Istorii, spaţii libere, democraţie participativă, justiţie economică.
Feminisme.ro
Prin intermediul evenimentelor care vor avea loc într-un Spaţiu de proiecte în Timişoara, prin campanii în spaţiul public şi prin intermediul unei cercetări care va lua forma unei publicaţii şi a unui website, proiectul Feminisme va reflecta asupra întrebărilor şi contextelor a diverse practici feministe, în cadrul unor discuţii despre ce anume este relevant şi ce anume este vizibil în spaţiul public.
„Feminism” e un cuvânt dificil de folosit în România, în prezent. Deşi politicile de emancipare a femeilor din anii ’50 au dus la o dezvoltare a mişcării femeilor, mai târziu, în timpul regimului lui Nicolae Ceauşescu, “emancipare” şi “feminism” au devenit doar nişte cuvinte goale care acopereau morţile a mii de femei ca rezultat al politicii pronataliste. După 1989, în perioada de tranziţie şi în prezent, femeile şi bărbaţii care se declară în mod public ca fiind feministe/feminişti trebuie să facă faţă unor duble acuzaţii. Pe de o parte, cuvântul poartă implicaţiile fostului regim comunist şi pe de altă parte, în discursurile publice din prezent (în marea lor majoritate conservatoare) feminismul este considerat în general ca fiind un concept „importat din Vest” care nu are relevanţă pentru societatea noastră bazată pe „tradiţiile creştine”.
Ca o condiţie a integrării în Uniunea Europeana, România a adoptat o serie de legi cu un conţinut de gen: Legea pentru prevenirea şi combaterea tuturor formelor de discriminare (2002), Legea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi (2002), Legea pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie (2003). Adoptarea unei asemenea legislaţii este un pas important. Totuşi faptul că aceste legi au fost importate la un nivel pur legislativ, fără să fie însoţite de un cadru instituţional adecvat şi faptul că au fost adoptate ca urmare a unor presiuni externe şi nu ca un câştig al presiunilor făcute de societatea civilă, de către cei cărora li se adresează, le diminuează eficacitatea şi puterea de schimbare. Aceste legi reflectă faţa „democratică” a capitalismului. Aspecte cu un important conţinut de gen, cum ar fi precaritatea, sărăcia, migraţia, care au ca rezultat direct violenţa şi discriminarea, nu intră sub incidenţa acestor legi. Dacă consideri că trăieşti într-o societate în care toate problemele cu încărcătură de gen au fost cu succes normalizate, atunci problemele pe care le trăieşti devin doar eşecul tău individual şi nu au nici o relevanţă mai generală. Aparenţa de normalitate pe care o dau aceste legi are un efect de desolidarizare în condiţiile unei societăţi în care toate faţetele vieţii sunt transformate în mărfuri şi în care fiinţele şi ideile sunt importante doar în măsura în care contribuie la acumularea de capital.
O discuţie eficientă despre patriarhat poate fi făcută doar în măsura în care este arătată legătura dintre acesta şi capitalism, în măsura în care sunt analizate relaţiile de privilegii şi putere pe care capitalismul global este structurat. O discuţie care să se refere nu doar la enumerarea diferitelor feluri de oprimare ci şi la responsabilitatea fiecăruia/fiecăreia dintre noi de a ne opune acestora.
Feminisme este un instrument pentru interpretare şi acţiune. Continue reading