de-ale solidaritatii si principiilor feministe partea a nspe mia

File din istoria recenta a feminismului ONG-ist din Ro. si o mica mare tragere de maneca a organizatoarelor Marsului Impreuna pentru siguranta femeilor!

Nu stiu daca sa rad sau sa plang. Pe de o parte e imbucurator ca in sfarsit v-ati amintit de lucratoare si lucratori sexuali, pe de alta parte imi dau seama ca solidaritatea pretinsa din partea organizatoarelor e la nivel strict declarativ, fara a fi tradusa in fapte reale de solidaritate si sprijin. Ma si intreb si aproape ca nu vreau sa stiu ce considerati voi drept violenta impotriva lucratoarelor sexuale, cand anul trecut ati preferat sa va desolidarizati constienti si explicit, refuzand sa co-semnati petitiile si scrisorile din partea organizatiilor, colectivelor si sindicatelor de lucratoare/lucratori sexuali din europa ce cereau parlamentul european sa nu adopte raportul Honeyball de recomandare a criminalizarii clientilor si tertelor parti. Cand cu acea discutie despre Honeyball de pe grupul “feminism romania”, fellow feminists mi-au zis ca mi-am “vandut deminitatea” ca lucratoare sexuala. Ca sa nu mai zic de restul discutiei unde hatespeechul a predominat la adresa mea si lucratoarelor/lucratorilor sexuali in general – poate unele nu isi amintesc, dar eu da, si sper ca si Tudorina macar. Sa mai zic de articolele problematice pe care Filia si Feminism Romania le-au postat pana acum constant, contribuind la violenta structurala impotriva lucratoarelor/lucratorilor sexuali? De ziua internationala anti-trafic cum voi va gandeati sa va duceti sa “occupy” saloanele de masaj?
De faptul ca inca mai este considerata de voi munca sexuala un subiect de “dezbatut”, fara invitand lucratoarelor/lucratori sexuali desigur, si voi constant asumandu-va rolul de experte pe viata mea si a altora?
Daca chiar mai voiati sa bifati inca o categoria “marginalizata” pentru a avea ce pune la dosar in raportul catre finantatori, cum ar fi ca ce declarati sa se si traduca de acum incolo in acte reale de sprijin, nu desolidarizare, nu “salvare” a lucratoarelor sexuale?
de N.N.

voices of clients over those of sex workers

I Don’t Care About Clients
by Olive Seraphim
aclientally“… The point I am trying to make here is that if clients were contributing something valuable or even something innocuous to our movement, I could deal. Instead, they are perpetrating whorephobia. I fear that people who don’t know better will see posts like this and think these men somehow have more knowledge of our lives and the realities of our work than we do. After all, the conversations surrounding punters and activism are largely cisheteronormative, and most of these men bring their male privilege to the table, while not even being aware of these advantages.

Beyond that, this issue seems to cause a divide between sex workers and, as evidenced by my anon friend, makes those of us who don’t subscribe to this thinking feel isolated, as if we’re doing something wrong. As if it’s our responsibility to listen and care about what men have to say. After all, it’s part of our socialization as women and marginalized people to listen to men, just as it’s part of our male clients’ socialization to speak over us and for us. How can we even begin to broach the subject of clients’ input regarding our rights if we’re not examining the dynamics of privilege? In addition to the gender differences at play here (remembering that not all sex workers—or clients—are cisgender), as sex workers we’re routinely silenced by everyone from fauxmanists to governments and police and even, sadly, our own communities. By radical feminist logic, if we’re able to assert any conviction of our rights, we’re too privileged to be representative. Of course, if we agree with them, then that privilege goes out the window. Thankfully, they don’t listen to punters’ self-involved bullshit either, but their influence—and silencing—is effective against us all too often, another hardship which clients never experience.

Those of us who have additional marginalized identities in addition to being sex workers are probably more aware of the problematic nature of self-declared ally status than the more privileged workers among us. Alliance always comes with a few fundamental problems. Firstly, an ally is always going to be approaching a marginalized person from a point of view that has internalized toxic shit against us, and having that privileged position means they can still act on those views in ways that harm us. When we then allow them into our spaces and into our conversations, we’re increasing their power both by giving them credibility to outsiders and also by giving them access to, well, us. The other major problem is that their voices inevitably drown out ours. Their experience of sex work is always going to be more valid than ours to society because non-sex workers are considered more valid than we are. We end up in a situation where people more powerful than us, whose ideas are skewed with bias, are representing us, speaking about realities they’re only vaguely aware of.”

“… Sadly, being a true ally is more than most clients, or most people, want to deal with; it requires too much effort, too much examination of one’s own internalized prejudice, too much thankless work. I would like to suggest—while knowing that this is very difficult in and of itself—that our families would be much better poised to do this sort of P.R. than clients are. While I have no statistics on how many sex workers are ‘out’, I think it’s a fair assumption that most sex workers have at least a few non-sex workers in their lives whom they’re close to and who know what they do. It’s these people who love us, support us, care about us, and share this world with us.I would like to see a blog written by our mothers, our daughters, our husbands and wives. They are the best shot we have of being seen as actual people outside of stereotypes, because they love us and see us as actual people who exist outside of the benefits we provide them.They are more invested in our humanity and in our safety than clients can ever be, and perhaps they can be the missing link we so sorely need.”

