asta ar putea intra in seria “intreaba-ma orice despre feminism”:

intrebare: tu crezi ca obtinerea dreptului la vot de catre femei a fost ceva asa de bun?

raspuns scurt: da

raspuns mai lung si neserios: nu, deloc, eu cred ca acum 100 de ani ar fi trebuit ca femeile, adica 50% din populatie, sa se puna cum e frumos pe planul doi si sa se lase pe mina celeilalte 50%, sa continue se ocupe exclusiv de sfera domestica si sa se multumeasca sa aiba drepturi limitate in cea publica, sa asteptam cu totii sa vina mai intii revolutia anarhista, ca abia apoi societatea sa inceapa sa rezolve ce probleme “de gen” ar mai fi ramas la momentul ala (care sigur ar fi fost, in mod miraculos, putine).

raspuns prin intrebare: tu ai intreba o persoana de culoare daca crede ca abolirea sclaviei a fost ceva asa de bun? daca nu ai intreba (desi, e drept, faptul ca sclavia s-a abolit nu a dus deloc la disparitia unui sistem bazat pe inegalitati intre oamenii ce apartin diferitor rase si clase sociale, ci intr-un fel a servit sa le mascheze chiar mai bine… si desi putem spune ca faptul de-a fi considerat “cetatean deplin” — cind pentru majoritate egalitatea si libertatea asigurate de “democratie” sunt doar praf in ochi — nu inseamna mai nimic real in viata unui om), deci daca nu ai intreba o persoana de culoare daca se bucura de faptul ca e oficial recunoscuta ca cetatean cu drepturi legale depline in ciuda culorii sale, atunci nu ai de ce sa intrebi o femeie daca se bucura de faptul ca e recunoscuta ca cetatean deplin in ciuda sexului ei. iar daca da, ti se pare ok sa pui astfel de intrebari, atunci poate ca trebuie sa te gindesti la nivelul de privilegiu care pe tine te lasa/determina sa pui astfel de intrebari.

raspuns cu trimitere la referinte: verifica mai intii ce-au avut de spus si criticat, si cum au actionat, cu privire la sufragiu macar urmatoarele femei: sojourner truth, mother (mary harris) jones, emma goldman, rosa luxembourg, esther roper, virgina woolf. (e usor, fa o cautare pe net dupa numele pe care il vrei + “suffrage”; vezi si ce zice wikipedia despre fiecare si despre f. diferitele lor coloraturi politice). de exemplu, ca fosta sclava, sojourner truth se lupta pentru emancipari, dar critica miscarea pentru drepturile femeilor pentru ca nu dadea atentie faptului ca nu toate femeile erau albe si privilegiate. iar mother jones, cea cu indemnul “whatever your fight, don’t be ladylike” din antetul acestui site, nu avea nici o simpatie pentru miscarea sufragista pentru ca ea considera ca trece cu vederea problema “ei”, adica drepturile muncitorilor; din cele sase femei (feministe) enumerate, trei nu sustineau cauza pentru obtinerea sufragiului de catre femei, printre ele numarindu-se si singura care NU era muncitoare… vezi care si cum. apoi mai fa o cautare la “radical suffragists”… citeste cit de mult. si apoi, hai sa discutam.

dar pe scurt, daca au existat critici fata de importanta votului pentru femei ideea nu era ca e un lucru rau ca femeile sa aiba si ele votul (intr-o societate in care se voteaza), ci ca obtinerea votului nu e nici pe departe destul, ca nu e suficienta ca tactica izolata si ca scop. ceea ce constituie deja un punct banal daca vrei sa-l discuti acum cu o feminista cit de cit non-liberala (vezi glosarul lf), si e doar un subpunct al feminismului ca “miscare pentru a pune capat opresiunii” (vezi declaratia de intentie a lf), care cauta nu doar sa obtina o egalitate a femeilor cu barbatii in cadrul aceluiasi sistem nedrept (sau, si mai rau, sa-i inlocuiasca pe barbati cu femei), ci sa schimbe sistemul din radacini.

e drept, sint multe de discutat la capitolul “unde a gresit miscarea sufragista si ce avantaje/privilegii/obligatii confera dreptul la vot, in fond?”. sau despre sufragiu/dreptul de vot/democratie in general. insa “miscarea sufragista” feminista a fost mult mai eterogena decit se crede in general (altfel nici n-ar fi putut avea un asa succes, exact ca in cazul miscarii abolitioniste), iar o singura opinie vehiculata nu poate acoperi toata realitatea; ca si in alte contexte, o femeie, oricine ar fi ea, nu poate vorbi in numele tuturor celorlaltor femei… iar un barbat nici atit (desi multe persoane – declarindu-se feministe – au incercat si incearca asta).

emma goldman spunea despre miscarea sufragista americana vs. cea britanica de la sfirsitul secolului xix:

