Monthly Archives: August 2007

despre sufragiu

Posted on by
Reply

asta ar putea intra in seria “intreaba-ma orice despre feminism”:

intrebare: tu crezi ca obtinerea dreptului la vot de catre femei a fost ceva asa de bun?

raspuns scurt: da

raspuns mai lung si neserios: nu, deloc, eu cred ca acum 100 de ani ar fi trebuit ca femeile, adica 50% din populatie, sa se puna cum e frumos pe planul doi si sa se lase pe mina celeilalte 50%, sa continue se ocupe exclusiv de sfera domestica si sa se multumeasca sa aiba drepturi limitate in cea publica, sa asteptam cu totii sa vina mai intii revolutia anarhista, ca abia apoi societatea sa inceapa sa rezolve ce probleme “de gen” ar mai fi ramas la momentul ala (care sigur ar fi fost, in mod miraculos, putine).

raspuns prin intrebare: tu ai intreba o persoana de culoare daca crede ca abolirea sclaviei a fost ceva asa de bun? daca nu ai intreba (desi, e drept, faptul ca sclavia s-a abolit nu a dus deloc la disparitia unui sistem bazat pe inegalitati intre oamenii ce apartin diferitor rase si clase sociale, ci intr-un fel a servit sa le mascheze chiar mai bine… si desi putem spune ca faptul de-a fi considerat “cetatean deplin” — cind pentru majoritate egalitatea si libertatea asigurate de “democratie” sunt doar praf in ochi — nu inseamna mai nimic real in viata unui om), deci daca nu ai intreba o persoana de culoare daca se bucura de faptul ca e oficial recunoscuta ca cetatean cu drepturi legale depline in ciuda culorii sale, atunci nu ai de ce sa intrebi o femeie daca se bucura de faptul ca e recunoscuta ca cetatean deplin in ciuda sexului ei. iar daca da, ti se pare ok sa pui astfel de intrebari, atunci poate ca trebuie sa te gindesti la nivelul de privilegiu care pe tine te lasa/determina sa pui astfel de intrebari.

raspuns cu trimitere la referinte: verifica mai intii ce-au avut de spus si criticat, si cum au actionat, cu privire la sufragiu macar urmatoarele femei: sojourner truth, mother (mary harris) jones, emma goldman, rosa luxembourg, esther roper, virgina woolf. (e usor, fa o cautare pe net dupa numele pe care il vrei + “suffrage”; vezi si ce zice wikipedia despre fiecare si despre f. diferitele lor coloraturi politice). de exemplu, ca fosta sclava, sojourner truth se lupta pentru emancipari, dar critica miscarea pentru drepturile femeilor pentru ca nu dadea atentie faptului ca nu toate femeile erau albe si privilegiate. iar mother jones, cea cu indemnul “whatever your fight, don’t be ladylike” din antetul acestui site, nu avea nici o simpatie pentru miscarea sufragista pentru ca ea considera ca trece cu vederea problema “ei”, adica drepturile muncitorilor; din cele sase femei (feministe) enumerate, trei nu sustineau cauza pentru obtinerea sufragiului de catre femei, printre ele numarindu-se si singura care NU era muncitoare… vezi care si cum. apoi mai fa o cautare la “radical suffragists”… citeste cit de mult. si apoi, hai sa discutam.

dar pe scurt, daca au existat critici fata de importanta votului pentru femei ideea nu era ca e un lucru rau ca femeile sa aiba si ele votul (intr-o societate in care se voteaza), ci ca obtinerea votului nu e nici pe departe destul, ca nu e suficienta ca tactica izolata si ca scop. ceea ce constituie deja un punct banal daca vrei sa-l discuti acum cu o feminista cit de cit non-liberala (vezi glosarul lf), si e doar un subpunct al feminismului ca “miscare pentru a pune capat opresiunii” (vezi declaratia de intentie a lf), care cauta nu doar sa obtina o egalitate a femeilor cu barbatii in cadrul aceluiasi sistem nedrept (sau, si mai rau, sa-i inlocuiasca pe barbati cu femei), ci sa schimbe sistemul din radacini.