“… Mia McKenzie, editor of the Black Girl Dangerous blog, compiled an amazing list of attributes and behaviors that sincere allies possess. Clients of sex workers who actually wish to support us, rather than giving themselves an ego boost while prioritizing their own rights ahead of ours, could learn a lot from it.”

Marsul Panaramelor/SlutWalk Bucuresti


DE CE
In Romania are loc un viol la 4 ore, conform unor statistici ale Politiei Romane. Neoficial cazurile sunt mult mai multe, pentru ca victimele nu indraznesc sa raporteze agresiunea de teama de a fi judecate, blamate, moralizate.
Agresiunea stradala este continua.
Femeile sunt agresate verbal si fizic oriunde: pe strada, la metrou, acasa, la scoala, la locul de munca. Nu credem ca exista femeie din Romania care sa nu fi cunoscut acest tip de violenta.
Apelative precum pitipoanca, lelita balcanica, curva, panarama, tarfa, parasuta, tiganca imputita, papusa, pisi, fac parte din cotidian si suntem obligate sa le suportam.
Blamarea victimei este o practica generalizata, adanc inradacinata in mentalul colectiv. “Majoritatea femeilor agresate pe strada si-au provocat agresorii cu un comportament de pitipoanca si un caracter de lelita balcanica, ar trebui sa fie atente cu cine umbla si cu cine intra in vorba, nu sa dea buzna la politie ca au fost violate” – a declarat Prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi, expert criminalist, intr-o declaratie oficiala la Realitatea TV in 2010.
Suspiciunea cu care sunt privite victimele violentelor sexuale si blamarea la care sunt supuse creeaza un climat care incurajeaza agresorii.
Sunt violate femei in varsta de 80 de ani si fete de 12 ani. Adica mame, surori, vecine, prietene, sotii, bunici, fiice. Acestea sunt “pitipoancele” noastre.
Este foarte frecvent violul comis de partenerii de viata, de colegi, prieteni, cunoscuti. Imediat se infiripa indoiala. “Si-a meritat-o”. Sigur a facut ea ceva.
Ne-am saturat sa vedem cum agresiunile sexuale sunt trecute cu vederea. Suntem furioase pentru ca victimele acestor agresiuni sunt invinovatite, aratate cu degetul. Ne dorim sa avem alaturi de noi cat mai multe persoane si organizatii pentru a lupta impreuna impotriva agresiunilor sexuale asupra femeilor de orice ocupatie, statut economic sau social, etnie, orientare sexuala, varsta si abilitate; sa luptam impotriva utilizarii modului in care te imbraci drept de criteriu care ne imparte in bune si rele, in serioase si usuratice, in accesibile si inabordabile; sa denuntam incorectitudinea, iresponsabilitatea si lipsa de implicare a institutiilor care, in loc sa ajute victimele agresiunilor sexuale, le supun unor noi agresiuni si umilinte, in mod direct sau prin indiferenta, necooperare si prin aruncarea unei parti din vina pe umerii lor.
Victimele agresiunilor sexuale nu sunt vinovate. Punct. Indiferent de cum arata, cu ce sunt imbracate, la ce ora se plimba noaptea, de unde sunt si cum sunt ele ca persoane.

MANIFEST MARSUL PANARAMELOR
Haideti sa rupem tacerea asupra agresiunii stradale.
Sa inceteze blamarea victimelor agresiunilor sexuale.
Politia, Sistemul Medical si Justitia sa nu mai fie complici la aceste agresiuni, ci institutii de sprijin pentru victime.
Reprezentantii institutiilor sa ofere sprijin victimelor si sa le trateze cu demnitate pentru a nu ne fi teama sa apelam la ele.
Sa nu ne fie teama sa depunem plangere penala impotriva agresorilor.
Sa existe adaposturi pentru victimele violentei domestice.
Ca victime ale agresiunilor sexuale, sa avem acces efectiv la servicii medicale si consiliere psihologica.
Sa fie adoptat ordinul de restrictie impotriva agresorilor.
Violatorii sa fie monitorizati ulterior punerii in libertate.

