Despre violenta sexuala, criminalizare si responsabilizare colectiva

“Cum raspundem la violenta sexuala: criminalizare si responsabilizare colectiva”
@ Sprijin Dupa Viol

… Sanctionarea prin criminalizare nu previne violenta sexuala, nu intr-o cultura care invinovateste persoanele supravietuitoarele pentru viol, si in care diferite supravietuitoare stiu, din motive diferite, ca sansele sa fie crezute sunt mici; nu intr-o cultura in care aceste lucruri sunt stiute si de violatori. In acelasi timp, campaniile de constientizare sunt limitate de acelasi efect de exceptionalism pe care-l produc. Din pacate, prea multe campanii de constientizare produc efectul contrar prin maximizarea si uneori estetizarea dramatismului violentei care astfel devine acest fenomen care e disociat de noi, de vietile noastre, si se intampla tot timpul altora, in alte parti, departe de noi, chiar daca departarea e doar la un apartament distanta, sau la o cunostinta distanta, sau chiar in comunitatile noastre – familiale restranse sau extinse, rezidentiale, profesionale, de apartenenta sau de afinitate. De multe ori, aceste campanii sunt sustinute chiar de agresori care nu se recunosc ca agresori, sau de agresori care astfel isi musamalizeaza agresiunea, sau de persoane care astfel bifeaza recunoasterea unui fenomen de a carui realitate se detaseaza chiar in momentul in care sustin astfel de campanii. De multe ori, efectul acestor campanii e deresponsabilizarea individuala, tocmai pentru ca, frecvent, aceste campanii nu ataca vreodata cultura in care se produc violurile, agresiunile din viata de zi cu zi, marile agresiuni si micile agresiuni, si nu insista ca, in fond, oricine poate fi un violator, si oricui i se poate intampla asa ceva.

Insistenta pe criminalizare reduce din spatiul, timpul si efortul disponibile, si mai ales din posibilitatea de a imagina alte tipuri de reactii si alte forme de dreptate. Daca pedeapsa reprezinta o forma de responsabilizare a unui act individual dar care exprima un fenomen structural, adica care se produce intr-un context si in conditii care incurajeaza si perpetueaza violenta sexuala, atunci sanctiunea sau pedeapsa nu pot avea sens decat in acelasi context in care aceste lucruri sunt recunoscute deschis de toata lumea, si in care toata lumea e dispusa si se angajeaza sa faca activ ceva, centrand interesele si dorintele supravietuitoarelor, si in care responsabilizarea violatorului nu este delegata statului sau conducerii universitatii. Acest ceva inseamna o serie de strategii diverse si specifice, rezultate din comunitati diverse si specifice. Insa aceste specificitati urmaresc toate sa asigure desfasurarea unui proces continuu de responsabilizare comunitara. …

8 martie 2015 – reimaginand feminismul

Reimaginând feminismul de ziua internațională a femeilor
(Reimagining feminism on International Women’s Day)

de Harsha Walia

În fiecare dimineață îi citesc fiicei mele de un an dintr-un fabulos abecedar pentru copii. Când ajungem la litera F, spunem: “F vine de la Feministă, Vrem să fim plătite egal”. Desigur, o carte pentru copii este limitată în cât de bine poate exprima o analiză cu mai multe niveluri de nuanțe, dar uneori mă întreb cât de relevantă este aceasta articulare a unei versiuni particulare de feminism pentru ea.

Feminismul liberal dominant a cerut în mod uzual drepturi egale pentru femei. Chiar și valurile ulterioare care au adus cu ele o reprezentare mai largă a diverse femei si persoane trans în același cadru feminist rareori au schimbat premiza “egalității” ca primă forță de organizare feministă, lăsând astfel nechestionată relația dintre heteropatriarhat și alte structuri de putere sociale, economice și politice. Pariarhatul nu este secundar capitalismului și imperialismului; bazele pe care capitalismul, colonialismul și violența statului sunt structurate în relație cu, și prin patriarhat. Femeile marginalizate, asfel, nu îndură numai violența de gen la cote ridicate, ci o și îndurăm într-un mod calitativ diferit.

Feminismul: prieten sau inamic al statului?

În ultimul deceniu a apărut o explozie de dezbateri despre strategiile feministe împotriva violenței care se bazează pe stat. Strategii anti-violență, precum legi de condamnare mai dure și creșterea activității poliției, au fost criticate pentru contribuția la criminalizarea care deja afectează în mod disproporțional comunitățile de culoare, comunitățile sărace și persoanele trans. Continue reading