e drept, sint multe de discutat la capitolul “unde a gresit miscarea sufragista si ce avantaje/privilegii/obligatii confera dreptul la vot, in fond?”. sau despre sufragiu/dreptul de vot/democratie in general. insa “miscarea sufragista” feminista a fost mult mai eterogena decit se crede in general (altfel nici n-ar fi putut avea un asa succes, exact ca in cazul miscarii abolitioniste), iar o singura opinie vehiculata nu poate acoperi toata realitatea; ca si in alte contexte, o femeie, oricine ar fi ea, nu poate vorbi in numele tuturor celorlaltor femei… iar un barbat nici atit (desi multe persoane – declarindu-se feministe – au incercat si incearca asta).

emma goldman spunea despre miscarea sufragista americana vs. cea britanica de la sfirsitul secolului xix:
Continue reading →

din arhive – cartarescu vs. feminism

Posted on by
Reply

mi-am amintit de niste rinduri scrise de mircea cartarescu la un moment dat: “Exista multe standarde pentru aprecierea gradului de civilizatie al unei societati. S-a vorbit despre cantitatea de sapun folosita anual, despre libertatile cetatenesti, despre calitatea invatamantului. … Dar eu cred ca unul dintre criteriile cele mai sensibile, care practic nu da gres niciodata, este felul in care, intr-o societate, femeia este privita si se priveste pe sine. Din acest punct de vedere, mai mult decat din toate celelalte, lumea romaneasca e una primitiva cu asupra de masura. Poate ca economia noastra o sa se acomodeze, cat de cat, in timp, cu cea europeana. Poate-o sa invatam mai multe limbi straine si-o sa renuntam la proverbiala noastra smecherie. Dar atata vreme cat nu respectam femeia de langa noi ca pe noi insine n-am facut nimic si nici n-o sa facem. …”

–> restul textului, si comentarii despre cartarescu, feminism, si (bineinteles) “de ce iubim femeile”: “necesar, dar nerecomandat”

bonus — o discutie mai in detaliu despre “de ce iubim femeile”: “de ce gindim binar despre femei si barbati”

oh, the things we find “unsurprising”

Posted on by
Reply

when the president of the country can call a journalist “stinky gypsy” and get off scott free, as long as he justifies it by arguing that he got angry, and anyway it was a private conversation between him and his wife…

here’s something else pretty horrifying: Bucharest mayor Neculai Ontanu was filmed scolding and attempting to “motivate” a city sanitation employee by putting out a cigarette in her palm, and the fact first gets “noticed” when blogger Andressa writes about it in her post “Incalificabil”. before she pointed out the mayor’s unspeakable action, it had gone completely uncommented, by the reporter within the news story on Prima TV which the footage was part of, or by anyone else… because to the population at large and to the mass media (as many of the ensuing commentary on Andressa’s blog shows), that kind of thing is just not surprising at all! (though even the most un-surprised can’t deny that sexism, racism, classism are at play there.)

Ioana Avadani from the Center for Independent Journalism then wrote about the story on her Hot News blog – (“Ontanu pe ‘plantatie'”/”Ontanu on the plantation”), and it finally became a news piece. Ontanu’s spokespeople are denying that he did what he is plainly doing in the footage – but also arguing, in his defense, that he was very very mad that the sanitation workers weren’t doing their job properly.

here’s the video:

you can write to Prima TV at office@primatv.ro (additional contact info), and to Ontanu at neculai_ontanu@ps2.ro (email addresses of his staff, his primaria sectorului 2 info page)

what affects us

Posted on by
Reply

two great posts over at feministe:

— this one, on roma issues, by someone from greece (go read her blog)
— and this slightly older one, on feminists and femininity

but the former has 4 comments so far, while the latter… 587!

why do we, as women (feminists, anti-feminists, and anyone in between), get more passionate about matters of body image than anything else? why does what we look like or what we DON’T look like where femininity is concerned seem to constitute such a huge chunk of who we are, and why does it depend so strongly on what others look like or don’t look like by comparison?

personally, as i suggested in a comment on another feministe thread a while ago, i think that it’s not even so much what we look like, really, or how much we cater to “femininity” or not, in the end… it’s the lesson that we should care about this issue above all else that we absorb so well and can’t seem to stop following, in all kinds of different contexts, and that‘s what puts us in a bind, drives us crazy, encourages us to sometimes be ok with what we know is misogyny, and perpetuates it all.