CUM
Trebuie sa ma imbrac intr-un anumit fel pentru a participa la SlutWalk Bucuresti?
Nu, pune pe tine ce haine vrei, oricat de multe sau de putine. SlutWalk primeste cu bratele deschise si cu entuziasm pe toata lumea, oricat de imbracata sau dezbracata, oricat de costumata si colorata. Imbraca-te totusi destul de comod incat sa te poti misca… nu uita ca e vorba de un mars :)

• SlutWalk nu doreste sa promoveze ura si deci nu folosim un limbaj care incita la ura.
• SlutWalk intentioneaza sa revendice apelative precum panarama, pitipoanca, tarfa, parasuta, curva si sa le foloseasca intr-un mod pozitiv, care ne confera putere si respect.
• Facem referire la agresiune stradala si agresiune sexuala, nu doar la viol.
• Nu punem problema agresiunii sexuale ca ceva infaptuit numai de barbati contra femeilor. Femeile constituie cel mai des tinta iar barbatii cel mai des agresorii, dar sunt afectate persoanele de orice gen.
• Unele comunitati/persoane se afla la un mai mare risc de agresiune sexuala pe baza statutului lor, ocupatiei, abilitatilor, nivelului de acces la servicii, rasei si etniei, identitatii si a altor factori. Noi vrem sa punctam acest lucru si sa ne adunam la un loc, in toata diversitatea noastra, ca oameni care suntem afectati cu totii. Vrem sa fim uniti si incercam sa includem voci cat mai diverse in acest eveniment.
• Urmarim sa folosim un limbaj cat mai inclusiv si respectuos in discutii despre cei afectati: femei/barbati si orice expresie de gen, comunitati rasializate, persoane cu diferite abilitati, etc.
• SlutWalk reprezinta o luare de pozitie inflacarata si pasnica prin care dorim sa ii invitam pe ceilalti la dialog.

CAND
6 octombrie 2011, intre orele 17:00 – 19:00

UNDE
Centrul Bucurestiului. Traseul va fi anuntat ulterior.

CINE
Manifestatie organizata de Asociatia FRONT, Cercul de Lecturi Feministe, Grupul FIA.
Cu sprijinul: www.feminism-Romania.ro, Blogul Medusei.
Continue reading

Propunerea legislativă “legalizarea prostituției”: gândind critic

Deputatul Silviu Prigoană a formulat cu ceva timp în urmă o propunere legislativă care, dacă promulgată, ar legaliza prostituția. Pentru mine a fost o surpriză plăcută că o astfel de idee nu pare ridicolă și de domeniul imposibilului aleșilor noștri. Însă motivele pentru posibila legalizare a vânzării de sex par să aibă puține de-a face cu protecția celor care vând sex, demnitatea lor ca cetățeni, drepturile lor sociale sau implicațiile acestei legalizări pentru economia gri în general.

Motivația oferită de deputat pare să aibă fundamente fiscale și este pragmatică: din punctul de vedere al guvernământului de stat. În articolul Mediafax despre această inițiativă legislativă, Prigoană este citat motivând încercarea de legalizare ca o formulă de a include persoane din afara sistemelor de protecție socială (oricum excluzioniste și startificatoare prin design-ul lor) în aceste sisteme publice, probabil din raționamente fiscale. Pentru că ce alte beneficii ar putea exista în calitatea de membru în cadrul sistemelor sociale (de sănătate, de pensii, de asigurări sociale etc.) decât cele fiscale, pentru stat? A fi insider în sistemele sociale românești din păcate este o obligație (pentru că nu există posibilitatea să nu fi inclus odată ce câștigi bani cu excepția activităților economice în zona gri a economiei), cu beneficii subțiri, servicii de calitate proastă și interacțiuni mai degrabă neplăcute cu o birocrație care de multe ori este și ea zăpăcită până peste cap în așa măsură încât nu știe să-și facă treaba eficace. Asta când nu este pur și simplu incompetentă. Deci a fi insider în aceste sisteme sociale ale statului are atracție doar pentru cei de partea guvernământului. Beneficiile pentru asigurați sunt nu foarte substanțiale ca să fiu generoasă.

Apoi sunt o serie de aspecte legate de acest proiect care ridică semne de întrebare din simplul motiv că nu par să existe motive legale care să le justifice: multe par aleatoare în cel mai bun caz. Este neclar de pildă ce caută așa-zisele relații homosexuale în textul propunerii legislative: acesta ar trebui să se limiteze la activități cu caracter sexual. Din ceva motiv, relațiile homosexuale ar fi interzise în aceeași lege și nu activitățile sexuale de natură homosexuală – adică între persoane de același sex. S-ar putea spune, într-adevăr, că despic firul în patru și că propunerea de fapt se referă la activități (implicit sporadice, fără angajamente) cu caracter sexual între persoane de același sex, dar tocmai aici este buba: în loc să spună acest lucru, fără să se lege de persoane de o sexualitate anume și relațiile erotice ale acestor persoane, se leagă nu de actul sexual între două persoane de același sex, ci de identitatea sexuală a unui grup de cetățeni români care vor avea relații – nu doar activități sporadice sexuale – cu persoane de același sex. Și chiar dacă propunerea legislativă ar denota mai multă claritate în gândire și ar face dovadă de abilitatea de a distinge între sex ocazional, comercial, și relații de natură erotică între două persoane, care este motivul pentru care activitățile sexuale ‚hetero’ ar fi legale, dar cele ‚homo’ nu? Și dacă domnului care vine la casa de toleranță îi plac dildo-urile pentru uz personal, activitățile sexuale ce implică acest obiect sunt … ‚hetero’? ‚Homo’?!? Și relațiile homosexuale la care se face referire în articolul Mediafax, probabil citat din propunerea legislativă, se referă la relații erotice între bărbați sau și între femei? Și – încă o întrebare – vânzarea de sex către aceeași persoană, în același timp de două persoane de același sex, pe scurt, sex în trei – să zicem – constituie sau nu „relații homosexuale”?

