Bucătăria unei cercetări: aspecte etice ale recrutării

Citind un articol pe transindex.ro (http://itthon.transindex.ro/?cikk=12103) despre o comunitate de romi de lângă Sfântu Gheorghe, mi-am dat seama că o disponibilitate similară m-a primit si pe mine în multe familii, mai ales de la țară si mai ales puțin educate, când am dorit să povestesc cu părinți si bunici despre îngrijirea copiilor. Bine-nțeles, au fost si multe refuzuri, de obicei pasate femeilor sau, într-un caz recent, fetei de 12 ani, care a fost pusă de mama ei să îmi zică că ei nu doresc să participe în studiul meu. Însă disponibilitatea de a sta de vorbă, deschiderea cu care mi-au Continue reading

Bucătăria unei cercetări: cum este cu mame minore la țară pe la noi

Înaine de a începe, scuze pentru absența de două luni. În care două luni am terminat interviurile cu părinții urbani, am realizat interviuri cu sase familii din zece în primul sat inclus în studiu si am început recrutarea în cel de-al doilea sat. Acest post este despre mame minore cu copii mici că tot am citi un “articol” trimis de o cunostință azi: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/153490/Romania-tara-copiilor-cu-copii.html . Textul în sine mi se pare problematic din cel puțin trei puncte de vedere, dar cred că la fel de mult m-a captat lista de reacții la acest articol. În primul rând, articolul este asa Continue reading

Recrutarea: grădinițele ca puncte de plecare

Revin cu un nou post despre durerile si frumusețile recrutării de familii pentru studiul acesta. În momentul finalizării designului de cercetare am decis ca jumătate dintre familiile cu care voi vorbi să aibă copilul cel mai mic (de referință pentru mine) în instituții de îngrijire (crese) sau de învățământ prescolar (grădinițe) si jumătate să nu aibă cel mai mic copil în vreo astfel de instituție. M-am mai gândit că după ce voi recruta părinți prin grădi-uri pentru studiu, acestia îmi vor da contactele unor persoane care nu vor avea copiii la cresă sau la grădi. Până la urmă ceea ce Continue reading

Recrutarea: o sagă fără sfârsit

De aproximativ trei luni de când am început munca de teren propriu-zisă pentru cercetarea despre care relatez, am vizitat 10 grădinițe, inclusiv o instituție pentru copii preponderent romi care are grupe de grădiniță si clase primare si funcționează ca o instituție de învățământ de re-integrare în scoală a copiilor care abandonează, sunt între mersul la scoală si riscul de abandon etc. Am mai vizitat un centru de zi pentru copii din familii defavorizate din punct de vedere financiar si care – la fel – funcționează ca si o grădiniță cu program prelungit si clase primare. Am vizitat si un centru Continue reading

Mitul bonelor iresponsabile

În interviurile cu familii cu copii mici pe care le-am realizat până acum, desi limitate la număr, am remarcat o idee recurentă. În timp ce atitudinile legate de grădiniță – mai ales cu program prelungit – sunt deseori influențate în mare parte de experiența părinților când au fost ei însisi copii în perioada socialistă, atitudinile legate de bone par să nu aibă vreun fundament la fel de palpabil. Familiile care mi-au acordat interviuri ar putea fi categorisite în două: familii cu ajutor din partea bunicilor, respectiv familii cu ajutor plătit. Acest ajutor este de regulă o tanti pensionară, de regulă Continue reading

PJ-uri si serviciile de învățământ prescolar românesti

Înainte de a mă apuca de recrutat familii pentru studiu, am decis să vorbesc cu birocrați locali care au de-a face – sub o formă sau alta – cu diferitele formule de implicare a statului în îngrijirea copiilor. Aceste diferite forme de implicare sunt, în mod generic, bani (de pildă alocația de stat pentru copii), servicii (gen, îngrijirea gratuită în crese) si/sau în natură (cum ar fi, de pildă, gratuitatea călătoriei cu trenul pentru copii mici). Ceea ce înseamnă că am început să pun pe hartă diferitele instituții prin care aceste forme de implicare a statului sunt implementate. Am început Continue reading

Bucătăria unei cercetări: prolog

Această secțiune a blogului F.I.A. – Bucătăria unei cercetări – este dedicată unui jurnal al unei cercetări „sociale” pe care o desfăsor într-un județ ardelean, într-un oras si două sate mai mult sau mai puțin izolate geografic. Cercetarea reprezintă componenta principală a tezei mele de doctorat, pe care intenționez să o termin cândva în vara târzie a 2011 la una dintre cele mai prestigioase universități din lume. Are două componente empirice mari care se dovedesc la fel de palpitante. Componenta de politici sociale ce se adresează familiilor cu copii mici (0-6/7 ani) implică nu doar analiza politicilor, dar si o Continue reading