construiti ceva din cand in cand. Poate asa vi se mai reduce din frustrare si din oprimare.”), una din cele trei feministe care au fost implicate in banarea vocilor feministe queer de pe polfem si a continuat si sustinut discreditarea lor in toate spatiile posibile a participat la o sesiune a Parlamentului, ca “prietena heterosexuala” a oamenilor lgbt. (astfel incit pe 12 februarie, politicianul Remus Cernea scrie ca: “O felicit pe Andreea Molocea pentru curajul de a fi venit ieri in fata Parlamentului Romaniei pentru a vorbi deputatilor despre necesitatea de a recunoaste parteneriatul civil in Romania! Dupa cum stiti, ieri am invitat persoane heterosexuale si LGBT sa pledeze in fata Comisiei Juridice in favoarea propunerii legislative pentru recunoasterea parteneriatului civil asa cum 16 tari membre ale Uniunii Europene au facut deja. Membrii Comisiei Juridice au decis sa amane timp de doua saptamani formularea unui punct de vedere pentru a avea ragazul necesar aprofundarii subiectului. Andreea va fi invitata si la o emisiune tv pe aceasta tema, duminica, 16 februarie, incepand cu ora 11.00 dimineata la postul B1 TV.)

mesajul pe care l-am receptionat loud and clear din aceste gesturi si delimitari:
1. interesele noastre, de femei feministe care nu-s la centru, nu se pun atunci cind feminismul mainstream vorbeste de “interesele femeilor”.
2. acesta este feminismul de la centru si aceasta este solidaritatea lui feminista pe care ne putem baza.
3. feministele, ca si misoginii cei mai inversunati, n-au nicio problema cu a folosi epitetul “isterice” – si o serie de alte epitete profund nefeministe – atunci cind niste femei le strica cheful si bucuria de a fi la centru cu alti privilegiati si privilegiate in sistemul patriarhal, heteronormativ, rasist si in general opresiv.
4. aproprierea = cea mai tare metoda de opresiune inventata vreodata de establishment.

The Global Women Wikipedia Write-In #GWWI

The Global Women Wikipedia Write-In #GWWI by the Rewriting Wikipedia Project: April 26, 2013, 1-3pm EST

Wikipedia Meetup Page:

On April 26th, the Rewriting Wikipedia Project will host the Global Women Wikipedia Write-In #GWWI. This virtual event is designed to encourage internet users to write entries about women from around the world into Wikipedia and to improve existing entries on these topics. The Rewriting Wikipedia Project is now a working group supported by Global Outlook::Digital Humanities (GO::DH).
Continue reading

solidaritate in fata agresiunilor homofobe!

Ne exprimăm solidaritatea față de toți cei agresaţi în seara de 6 noiembrie la ieşirea de la piesa “După Traian şi Decebal (Din Filele Istoriei Gay în Romania)”, atât cei bătuți cât și ceilalți – inclusiv cele trei femei prezente – care deși nu au fost agresați fizic, au trăit abuzuri emoţionale.

Considerăm că acest eveniment constituie un act de violență motivată de ură. Faptele motivate de ură au un impact deosebit nu numai asupra victimelor directe, ci asupra întregii comunități căreia acestea îi aparțin sau pe care violența o vizează. Astfel de acțiuni întreţin un climat de constantă frică atât în sfera publică cât şi în cea privată, lucru pe care îl considerăm inacceptabil.

Reflectând asupra principalelor reprezentări ale evenimentului, ne poziţionăm critic și respingem interpretările propuse până acum în media, interpretări care susţin că acest eveniment ar fi un atac asupra libertăţii de expresie, asupra statului de drept, democraţiei şi valorilor europene. Pentru că înainte de a fi orice din cele de mai sus, atacul este în primul rând expresia urii faţă de minorităţile sexuale şi comunitatea LGBTIQ formată din lesbiene, bărbați gay și persoane bisexuale, trans, intersex şi queer.

A stărui asupra aspectului de atac la adresa libertăţii de exprimare, ignorând homofobia, transfobia şi sexismul care facilitează astfel de incidente anti-LGBTIQ, înseamnă a-ţi exercita privilegiul de a nu fi LGBTIQ şi asta în sine minimizează şi ascunde problemele, experiențele şi interesele persoanelor LGBTIQ.

Solidaritatea pe care ne-o exprimăm nu este bazată pe credinţa în drepturi cetăţeneşti legitimate de statul român, Uniunea Europeană sau altă structură politică determinată istoric şi ideologic. Solidaritatea noastră se bazează pe credinţa fermă în ilegitimitatea oricărui act ce discriminează pe baza orientării sexuale, de gen, credinţei spirituale, rasei, etniei, naţionalităţii. Credem în libertatea fiecăreia şi fiecăruia de a-şi exprima diferenţele şi solidarităţile în sfera publică dincolo de, şi dacă e nevoie, contra reglementărilor pe care o primărie, un guvern, un stat sau o uniune de state le pot stabili.

Atragem atenţia că piesa menţionată reflectă opresiunea suferită de persoane cu orientări variate: homosexuali, lesbiene, bisexuali. Trecerea totală cu vederea a faptului că “gay” nu înseamnă doar bărbaţi homosexuali în articolele din presă dezvoltate în jurul evenimentelor denotă o ignoranţă profundă asupra complexităţii atât a piesei, cât şi a istoriei pe care aceasta o trasează. La randul ei, dezinformarea din mass media alimentează şi perpetuează ignoranţa publicului despre probleme LGBTIQ.

Contrar a ce s-a susţinut în alte părţi, acest incident nu este fără precedent. Homofobia este o atitudine larg răspandită, creând un mediu ostil cu care unele din noi se confruntă zilnic. Acţiunile de intimidare şi reducere la tăcere a persoanelor LGBTIQ, uneori prin violenţă fizică, fac parte din “normalul” din jurul nostru şi nu constituie incidente izolate. Inclusiv cei care ar trebui să asigure ordinea şi siguranţa cetăţenilor sunt de multe ori complici în astfel de incidente, în mod activ sau prin indolenţă. Problema este sistemică şi sistematică, iar reducerea la tăcere şi demonizarea “minoritarilor” merg întotdeauna mână în mână, asigurând vulnerabilitatea şi marginalizarea continuă a unor grupuri întregi de oameni. De aceea, considerăm că despre acte motivate de ură NU trebuie să tăcem, nici unii din noi, fie că ne identificăm ca LGBTIQ sau nu. Oricând şi oricui s-ar întampla, astfel de agresiuni nu sunt acceptabile. Iar pentru a putea preveni şi combate agresiunile motivate de ură şi ura în general, trebuie să adresăm direct faptul că suntem înconjuraţi de idei homofobe, ce dăunează tuturor.

GIF – Grupul de Intervenţii Feministe