Limita minimă de vârstă pentru vânzarea de sex ar fi 20 de ani, iar cea minimă pentru a cumpăra servicii sexuale 16. 20 de ani, 16 ani … De unde aceste cifre? Nu ascund aceste cifre cumva niște asumpții genizate legate de vârsta la care tinerele femei și tinerii bărbați ar trebui să devină femei și bărbați în sensul de sexual activi? O disparitate semnificativă și asumpții genizate de modă veche. În România, să amintesc tuturor, vârsta majoratului este de 18 ani, nu 16 sau 20. Iar dacă pentru activitățile de natură sexuală este necesitat liberul consimțământ, atunci atât vânzarea, cât și cumpărarea ar trebui să fie guvernate de vârsta majoratului. Pentru că altfel cum ar putea un tribunal să judece posibile cazuri în care un minor/o minoră cumpărând sex ar da în judecată persoana care vinde sex pentru că l-ar fi forțat / ar fi forțat-o să deruleze activități sexuale (pentru care Prigoană propune pedeapsă cu închisoarea de la 7 la 12 ani)?!? Aceste limite de vârstă sunt nu doar aleatorii și revelatoare pentru tot felul de asumpții legate de cine vinde sex, cine cumpără sex etc., dar sunt și problematice datorită precedentelor legale pe care le-ar putea crea.

Plus că această limită de vârstă pare să nu ia la cunoștință faptul că – după cum a relevat un studiu din 2005 al Asociației Române Anti-Sida (ARAS) – în România de atunci, și probabil și de acum, persoanele care vând sex sunt prostituate/prostituați de la vârste de sub 18 ani: este o activitate în (mare?) parte a adolescentelor și tinerelor femei cu puțină educație, din medii familiale dezavantajate din punct de vedere socio-economic în care făcutul de bani începe mult prea devreme. Vârsta de 20 de ani este posibil să fie vârsta de „pensionare” a multor tinere (și, posibil, tineri) care vând sex pentru un venit.

În plus obligativitatea de a avea minim 20 de ani pentru a vinde sex, în loc de 18 sau 16 sau 40 sau orice altă vârstă, nu va rezolva în niciun fel prostituția de centură în multe zone peritrofe orașelor de toate mărimile unde sexul se vinde de către persoane din conjuncturi socio-economice necesitând nu reglementare legală, ci intervenție socială substanțială și care lipsește, aș adăuga, pentru că organele de stat legiferate să acționeze nu își fac treaba. De ce nu ar pune capăt prostituției de centură? Pentru că acele persoane care vând sex o fac dintr-un raționament ,situat’, adică în situația în care se găsesc, această opțiune pare cea mai la îndemână, cea mai justificabilă, cea mai ,rațională’. Atâta timp cât nu există alternative reale pentru persoanele care vând sex la centură – de foarte multe ori minore din medii deosebit de dezavantajate – , acest fenomen va exista. Legalizarea prostituției nu va rezolva abaondonul școlar în rândul copiilor și tinerilor din mediile dezavantajate, nu va rezolva sărăcia cronică și intergenerațională, violența familială, economiile familiale de subzistență, lipsa unei piețe de muncă diverse și dinamice etc.

Ceea ce pare îngrijorător în această propunere legislativă, însă, sunt alte două lucruri. În primul rând statusul contradictoriu al vânzării de sex: pe de-o parte vânzarea activităților de natură sexuală ar fi înregistrată ca și o profesie, ar putea fi obiectul unor contracte de prestări servicii etc. În același timp însă vânzarea fără autorizație (adică fără contract cu casa de toleranță? Fără PFA?) de activități sexuale poate fi pedepsită cu închisoarea. Deci, pe de-o parte prostituția este o profesie ca oricare alta, o activitate ce poate fi obiectul contractelor ce țin de drept civil ca oricare alta, să zicem vânzarea de consultanță financiară. Dar în momentul în care legea te-a prins vânzând fără acel act ce ține de drept civil, ești luat la răspundere într-o formă ce ține de drept penal. O contradicție ce denotă – din nou – lipsă de gîndire până la capăt. E ca și cum ai risca să intri la închisoare dacă faci brocheraj pentru cineva așa, pe sub masă, fără contract. Semnalez că după cunoștințele mele sexul ar fi astfel singurul bun de vânzare și de cumpărat reglementat civil, dar penalizat penal. Și ce mă rog justifică acest status diferențiat al vânzării de sex? În mod clar deputatul Prigoană nu a reușit să scape de moralitatea anacronică a Codului Penal curent: penalizarea propusă de el este și mai drastică decât pedeapsa curentă pentru vânzarea de sex!

