locuri comune ale tranzitiei/commonplaces of transition (video)

[en version]

de la dmedia:

“Locuri Comune ale Tranzitiei” e un proiect video realizat de D Media (Romania), in colaborare cu Ak-Kraak (Germania), Interspace (Bulgaria) si K:SAK (Moldova), care cauta sa reprezinte tranzitia dinauntru, spre deosebire de istoriile ei dominante, care o fac dinafara. Titlul exploateaza intelesul dublu pe care ‘locurile comune’ [commonplaces] il au in engleza: proiectul se concentreaza literal asupra locurilor sau spatiilor geografice ale tranzitiei si, in al doilea rand, examineaza ‘banalitatile’ sau lucrurile stiute ale tranzitiei, cu alte cuvinte acele reprezentari care populeaza taramul ideologiei. Intentia proiectului este aceea de a initia un dialog critic cu privire la semnificatia tranzitiei si a altor posibilitati care sa inlocuiasca simpla ‘ajungere din urma’ a pietei globale. Partenerii au produs 8 lucrari care exploreaza impactul tranzitiei asupra retrasarii frontierelor, transformarea caracterului muncii si diferitele forme de activism. Cele 3 filme produse de D Media [ro cu subtitrare en] sunt:

  • “In tranzit” este jurnalul unei calatorii prin spatiu si timp, alcatuit din impresiile subiective ale prezentului si amintirile copilariei trecute. Povestirea acestei calatorii prin Romania in anul intrarii sale in UE, mediteaza la sensul tranzitiei postcomuniste, la rescrierea istoriei si la relatia dintre imagini si memorie. 30 min, 2008.
  • “Vieti precare” monteaza imagini de arhiva infatisind munca femeilor in secolul trecut cu zece portrete de romance care muncesc din zilele noastre. Lucrarea polemizeaza cu discursul dominant despre precaritate si indiferenta acestuia la diferentele de sex si disparitatile economice intre tarile din lumea intaia si a treia a Europei. 43 min, 2008.
  • “Doua sau trei chestiuni despre activism” e un contradocumentar despre activismul din Romania care chestioneaza deosebirea dintre a face un film despre politica si a face unul in mod politic. In vreme ce diversii protagonisti isi discuta angajamentul militant, comentariul din fundal reflecteaza la motivatiile din culisele filmului. 73 min, 2008.

Pentru informatii suplimentare: jori [at] riseup [dot] net
Continue reading

Joi, 4 septembrie, orele 18:00, deschiderea Spatiului de proiecte – Feminisme

[EN] Opening of Project Feminisms – Histories, free spaces, participative democracy, economic justice

image001.jpgIstorii, spaţii libere, democraţie participativă, justiţie economică.
Feminisme.ro
Prin intermediul evenimentelor care vor avea loc într-un Spaţiu de proiecte în Timişoara, prin campanii în spaţiul public şi prin intermediul unei cercetări care va lua forma unei publicaţii şi a unui website, proiectul Feminisme va reflecta asupra întrebărilor şi contextelor a diverse practici feministe, în cadrul unor discuţii despre ce anume este relevant şi ce anume este vizibil în spaţiul public.

„Feminism” e un cuvânt dificil de folosit în România, în prezent. Deşi politicile de emancipare a femeilor din anii ’50 au dus la o dezvoltare a mişcării femeilor, mai târziu, în timpul regimului lui Nicolae Ceauşescu, “emancipare” şi “feminism” au devenit doar nişte cuvinte goale care acopereau morţile a mii de femei ca rezultat al politicii pronataliste. După 1989, în perioada de tranziţie şi în prezent, femeile şi bărbaţii care se declară în mod public ca fiind feministe/feminişti trebuie să facă faţă unor duble acuzaţii. Pe de o parte, cuvântul poartă implicaţiile fostului regim comunist şi pe de altă parte, în discursurile publice din prezent (în marea lor majoritate conservatoare) feminismul este considerat în general ca fiind un concept „importat din Vest” care nu are relevanţă pentru societatea noastră bazată pe „tradiţiile creştine”.