Woman demands the same rights as man, yet she is indignant that her presence does not strike him dead: he smokes, keeps his hat on, and does not jump from his seat like a flunkey. These may be trivial things, but they are nevertheless the key to the nature of American suffragists. To be sure, their English sisters have outgrown these silly notions. They have shown themselves equal to the greatest demands on their character and power of endurance. All honor to the heroism and sturdiness of the English suffragettes. Thanks to their energetic, aggressive methods, they have proved an inspiration to some of our own lifeless and spineless ladies. … The brilliant leader of the English suffragettes, Mrs. Emmeline Pankhurst, herself admitted, when on her American lecture tour, that there can be no equality between political superiors and inferiors. If so, how will the workingwoman of England, already inferior economically to the ladies who are benefited by the Shackleton bill,* be able to work with their political superiors, should the bill pass? Is it not probable that the class of Annie Keeney, so full of zeal, devotion, and martyrdom, will be compelled to carry on their backs their female political bosses, even as they are carrying their economic masters. They would still have to do it, were universal suffrage for men and women established in England. No matter what the workers do, they are made to pay, always. Still, those who believe in the power of the vote show little sense of justice when they concern themselves not at all with those whom, as they claim, it might serve most.

— si cu aceasta critica punea punctul pe i! insa ea se referea doar la o portiune din miscarea sufragista, dintr-o anumita perspectiva. au fost multe exceptii, alte perspective si alte tipuri de sufragiste. iar pe de alta parte, goldman era de parere ca deja la vremea aceea:

In the darkest of all countries, Russia, with her absolute despotism, woman has become man’s equal, not through the ballot, but by her will to be and to do. Not only has she conquered for herself every avenue of learning and vocation, but she has won man’s esteem, his respect, his comradeship; aye, even more than that: she has gained the admiration, the respect of the whole world. That, too, not through suffrage, but by her wonderful heroism, her fortitude, her ability, will power, and her endurance in the struggle for liberty. Where are the women in any suffrage country or State that can lay claim to such a victory? When we consider the accomplishments of woman in America, we find also that something deeper and more powerful than suffrage has helped her in the march to emancipation.

— afirmatii care nu mai au, cred, nevoie de comentarii. e un punct de vedere cit se poate de naiv. si pentru inca o mostra de naivitate:

It is just sixty-two years ago since a handful of women at the Seneca Falls Convention set forth a few demands for their right to equal education with men, and access to the various professions, trades, etc. What wonderful accomplishment, what wonderful triumphs! Who but the most ignorant dare speak of woman as a mere domestic drudge? Who dare suggest that this or that profession should not be open to her? For over sixty years she has molded a new atmosphere and a new life for herself. She has become a world power in every domain of human thought and activity. And all that without suffrage, without the right to make laws, without the “privilege” of becoming a judge, a jailer, or an executioner.

— sau daca nu naivitate, atunci wishful thinkinking; citeva decenii mai tirziu, virginia woolf – care, desi nominal apartinea clasei “de sus”, nu punea nici ea mare pret pe dreptul la vot, din exact acelasi motiv ca si goldman (ca impreuna cu alte “privilegii” de care s-au bucurat in mod traditional barbatii el poate servi pentru a intari de fapt status quo-ul, daca femeile nu aspira la ceva mai mult, la o adevarata schimbare feminista) – demonstra cu analiza ei detaliata din three guineas ca de fapt “femeia” inca nu devenise o “putere mondiala”, ca nu are accesul necesar la diferite profesii si meserii, sau dreptul la o educatie satisfacatoare, tocmai pentru ca foarte multi indraznesc sa insiste ca locul ei nu e in sfera publica iar societatea ramine modelata pe aceleasi linii patriarhale (acolo fiind buba – atunci ca si in zilele noastre).

si, apropos, una din rezolutiile de la seneca falls convention zicea ca femeile trebuie sa-si asigure dreptul la vot!

[citate din eseul “woman suffrage” de emma goldman]

raspuns scurt daca pui intrebarea nu ca sa discuti, ci sa ataci sau sa-si dovedesti superioritatea: impulsul de a pune intrebarea asta, in felul asta, e un act anti-feminist, in acelasi sens in care, de exemplu, articolul asta provine dintr-un act anti-feminist: o persoana care se considera atotstiutoare si -patrunzatoare scrie, de pe o pozitie de privilegiu heterosexual si masculin, despre lucruri pe care nu le-a inteles si nici nu s-ar gindi sa se oboseasca sa le inteleaga in ce priveste ce inseamna sa te opui intr-adevar sistemului patriarhal, si asa, de prea multa “obiectivitate” si “spirit critic”, scoate, din greseala, una din cele mai profund misogine, homofobe si hilare diatribe posibile (cam ca si textul asta, ca sa mai dau inca un exemplu, din alt esichier politic).