Cealaltă problemă care este îngrijorătoare este că nu se spune nimic despre cei ce cumpără sex. De regulă, orice contract de drept civil conține clauze ce se referă atât la prestator, cât și la beneficiarul de servicii. În nicio parte a acestei propuneri legislative nu am auzit despre obligațiile beneficiarului activităților de natură sexuală în afară de unul dintre potențialele beneficii ale legalizării pentru casele de toleranță, și-anume selectarea clienților. Însă dacă persoanele ce vând sex au obligații față de clienți în mod indirect, de pildă înregistrarea ca persoană ce vinde sex și controale medicale regulate, de ce beneficiarii serviciilor de natură sexuală nu sunt investiți cu anume obligații? De pildă să accepte condițiile de igienă ale actului sexual impuse de cel/cea ce vinde sexul sau să fie pedepsit la fel pentru cumpărarea de activități sexuale de la persoane așa-zise neautorizate ca părtaș la o activitate ilegală.

În afară de aceste lucruri, sunt foarte sceptică că în afara semnificației politice simbolice pe care această legalizare ar putea să o aibă, prevederile legate propuse o să aibă un impact pozitiv asupra acelor persoane – mai ales femei și fete tinere, sărace, puțin educate și de multe ori cu un trecut dificil – care vând sex în acest moment în România. De ce? Pentru că impune niște responsabilități de așa natură încât acele persoane care acum vând sex de centură, probabil cea mai precară și cea mai răspândită formă de prostituție în România, nu au cunoștințele să le satisfacă. Ține de timpul lor, energia lor, eforturile lor să se înregistreze ca prostituate, să-și facă contracte cu inexistente (sau puține) case de toleranță, să se preumble la Casa de Asigurări de Sănătate, la Finanțe, la te miri unde să își facă hârtii peste hârtii pentru o activitate care oricum ar șoca doamnele de la ghișeele instituțiilor de stat. Persoanele puțin educate, care de multe ori nu au deprinderile necesare să navigheze cu succes birocrațiile locale, ar fi puse în situația în care ele ar trebui să își bată capul cu o aparatură de stat care 1. nu ar avea maturitatea să îi servească ca și cetățeni cu drepturi egale cu cei mai bine educați, descurcăreți și care nu activează în ,imoralul’ domeniu al sexului, 2. nu le oferă niciun fel de beneficii anume. Din ce motiv ar dori aceste persoane să fie legal vânzătoare de sex cu aceste costuri de energie, timp și demnitate personală în afară de frica de poliției, care poate sau nu să aibă multe alte priorități decât să vâneze persoane vânzând sex?!? Mai ales că aceste persoane nu au beneficiat niciodată de multitudinile de beneficii de protecția copilului, conferate de drept, care să le prevină să vândă sex te miri unde și în ce condiții la o vârstă cvasi/adultă?!?

Bucătăria unei cercetări: cum este cu mame minore la țară pe la noi

Înaine de a începe, scuze pentru absența de două luni. În care două luni am terminat interviurile cu părinții urbani, am realizat interviuri cu sase familii din zece în primul sat inclus în studiu si am început recrutarea în cel de-al doilea sat.

Acest post este despre mame minore cu copii mici că tot am citi un “articol” trimis de o cunostință azi: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/153490/Romania-tara-copiilor-cu-copii.html . Textul în sine mi se pare problematic din cel puțin trei puncte de vedere, dar cred că la fel de mult m-a captat lista de reacții la acest articol.

În primul rând, articolul este asa scris – mi se pare mie – de parcă aceste tinere mame, la 11, 13, 16 ani, ar exista într-un vacuum social si ar exista ca si “femei-mame”, o abstractizare. Si sună de parcă aceste fete s-ar fi “trezit” mame peste noapte si, brusc si subit, au nascut un copil. De parcă aceste fete nu ar fi fost 7 sau 8 sau 9 luni fete însărcinate, fiind minore, asigurate automat în sistemul public de asigurări de sănătate. De parcă aceste fete, la 11 sau 13 sau oricare altă vârstă minoră, ar fi acționat în completă cunostință de cauză, aproape că iresponsabil (vezi mai ales tânăra prostituată cu SIDA/HIV). De parcă copiii pe care îi au nu ar avea încă un părinte. Trei, textul face referire la final că ar fi vorba de tinere din familii dezorganizate si rurale.

Textul NU face referire la faptul că de multe ori aceste tinere sunt de etnie romă, ceea ce înseamnă de multe ori un mediu social lipsit de educație, desi nici de departe de organizare familială, si unde fetele se găsesc la intersecția a mai multor forme de opresiune atât în cadrul familiei, cât si al comunității mai strânse sau mai largi. Si unde se prea poate că vârsta lgală de majorat, 18 ani, nu se suprapune de nicio culoare cu practicile sociale matrimoniale si parentale. Ceea ce în sine nu ar trebui să fie automat o “problemă” si, deci, o “stire”.