Ca o condiţie a integrării în Uniunea Europeana, România a adoptat o serie de legi cu un conţinut de gen: Legea pentru prevenirea şi combaterea tuturor formelor de discriminare (2002), Legea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi (2002), Legea pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie (2003). Adoptarea unei asemenea legislaţii este un pas important. Totuşi faptul că aceste legi au fost importate la un nivel pur legislativ, fără să fie însoţite de un cadru instituţional adecvat şi faptul că au fost adoptate ca urmare a unor presiuni externe şi nu ca un câştig al presiunilor făcute de societatea civilă, de către cei cărora li se adresează, le diminuează eficacitatea şi puterea de schimbare. Aceste legi reflectă faţa „democratică” a capitalismului. Aspecte cu un important conţinut de gen, cum ar fi precaritatea, sărăcia, migraţia, care au ca rezultat direct violenţa şi discriminarea, nu intră sub incidenţa acestor legi. Dacă consideri că trăieşti într-o societate în care toate problemele cu încărcătură de gen au fost cu succes normalizate, atunci problemele pe care le trăieşti devin doar eşecul tău individual şi nu au nici o relevanţă mai generală. Aparenţa de normalitate pe care o dau aceste legi are un efect de desolidarizare în condiţiile unei societăţi în care toate faţetele vieţii sunt transformate în mărfuri şi în care fiinţele şi ideile sunt importante doar în măsura în care contribuie la acumularea de capital.

O discuţie eficientă despre patriarhat poate fi făcută doar în măsura în care este arătată legătura dintre acesta şi capitalism, în măsura în care sunt analizate relaţiile de privilegii şi putere pe care capitalismul global este structurat. O discuţie care să se refere nu doar la enumerarea diferitelor feluri de oprimare ci şi la responsabilitatea fiecăruia/fiecăreia dintre noi de a ne opune acestora.

Feminisme este un instrument pentru interpretare şi acţiune. Continue reading

Scrisoare deschisa privind femeile rome si discriminarea in sanatate

[Open letter regarding roma women and discrimination in health care, english version; Campaign on Coerced Sterilization]

“… scrisoarea isi doreste sa atraga atentia cu privire la formele pe care le ia discriminarea femeilor rome in sanatate si a fost elaborata pentru a fi diseminata […] in cadrul conferintei mondiale a femeilor (Mundos de Mujeres/Women’s Worlds 2008) [la o] prezentare a eforturilor realizate in obtinerea compensatiilor ca urmare a incalcarilor violente ale drepturilor omului prin sterilizarea fortata a femeilor rome din europa centrala.” (fwd crina)

Discriminare multipla – Cazul femeilor rome

Motto: “Noi nu suntem de neatins!”

Am redactat aceasta scrisoare pentru a exprima ingrijorarea noastra in legatura cu discriminarea multipla ce exista de multa vreme si continua sa fie prezenta in toate aspectele vietii publice, dar si pentru a face cunoscute circumstantele ei in ce priveste femeile rome.

Ca femei rome si ca membri de organizatii rome si non-rome, dorim sa ne exprimam solidaritatea cu femeile rome din Republica Ceha si Slovacia care au trecut prin drama de a fi sterilizate fara sa-si fi dat consimtamantul si fara a avea la dispozitie informatii adecvate despre efectele care pot aparea[1]. Exista o ampla documentatie ce arata ca femeile rome din toata Europa sunt excluse in mod specific de catre sistemul de asistenta medicala si deseori au acces la ingrijire medicala numai in cazuri de extrema urgenta si/sau la nastere[2].

Alaturati-va campaniei de la Madrid adresata guvernelor Republicii Cehe, Ungariei si Slovaciei cu privire la indreptarea actelor de violare a drepturilor omului, accesand: http://www.errc.org/cikk.php?cikk=2965.

In orice interventie medicala, doctorul ar trebui sa se comporte fata de pacient ca o persoana ce presteaza servicii si un egal in fata legii; nu ca o autoritate publica superioara. Interventiile medicale sunt performante, servicii, nu acte de putere publica.

Din punct de vedere legal, aceste interventii de sterilizare fara consimtamantul pacientei sunt mutilari deoarece afecteaza organe sanataose si duc la daune permanente chiar daca au un scop permis de lege.

Dorim sa ne exprimam sustinerea ferma fata de femeile cehe care rup tacerea in privinta numarului mare de femei supuse de catre doctori la sterilizarea prin constrangere.

Este extrem de dificil pentru activistele rome, care sunt si sotii si mame, sa porneasca pe drumul plin de riscuri si nesiguranta al activismului contra opresiunii din afara dar si din interiorul comunitatii lor. Continue reading

interview lf-ro: “how to intervene”

Ladyfest Romania contribution to the book:
Are you talking to me? Discussion on Knowledge Production, Gender Politics and Feminist Strategies,
eds H.arta/Katharina Morawek

How to intervene?
Practices of her-stories

A conversation between Veronika E., Regina W. and Andreea, Ruxandra from the Ladyfest Collective Bucharest.