that second post is titled “Something I never understood…” – but even if we don’t articulate it in our minds, i think we know what’s going on. this stuff affects us, and it’s disfunctional! we know very well that as a woman you may choose to comply with femininity – in which case you have it hard because the whole performance is not an easy thing to put on and maintain, and though you’ve complied you also become an object of scorn (as besides being the socially acceptable choice for women femininity is deemed silly, frivolous etc. etc. in the grand scheme of things), OR you may choose to not comply – in which case you will have it hard because you’re going against the grain and thus become an object of scorn, too. you can’t really win. and oftentimes these “choices” aren’t entirely up to you. and then there’s the degrees. and then, the battle with choosing which parts of oneself to appreciate and which to scorn. and so on… given all that, of course we, as women, feel compelled to judge other women so that we can feel at least temporarily good about whatever our choice has been, while knowing it won’t bring us complete comfort or contentment – can’t stop us from being women living in a patriarchy – anyway.

the system works so well precisely because it’s set up so that femmes can ridicule those who aren’t “feminine” enough, while those who’ve escaped the trappings of femininity can ridicule femmes, each in their own special (pointless, damaging) way. (and “feminists,” like anyone else, do ridicule and attack women who are typical “tools of the patriarchy” – or “sluts” or “happy hookers” or what have you… – to say it doesn’t happen, to say that kind of language is not used or that stance taken, is a lie or at best a delusion.) of course, neither stance disrupts the social order at all; they’re misogyny, at their core, and of course men, who are not women, have access to – and oftentimes make use of – both. the basis is the patriarchal system, which relies on 1. the gender binary and 2. the patriarchal value scale; and so, by definition, a woman must be feminine — BUT femininity is inferior and mockable — but NON-femininity is mockable and not ok in women –> and the vicious cycle continues, reinforced by men and women.

my question is – why isn’t feminism helping us to break out of that cycle for ourselves? shouldn’t it, after all?! (and i think that’s essentially the same question as renegade evolution‘s in that much commented post.)

however, my other question is: why do we waste so much time and energy on stuff that’s ultimately not what we want to care about?

PROJECT SPACE — 15 sept.-15 oct. @Bucuresti

Posted on by
3

– un proiect h.arta –

Romania a trecut de la un sistem totalitar in care nu exista nici un fel de spatiu pentru o dezbatere critica, la un sistem in care parem sa ne cedam de bunavoie dreptul de a judeca critic nedreptatile din jur si in care parem sa consimtim la un alt fel de dominatie, insotita de o crestere a nationalismului, rasismului si sexismului, care au existat in forme mai ascunse si inainte de 1989, dar care acum sunt aratate si promovate in mod deschis. Toate acestea in cadrul unei economii de piata care permeaza toate aspectele vietii.
Evenimentele din cadrul proiectului vor aduce in prim plan oameni, atitudini, actiuni care depasesc o situatie constrangatoare sau neprielnica, oameni care isi asuma responsabilitatea si inteleg ca depinde de ei sa schimbe ceva, initiative care au in comun lupta impotriva autoritatii si disponibilitatea de a-si asuma riscuri, care incearca sa creeze conditiile pentru a gandi diferit.
Programul spatiului este structurat pe aceste patru module:

POSTCOMUNISM
Evenimentele din acest modul se refera la felul in care putem analiza trecutul si prezentul, construind spatii libere in care putem fi critici si putem influenta realitatea. Este important sa se arate cu claritate ce a insemnat cu adevarat comunismul in Romania, dar, de asemenea, este important sa fim constienti ca de multe ori critica comunismului este folosita pentru a justifica pozitii conservatoare, nationaliste, xenofobe, sexiste, etc si pentru a arata ca drumul pe care este acum Romania este singura alternativa posibila.
FEMINISM
Evenimentele din acest modul se refera la necesitatea de a contura si de a declara public pozitii feministe, intr-un context in care in revistele pentru femei, in emisiunile de la televizor, in viata de zi cu zi este promovata aproape exclusiv o imagine stereotipica despre femei si in conditiile in care cultura majoritara si toate aspectele vietii sunt privite dintr-un punct de vedere masculin si heterosexual.
EDUCATIE
Evenimentele din acest modul se refera la o educatie care sa nu se bazeze pe competitie ci pe colaborare, la moduri de impartasire a cunoasterii care sa nu fie ierarhice, la strategii de invatare care sa determine constientizarea faptului ca felul in care construim realitatea depinde de noi.
DISPLAY
Evenimentele din acest modul se refera la felul in care ideologiile dominante devin manifeste in spatiul public (al orasului, in mass media, in felul in care sunt organizate institutiile, in imaginea acestora) , dar si la felurile in care se creaza locuri care se sustrag dominatiei ideologice, in care oamenii isi exercita dreptul de a pune in discutie lucrurile, de a gandi critic, locuri in care ramane deschisa posibilitatea de a alege altceva.