Pe scurt, textul pretinde indirect că 1. este lipsa de discernământ a acestor tinere că fac copii în acest mod iresponsabil la vârste fragede, în zone rurale si desi sunt bolnave incurabile unele dintre ele; 2. nasterile mamelor minore este o problemă a fetelor din familii dezorganizate, rurale si 3. desi nu se spune explicit, dar cu toții stim, a fetelor rome. Bine-nțeles, asumpția de bază este că nasterea înainte ca mama să împlinească 18 ani este în sine o mare problemă si că este problema fetelor, NU a PĂRINȚILOR, nasterea copiilor.

Unul dintre sirul de reacții a fost acela că aceste tinere ar trebui să facă ore de educație sexuală în loc de orele de religie. De aici si dorința de comenta cum văd eu această problematică a mamelor minore.

Mie mi se pare că educația sexuală este o găselniță nepotrivită pentru aceste tinere mame sau alte tinere care ar putea să ajungă mame “înainte de vreme”, cum ne dă de înțeles acest articol. Este nepotrivită pentru că aceste tinere, mai ales în zonele rurale, se duc la scoală puțin sau conținutul învățării la scoală este atât de subțire, încât ar fi milioane de alte lucruri ce ar trebui să învețe înainte să învețe despre sex. După programa de acum, adică. Dacă s-ar insista că mai bine ar fi să nu învețe trigonometrie în clasa a sasea, ci despre sex, boli cu transmitere sexuală etc., vorbim despre ce ar trebui scoala să învețe pe copii si este o discuție despre rolul scolii în viața de zi cu zi, complet altă mâncare de peste. Deci interacțiunea tânără-scoală este de asa natură încât acest lucru nu are sens în multe zone rurale din țară, mai ales unde populația romă este numeroasă raportată la populația română sau, cum este în Sălaj, Mures sau Bihor, maghiară. De pildă. (Însă nu doresc să dau de înțeles că doar mame rome au copii înainte de 18 ani. Cert este că aceste mame minore provin în majoritatea cazurilor din zone rurale, familii rome sau nerome.) Copii după 8 ani de scoală promovată rămân analfabeți în țara asta, ceea ce mi se pare si mai tragic decât lipsa orelor de educație sexuală.

Cealaltă problemă, cum semnalam, este că articolul defineste familiile de proveniență a acestor tinere ca dezorganizate. Îmi este foarte neclar si deosebit de problematic termenul de dezorganizat pentru că mi se pare că face aluzie la familii rome din mediul rural care, după experiența mea din teren, funcționează altfel decât cele nucleare ‘majoritare’ românesti (desi si asta în sine este o construcție socială!). Si care familii pot părea haotice pentru că usa este întotdeauna deschisă, pentru că ograda nu este o entitate spațială privată a familiei care locuieste în casa din ograda respectivă, pentru că copiii din vecini vin si pleacă, pentru că vecinii vin si pleaca mai tot timpul etc. Sau pot părea ‘disfuncționale’ pentru că adulții trăiesc în ‘concubinaj’ (un termen ce birocrații locali iubesc să ataseze descrierilor despre “cazuri sociale” care implică familii rome) si, din cauza asta, relațiile conjugale pot fi mai instabile decât dacă lumea ar fi căsătorită legal (ceea ce din nou este o asumpție, pentru că la noi nu există date despre acest lucru din câte stiu eu, deci de fapt nu stim). Sau mai pot părea ‘disfuncționale’ pentru că relațiile conjugale se consumă în prezența copiilor datorită simplei lipse a spațiului intim. Pe scurt, dezorganizat mi se pare că este scurt pentru familii sărace, foarte puțin educate din mediul rural unde asa-zisul spațiu privat al multiplelor relații de familie are loc într-un spațiu fizic restrâns si slab separat de spațiul comunității imediate. Or acest lucru nu înseamnă neapărat disfuncțional. Din contră, experiența mea în astfel de contexte sociale este că familia extinsă este deosebit de bine organizată si că sunt foarte mult persoane resursă pentru persoanele de diferite vârste si genuri.

În schimb, faptul că natalitatea în rândul tinerelor fete “din familii dezorganizate” si “rurale” îmi indică total alte lipsuri: 1. sărăcia copiilor, mai ales la țară: ce fac diferitele organe de protecția copilului, de menținere a ordinii publice etc. că persoane minore continuă să vândă sex în locuri mai mult sau mai puțin vizibile cu ochii? 2. lipsa aproape desăvârsită de îngrijire medicală în mediul rural, mai ales pentru persoane sărace si mai ales pentru familiile rome, chiar dacă nu neapărat sărace: cum de nu a observat nimeni că acele fete erau însărcinate? Pentru că, probabil, atât de bine se face controlul periodic al elevelor / tinerelor de către medicul de familie din sat, respectiv atât de primitor este acesta când lumea s-ar duce cu orice fel de problemă; 3. lipsa oricărei atenții al autorităților vizate față de copii “at risk” (cum li se spune în Regatul Unit, de pildă) si 4. (legat de cele de mai sus) lipsa de monitorizare si tratament a persoane cu SIDA/HIV: ce caută o tânără cu SIDA/HIV pe drumuri când ar trebui să fie într-un centru de ocrotire pentru copii cu SIDA/HIV să poată fi tratată GRATUIT si îngrijită corespunzător?