“A grrrl from Timisoara—who is involved in the local “underground” scene there—decided to start a Romanian Ladyfest after attending the one held in Amsterdam in 2003. Impressed by the premise of a feminist festival showcasing woman artists and by her whole Ladyfest experience, she felt that it would be a good idea to also try something like that, infused with the riot grrrl spirit, at home. Finally, in late 2004, she started planning the festival together with a girlfriend of hers who is the bass player of a political punk band from Timisoara and a few other grrrls they knew; in time the two of them were able to spread the word and get more help from several Romanian girls and women living in different regions and even outside of the country. Ladyfest Timisoara 2005 was a small scale event, but it was a much needed action that brought together Romanian feminists of various ages and younger ones especially, and everyone involved felt that it should be kept going. Afterwards, the organizing collective decided to stay together to plan more events and ultimately a second Ladyfest in October 2007.” Ruxandra

Ladyfest is one example of (re)claiming feminist/queer spaces through a collective process where different structures enable self educational space. For us Ladyfest is an intervention which re-appropriates and re-claims (public) space to inscribe an anti-discriminatory space to secure a feministic queer space that is able to provide structures through which “counter” knowledge is transmitted and produced. It can and should work as a tool, backed by a big network. There are different Ladyfest events with local priorities which are shaped by the people who plan it.
Most of them have in common that they are self organised gatherings with non hierarchical structures working non-institutionalised and including workshops, bands, talks, performances, debates, films, marches to struggle together against homophobia, sexism, racisms, anti-semitism, capitalism, discrimination…

The first Ladyfest in Romania was in 2005 in Timisoara. The second Ladyfest was organised in 2007 and took place in the capital of Romania. We talked with Ruxandra and Andreea about their experiences organizing Ladyfest Bucharest 2007…
Continue reading

25 mai – eveniment paralel (bucharest biennale 3 )

May 25, 2008

17.00
“Are you talking to me?”
Live discussions on knowledge production, gender politics and feminist strategies.

In the context of the presentation of the book “Are you talking to me?”. Discussions on knowledge production, gender politics and feminist strategies, a program of presentations, discussions, screenings will take place on May 25, 2008, starting with 17:00 hours, at the National Center for Dance Bucharest (Piaţa Universităţii, National Theatre, floor 4).

The book Are you talking to me? Discussions on knowledge production, gender politics and feminist strategies, edited by Katharina Morawek and h.arta group, is a result of the collaboration between the Post Conceptual Art Practices (PCAP) department at The Academy of Fine Arts in Vienna/ Prof. Marina Gržinić and h.arta group at the invitation of Bucharest Biennale 3.

Amongst the texts published in the book are also two interviews about Ladyfest Romania.

Check out the program of events: Continue reading

“Are you talking to me?”

Lansare de carte si discutii in cadrul Bienalei Bucuresti (english link):

Mai 25, 2008
17.00
“Are you talking to me?”
Dezbateri live despre productia de cunostinte, politici de gender si strategii feministe.

Participanti: Prof. dr. Marina Grzinic, h.arta and PCAP class (Carolina Agredo, Lina Dokuzovic, Kevin Dooley, Veronika Eberhart, Clarissa Gadsden, Can Gulcu, Peter Hasel Maier, Ivan Jurica, Johannes Klemen, Christoph Kolar, Katharina Morawek, Adnan Popovic, Lilo Reissert, Jasmin Schienegger, Christina Trachta, Ruth Weismann, Regina Wuzella and Prof. Assist. Petja Dimitrova, Prof. Assist. Eduard Freudmann).

BB3 a invitat studentii Clasei de Arta Post Conceptuala (PCAP) din cadrul Academiei de Arte din Viena, clasa Prof. Marina Grzinic sa propuna un eveniment paralel. Rezultatul este un proiect-carte cu titlul “Are you talking to me?”. Publicatia cuprinde discutii despre productia cunoasterii, politici de gen si strategii feministe fiind editata de grupul feminist h.arta (Maria Crista, Anca Gyemant, Rodica Tache) din Romania si Katharina Morawek (studenta a PCAP). După un efort editorial intens cartea prezinta pozitiile studentilor PCAP referitoare la cunoastere, UE si feminism. Aceste pozitii sint prezentate impreuna cu artisti si teoreticieni internationali invitati sa isi expuna punctele de vedere.