Prezentarile, discutiile, atelierele, performance-urile care vor avea loc la Project Space se vor referi la una sau mai multe dintre aceste patru teme.

PROGRAMUL (Word) / versiunea fara diacritice

Evenimentele vor avea loc la sediul Ordinului Arhitectilor din Romania de pe strada Pictor Arthur Verona nr 19, sector 1, Bucuresti. La toate evenimentele intrarea este libera.

Project Space este parte din proiectul Spatiul Public Bucuresti | Public Art Bucharest 2007, curatoriat de Marius Babias si Sabine Hentzsch (www.spatiul-public.ro).

apropo: siguranta si incredere!

Posted on by
Reply

un afis din martie de la ziua politiei romane –> pentru perpetuarea sexismului, urmati exemplul politiei cu siguranta si incredere:
1.jpg 2.jpg

“cca 14,5% din electivul Politiei Capitalei este reprezentat de femei” – oare acest procent chiar alcatuieste departamentul… ornamental al politiei, asa cum sugereaza afisul?

thanks, marius

must read post & discussion

Posted on by
1

Feminism & Prison Reform (or Feminism vs. Prison Reform?) @ feministe

but i’d say that the work of people like angela davis and elaine brown shows that feminist and prison justice activism can fit together very well indeed… because (or if) they are based on the same incentive of addressing injustice in the short and long term.

—-
some additional relevant info can be found in this older post on the history and problems with the feminist anti-violence movement
—-
si ceva ce comentam eu recent pe lista (discutia ar putea continua):

… in cazul organizatiilor care printre altele ofera concret servicii sociale faza cu “legaturile institutionale” e un pic diferita, si voi da un exemplu la ce ma refer: un centru de rape crisis, de ex., oricit de radical ar fi (deci sa zicem daca e unul din cele intr-adevar putine care evita cit mai mult problemele celor f. “ongiste” si axate strict pe asistenta sociala, nu pe schimbare radicala), deci *orice* centru de rape crisis trebuie sa aiba o “legatura”, printre altele, cu *politia*… dar realitatea e ca aceasta “legatura cu politia” este una pe care cred ca n-o intelegi exact daca nu ai fost la spital cu o survivor care fara tine ar fi trebuit sa interactioneze ea direct cu politia in mijloc de criza, dar tu ca “advocate” erai singura persoana care putea ajuta, putea sa medieze asa incit de fapt victima sa-si stie drepturile si sa NU trebuiasca sa se lase pe mina politiei… si daca nu stii ca de fapt “legatura formalizata cu politia” a centrului respectiv nu e nici pe departe una de amicitie si nici de colaborare, ci de suspiciune reciproca – dar macar tu ca advocate ai o putere, sau posibilitatea de a exercita presiune… si legatura asta nu e pentru ca tie iti place de politie sau de institutii ci pentru ca *trebuie* sa fie daca persoanele in criza vor primi vreun ajutor… ideea e ca ce inseamna “legatura” depinde. si ca pina la utopie cind totul va fi asa cum vrem, sint multi oameni pe care ca activisti ori ii consideram din start victime colaterale ori putem sa ne luptam sa aiba acces la resurse – iar activismul pt. schimbare NU inseamna neaparat abandonarea celor care au avut nenorocul sa fie afectati mai tare de sistemul curent. … chiar dimpotriva… sigur, e o discutie lunga despre tactici radicale vs. tactici reformiste si tot restul…