Deci: unde este responsabilitatea diferitelor organe menite să se ocupe de această populație?

SI unde este responsabilitatea taților acestor copii? Unde sunt – din nou, diferite organe ale statului la nivel local care ar trebui să responsabilizeze celălalt părinte al unor astfel de copii?

Si daca ridicăm din umeri la aceste întrebări, de ce ne-am mira atunci că avem mămici de 11 ani sau mame minore cu SIDA/HIV? Sau nu ne mirăm ci să ne asumăm realitatea cum că această fațetă a sărăciei extreme, a lipsei de educație în comunități rurale întregi, a prostituției de centură de ocolire si a morbidității de felurite moduri este rezultatul unei societăți românesti segregate în două, de unde văd eu mai ales după criterii etnice, făcute de decade de politică economică si socială puternic rasiste, miope până-n pânzele albe si dezinteres din partea organismelor de protecție socială cât încape.

The Evil Behind The Smiles

Published: December 31, 2008
PHNOM PENH, Cambodia 

Nicholas D. Kristof/The New York Times
On the Ground

Western men who visit red-light districts in poor countries often find themselves surrounded by coquettish teenage girls laughingly tugging them toward the brothels. The men assume that the girls are there voluntarily, and in some cases they are right.

But anyone inclined to take the girls’ smiles at face value should talk to Sina Vann, who was once one of those smiling girls. Continue reading

some recent things of interest/citeva lucruri recente

  • Dates for the 16 Days of Activism for the Elimination of Violence Against Women
    25 November to 10 December 2008

    25 Nov International Day for the Elimination of Violence Against Women
    01 Dec World AIDS Day
    06 Dec Anniversary of the Montreal Massacre
    10 Dec International Human Rights Day

  • Norway to introduce “Swedish model”

    Dear Friends,
    I just received the news that the Norwegian Parliament passed the legislation that prohibits the purchase of a sexual service – 44 votes vot, 28 against. The Law will come into force on January 1, 2009!!!

    This is indeed a great victory for all of us. Congratulations to the all the women in Norway and internationally who worked to hard to get the law passed!!!!
    Warmest greetings to all of you!
    Gunilla
    ———— ——— —
    Gunilla S. Ekberg
    Co-Executive Director/Co- Directrice Exécutive

    Coalition Against Trafficking in Women International/ Coalition Internationale contre la Traite des Femmes (CATW)
    International Secretariat/ Sécretariat International
    Mailing address/Adresse: rue Washington 40, B-1050 Brussels, BELGIUM
    E-mail address/Adresse de courriel: gsekberg@catwintern ational.org
    Phone/Tel.: +32 2 346 2350
    Fax: +32 2 344 2003
    Website/ Site Web: http://www.catwinternational.org

  • RO: femeia europeana 2008, fwd nicoleta bitu, via crina

    Fostul ministru al justitiei, Monica Macovei, a fost aleasa miercuri “Femeia Europei” in 2008 de catre un juriu format din europarlamentari si jurnalisti, relateaza NewsIn. Premiul urmeaza sa-i fie decernat de catre presedintele Parlamentului European, Hans Gert Poettering.

    Monica Macovei fusese desemnata candidata Romaniei pentru acest premiu la 16 iunie de catre un juriu format din 25 de reprezentanti ai societatii civile si jurnalisti romani. Contracandidatele ei din Romania au fost Anamaria Marinca, actrita care a detinut rolul principal in filmul “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” castigator in 2007 al trofeului Palme d’Or al Festivalului de la Cannes, Margareta Matache, activista pentru drepturile minoritatilor, Iulia Motoc, expert in drept international, si Marta Petreu, profesor de filosofie la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj.

    Pentru a desemna reprezentanta Romaniei, juriul a avut in vedere anumite criterii cum ar fi activitatea dedicata promovarii valorilor europene si a rolului Europei in lume, angajament si initiative personale pentru sustinerea procesului de integrare europeana sau initiative originale si eficiente ale candidatei.

    Apreciata de europarlamentari pentru reformele in domeniul justitiei si luptei anticoruptie, Monica Macovei a fost ministru al justitiei in perioada 2004-2007, in prezent fiind consultant special al premierului Republicii Macedonia pe probleme de combatere a coruptiei. De asemenea, este expert al Comisiei Europene in domeniul pregatirii personalului de specialitate din tarile candidate ale UE in domeniul combaterii coruptiei si reformei sistemului juridic.

    Printre reformele care i-au adus aprecierea in UE, dar si critici acerbe din partea parlamentarilor romani, s-au numarat introducerea obligativitatii declaratiilor de avere pentru demnitari, infiintarea Directiei Nationale Anticoruptie, care pentru prima oara a inceput anchete de coruptie la nivel inalt.