Locatie: CNDB – Centrul National al Dansului Bucuresti (Bd. Nicolae Balcescu, nr. 2 – TNB, 4th Floor, Ronda Hall)

eveniment in punkoteca pirat pe 25 nov

duminica, 25 nov, este ziua internationala impotriva violentei impotriva femeilor. aceasta zi inseamna in romania si inceputul unei campanii de 16 zile impotriva violentei de gen. ne am gandit sa pregatim si noi o proiectie de filme pe teme de violenta, trafic, hartuire si o discutie despre violenta impotriva femeilor in spatiile pe care le frecventam des (ne vom concentra asupra violentei in cluburi/baruri – studiu de caz: punkoteca pirat). intalnirea va avea loc la orele 18,00 la punkoteca (str. atelierului nr.14, langa hotel IBIS, Gara de nord) si va fi urmata de un party mic, de duminica, cu trupe care au femei in componenta (muzica nu-i live, ci din computer). afis/flyer pt eveniment nu este inca gata (am inceput organizarea cam tarziu), dar va puteti nota in agenda evenimentul asta :), organizat de un grup informal, cu sprijinul ladyfest romania.

Catre Alex Varzaru de la Academia Catavencu, care nu s-a bucurat de exclusivitatea de a scrie despre a doua editie a Ladyfest Romania din octombrie 2007.

Draga Alex!

Mi se pare acum – la o distanta de vreo luna de la eveniment – ca nu am facut bine sa nu iti raspundem ceva mai robust la articolul despre Ladyfest (din nr. 41, 17-23 octombrie 2007). Ana si-a exprimat, cred, dezamagirea fata de text imediat. Raspunsul tau mi s-a parut radiant de ignoranta si nestiinta. Si condescending, of course. Dar cum majoritatea covarsitoare a romanimii nu a citit la viata ei/lui o boaba de teorie feminista, sa zicem ca asta este de ‘iertat’. Ceea ce mi se pare ingrijorator in ceea ce te priveste este altceva, si cred ca asta a vrut sa spuna Ana cand ti-a scris de articolul tau ‘lame’: demersul jurnalistic e cam schiop. Puteai sa raportezi conjunctura usor mai larga a evenimentului si atunci criticile tale nu ar fi fost atat de deplasate precum s-au dovedit a fi.

Sa vedem, deci, unde este problema.

1. Nu stiu de ce suna Ladyfest ca o reclama la tampon. Tu cate reclame la absorbante sau tampoane ai vazut care nu medicalizeaza menstruatia, sangele si care nu fac din acest aspect fiziologic ceva igienic, sanitar ? Si cate care – hai sa nu sarim peste cal sa zicem celebreaza, dar – macar adreseaza menstruatia ca ceva absolut integral vietii femeilor de o anumita varsta si nu ca a pain in the royal ass?
(Nu mai comentez asupra clarei ignorante in ce priveste istoria feminista a termenului lady si ce aport politic are astazi pentru ca te ‘scuz’ de aceasta ignoranta generalizata.)

2. A categorisi Ladyfest ca cel mai tare eveniment feminist din Romania este egal cu a inchide ochii la toate celelalte initiative grassroots si de mici proportii, independente, INSA nu exclusiviste care se petrec prin Romania. Din nou, partialitatea asta care are rolul de a captura cititorul iti cam stirbeste calitatea jurnalistica a scrierii. Si daca ’cel mai tare’ este la misto, atunci este in mod clar o judecata de valoare: imi pare rau de tine.

3. Pentru ca suntem inversunate feministe si de aceea facem marsul mi se pare din nou interpretarea ta. Relationarea aceasta cauzala mi se pare impregnata de judecati de valoare. Nu cred ca facem marsul pentru ca suntem inversunate, sau ca toate prezente acolo erau feministe inversunate.

4. Nemtoaicele si austriecele nu sunt activiste de profesie. Nu am idee de unde ai tras aceasta concluzie, care din nou se pare alimentata de impresii mai mult decat de fapte. Plus, ce barba mea inseamna activism de profesie? Una dintre ele este doctorand, cealalta preda la ELTE (echivalentul Universitatii Bucuresti pentru Ungaria), a treia lucreaza in invatamantul primar. Printre participantele straine erau web designeri, doctoranzi, cercetatoare. Poti spune ca era mai degraba lume ‘intelectuala’, desi ce inseamna intelectual in ziua de azi in care o diploma de 4 ani (acum 3) este doar baza pentru mai multa educatie?

5. Feminismul nu se lanseaza. Mi se pare din nou ignoranta si un soi de hegemonie intelectuala sexista sa crezi ca in Romania nu exista feminism sau nu au existat oameni care au scris despre proiectul egalitatii de sexe/gen. A, faptul ca habar nu avem ca astfel de persoane au existat este altceva. Denota ignoranta noastra individuala si ignoranta colectiva a unei colectivitati construite intr-un anume fel. Si aici ma includ si eu, de aceea nu sunt in stare sa recit din burta o lista lunga de nume.

