mi-am amintit de niste rinduri scrise de mircea cartarescu la un moment dat: “Exista multe standarde pentru aprecierea gradului de civilizatie al unei societati. S-a vorbit despre cantitatea de sapun folosita anual, despre libertatile cetatenesti, despre calitatea invatamantului. … Dar eu cred ca unul dintre criteriile cele mai sensibile, care practic nu da gres niciodata, este felul in care, intr-o societate, femeia este privita si se priveste pe sine. Din acest punct de vedere, mai mult decat din toate celelalte, lumea romaneasca e una primitiva cu asupra de masura. Poate ca economia noastra o sa se acomodeze, cat de cat, in timp, cu cea europeana. Poate-o sa invatam mai multe limbi straine si-o sa renuntam la proverbiala noastra smecherie. Dar atata vreme cat nu respectam femeia de langa noi ca pe noi insine n-am facut nimic si nici n-o sa facem. …”

–> restul textului, si comentarii despre cartarescu, feminism, si (bineinteles) “de ce iubim femeile”: “necesar, dar nerecomandat”

bonus — o discutie mai in detaliu despre “de ce iubim femeile”: “de ce gindim binar despre femei si barbati”