  • Ads target men who use trafficked women

    MEN who buy sex from women trafficked into Ireland for prostitution are being targeted for the first time in an advertising campaign that warns they could go to jail.

  • Woman Fed To Dogs: Taslim Solangi and an End to Civility

    I am grown up enough now to believe that not every Pakistani household has its own feudal lord – though a significant amount of them are at the mercy of some lameass patriarchal messiah of sorts -and I am also firmly aware of the bitter truth that a very stringent sort of sexism prevalent in a large part of that country (as in mine) means a daily, almost ritualistic, persecution and defilement of women – emotionally, mentally, physically – as well as a thorough disregard for women’s rights.

    Despite my usual preparedness for the abnormally grim, stories like Solangi’s still manage to scare me insane and fuel unbridled rage within me. Wrath is what I can feel right now, rising from the absolute pit of my stomach. Unadulterated and unmitigated anger. And I want to use this anger in a way that pulverizes the very core of our enforced patriarchal inheritance. I want my anger to be as brutal and as devoid of mercy as these murdering charlatans are.

    I need revenge. We need revenge.

    I could have chosen to satirize in my usual blasé manner because I find in humor – especially dark humor – a rock-hard and unshakable crutch. But this is not the time to seek crutches, it’s the time to demolish.

    I beseech those academically fortified women amongst us, who love to deliberate about ethnocentric feminism’s strides in the warm comfort of their Ikea-decorated living rooms, to stand up and address this. Now. Without politeness and political correctness corrupting their ire. Because when young girls are left for dogs to feed on, very little room is left for civility.

  • Obama Expected to Overturn Global Gag Rule

    —–
    The new president is also expected to lift a so-called global gag rule barring international family planning groups that receive U.S. aid from counseling women about the availability of abortion, even in countries where the procedure is legal, said Cecile Richards, the president of Planned Parenthood Federation of America. When Bill Clinton took office in 1993, he rescinded the Reagan-era regulation, known as the Mexico City policy, but Bush reimposed it.

    “We have been communicating with his transition staff” almost daily, Richards said. “We expect to see a real change.”
    —–

    The Global Gag Rule literally kills thousands and thousands of women every year by putting already over-stretched clinics in an impossible position. They must generally choose between either having no money to provide life-saving care, or providing care while breaking doctor-patient trust and actively doing harm by deceit. What the hell do you choose?

    Different organizations have different answers, but the fact is that it shouldn’t be a question. Doctors should be able to answer their patients’ inquiries honestly. Abortion should be treated as the routine and sometimes life-saving medical procedure that it is. And women deserve quality reproductive health care, whatever their needs. No woman should die because “pro-life” organizations on another continent have a superiority complex and think their tax dollars should only go to providing care for women they deem worthy enough.

    Repealing the Global Gag Rule is only a start, but it’s a huge first step towards a real culture of life — one that respects and cares for the lives of women. And it’s absolutely at the very top of my list of things President Obama can do quickly and decisvely to make the world a better place within his first hours in the Oval Office. If he intends to live up to his campaign promises to protect women’s health and show the world that we’re more than a bunch of self-absorbed ideological assholes, he absolutely must do it. And I eagerly look forward to the moment when he does, because it will not come a moment too soon.

RebELLEs

www.rebelles2008.org [fr/en]
rebelles_header.png

Manifeste du Rassemblement pancanadien des jeunes féministes [en below]

Nous sommes les jeunes RebELLEs qui ont répondu à un appel féministe et nous sommes fières de nous dire féministes. Nous reconnaissons qu’il existe de multiples interprétations du féminisme et nous célébrons et intégrons cette diversité. Nous sommes engagées à favoriser l’expansion continue de la pluralité de nos voix. Nous sommes engagées dans un processus constant de réflexion autocritique visant à alimenter et transformer notre mouvement. Nous reconnaissons qu’au cours de l’histoire, le mouvement féministe occidental majoritaire a exclu les femmes « altérisées » qui sont représentées comme « autres » ou extérieures à la norme blanche par l’idéologie colonialiste. Nous sommes déterminées à apprendre de notre passé, à honorer les luttes menées par nos prédécesseures et à nourrir nos rêves pour l’avenir. Nous apprécions le soutien de nos alliés qui appuient nos luttes féministes pour l’équité et la justice.

Nous sommes des femmes de diverses capacités, ethnicités, origines, sexualités, identités, classes, âges et « races ». Nous comptons parmi nous des femmes employées, sous-employées et sans-emploi, des mères, des étudiantes, des décrocheuses, des artistes, des musiciennes, et des femmes dans l’industrie du sexe. Nous pensons que les personnes trans, bispirituelles et intersexuées font partie intégrante de notre mouvement. Nous reconnaissons et respectons la fluidité des genres et appuyons le droit à l’auto-identification. Nos espaces non mixtes sont ouverts à toutes celles qui s’identifient et vivent socialement comme femmes.

On nous dit que le féminisme est dépassé. Si c’était vrai, nous n’aurions pas besoin de dénoncer le fait que :
Continue reading