6. Problema cu ‘privilegiul innascut’: faci aluzie ca feministele sunt de acord ca barbatii se bucura de un ‘privilegiu innascut’. Rawls foloseste acest principiu al privilegiului innascut ca si una dintre conditiile fundamentale ale lumii de astazi: place, nu place, ne nastem cu privilegii care depind de o suita de chestii si nu avem ce sa facem. Trebuie sa ne imaginam intr-o lume in care cu totii ne nastem in mod real egali. Mi se pare ca simplifici sau pui sub semnul intrebarii lucruri care sunt evidente de la sine. Nu inteleg pe baza carei ratiuni. Ordinea sociala patriarhala (si care este patriarhala! Dar din nou, depinde de cat ai citit sa intelegi cum se argumenteaza acest lucru …) este in genere benefica barbatilor si subordoneaza femeile. Dupa cum stim amandoi, lumea nu este alba-neagra. Intrebarea este cum putem analiza si vorbi despre acele zone gri.

7. Nu inteleg de ce conteaza ca Helga nu este dimensiunea madamelor de la meteo. I mean, ce relevanta are? De ce nu ai zis si ca Doris in schimb ia ochii jandarmilor? Sau ca Ana ar arata super bine pe un catwalk la Milan? I mean … please! Ca sa nu mai zicem de ce insinuezi despre ea: forta ei fizica sau violenta ei. Please!

8. Faci misto pe seama traseului. Poate ca demersul tau jurnalistic ar avea doar de castigat, si institutia pe care o reprezinti la fel, daca te-ar fi interesat sa purichezi establishment-ul de procedurile pe care le impune pentru astfel de evenimente. Poate ar fi fost interesant si relevant daca ai fi intrebat-o pe Ioana cat a trebuit sa se certe la primarie pentru ca sa nu se scurteze traseul in halul in care a fost scurtat, sa nu se modifice traseul pentru a include zone mai putin sigure, pentru a nu avea forte de ordine mai multe decat eram noi toate la un loc, pentru a avea jandarmi femei (sau si femei), pentru a avea un rally to begin with … Poate data viitoare vei considera de cuviinta sa mentionezi si aceste ‘banalitati’ … Si atunci calitatea scrisului nu va avea de suferit in asa masura.

Plus: nu trebuie sa violezi o femeie ca sa o abuzezi: poti foarte bine sa o pipai, sa o lovesti in treacat, sa o injuri, sa o urmaresti pentru a o intimida … Si asta se intampla si ziua in amiza mare si in cele mai centrale zone ale orasului. Nu trebuie sa fii in Ferentari si nu trebuie sa fie rom cel care iti abuzeaza spatiul personal si siguranta.

Imi pare rau pentru tine care crezi ca noi am taiat picioarele feminismului din Romania datorita unui eveniment ‘slab’. Nu stiu la ce te astepti tu … La o miscare ca cea a claselor muncitoare din decenii si secole trecute? De ce este atat de important sa impresionam? De ce este atat de crucial ca feminismul sa se manifeste in forme impunatoare, robuste, fortoase, as zice aproape intimidante pentru a putea fi observat, luat in seama, chiar lasat sa se exprime si incerca sa convinga? Mi se pare ca operezi din nou cu niste asteptari care sunt puternic alimentate de miscari mainstream si care – nu uita – de regula nu doresc sa se atinga sub nicio forma de status quo-ul patriarhal! Stii, predilectia aceasta spre forme de organizare ierarhice, monolitice din punct de vedere structural si cu toate vocile la unison este norma de la prima internationala comunista incoace. Nu este sigura modalitate de a produce schimbare, chiar daca tu sau o populatie legitimeaza doar aceasta forma de participare. Si daca te uiti la miscarile feministe de pe glob, inclusiv la cele din America latina, tari asiatice sau africane, o sa vezi ca de multe ori gloria este atasata ulterior unor evenimente care nu iti luau respiratia cand se intamplau.

Ceea ce zic tuturor, inclusiv mie: pune mana si citeste.

Numai bine,

Bori Kovacs

lf-ro2007 si critica negativista media

Scriu pentru ca au fost 2 articole post-ladyfest in presa mainstream – care au si fost cam singurele (in afara de alte cateva anunturi care informau ca festivalul are loc intre…, la… si contine…) – 2 articole care m-au dezamagit prin continutul negativist si abordarea critica mai mult destructiva decat orice altceva.

failure is impossible

revino mai tarziu pentru mai mult…

Continue reading