Bucătăria unei cercetări: cum este cu mame minore la țară pe la noi

Înaine de a începe, scuze pentru absența de două luni. În care două luni am terminat interviurile cu părinții urbani, am realizat interviuri cu sase familii din zece în primul sat inclus în studiu si am început recrutarea în cel de-al doilea sat.

Acest post este despre mame minore cu copii mici că tot am citi un “articol” trimis de o cunostință azi: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/153490/Romania-tara-copiilor-cu-copii.html . Textul în sine mi se pare problematic din cel puÈ›in trei puncte de vedere, dar cred că la fel de mult m-a captat lista de reacÈ›ii la acest articol.

ÃŽn primul rând, articolul este asa scris – mi se pare mie – de parcă aceste tinere mame, la 11, 13, 16 ani, ar exista într-un vacuum social si ar exista ca si “femei-mame”, o abstractizare. Si sună de parcă aceste fete s-ar fi “trezit” mame peste noapte si, brusc si subit, au nascut un copil. De parcă aceste fete nu ar fi fost 7 sau 8 sau 9 luni fete însărcinate, fiind minore, asigurate automat în sistemul public de asigurări de sănătate. De parcă aceste fete, la 11 sau 13 sau oricare altă vârstă minoră, ar fi acÈ›ionat în completă cunostință de cauză, aproape că iresponsabil (vezi mai ales tânăra prostituată cu SIDA/HIV). De parcă copiii pe care îi au nu ar avea încă un părinte. Trei, textul face referire la final că ar fi vorba de tinere din familii dezorganizate si rurale.

Textul NU face referire la faptul că de multe ori aceste tinere sunt de etnie romă, ceea ce înseamnă de multe ori un mediu social lipsit de educaÈ›ie, desi nici de departe de organizare familială, si unde fetele se găsesc la intersecÈ›ia a mai multor forme de opresiune atât în cadrul familiei, cât si al comunității mai strânse sau mai largi. Si unde se prea poate că vârsta lgală de majorat, 18 ani, nu se suprapune de nicio culoare cu practicile sociale matrimoniale si parentale. Ceea ce în sine nu ar trebui să fie automat o “problemă” si, deci, o “stire”.

Pe scurt, textul pretinde indirect că 1. este lipsa de discernământ a acestor tinere că fac copii în acest mod iresponsabil la vârste fragede, în zone rurale si desi sunt bolnave incurabile unele dintre ele; 2. nasterile mamelor minore este o problemă a fetelor din familii dezorganizate, rurale si 3. desi nu se spune explicit, dar cu toții stim, a fetelor rome. Bine-nțeles, asumpția de bază este că nasterea înainte ca mama să împlinească 18 ani este în sine o mare problemă si că este problema fetelor, NU a PĂRINȚILOR, nasterea copiilor.

Unul dintre sirul de reacții a fost acela că aceste tinere ar trebui să facă ore de educație sexuală în loc de orele de religie. De aici si dorința de comenta cum văd eu această problematică a mamelor minore.

Mie mi se pare că educaÈ›ia sexuală este o găselniță nepotrivită pentru aceste tinere mame sau alte tinere care ar putea să ajungă mame “înainte de vreme”, cum ne dă de înÈ›eles acest articol. Este nepotrivită pentru că aceste tinere, mai ales în zonele rurale, se duc la scoală puÈ›in sau conÈ›inutul învățării la scoală este atât de subÈ›ire, încât ar fi milioane de alte lucruri ce ar trebui să înveÈ›e înainte să înveÈ›e despre sex. După programa de acum, adică. Dacă s-ar insista că mai bine ar fi să nu înveÈ›e trigonometrie în clasa a sasea, ci despre sex, boli cu transmitere sexuală etc., vorbim despre ce ar trebui scoala să înveÈ›e pe copii si este o discuÈ›ie despre rolul scolii în viaÈ›a de zi cu zi, complet altă mâncare de peste. Deci interacÈ›iunea tânără-scoală este de asa natură încât acest lucru nu are sens în multe zone rurale din È›ară, mai ales unde populaÈ›ia romă este numeroasă raportată la populaÈ›ia română sau, cum este în Sălaj, Mures sau Bihor, maghiară. De pildă. (ÃŽnsă nu doresc să dau de înÈ›eles că doar mame rome au copii înainte de 18 ani. Cert este că aceste mame minore provin în majoritatea cazurilor din zone rurale, familii rome sau nerome.) Copii după 8 ani de scoală promovată rămân analfabeÈ›i în È›ara asta, ceea ce mi se pare si mai tragic decât lipsa orelor de educaÈ›ie sexuală.

Cealaltă problemă, cum semnalam, este că articolul defineste familiile de proveniență a acestor tinere ca dezorganizate. ÃŽmi este foarte neclar si deosebit de problematic termenul de dezorganizat pentru că mi se pare că face aluzie la familii rome din mediul rural care, după experienÈ›a mea din teren, funcÈ›ionează altfel decât cele nucleare ‘majoritare’ românesti (desi si asta în sine este o construcÈ›ie socială!). Si care familii pot părea haotice pentru că usa este întotdeauna deschisă, pentru că ograda nu este o entitate spaÈ›ială privată a familiei care locuieste în casa din ograda respectivă, pentru că copiii din vecini vin si pleacă, pentru că vecinii vin si pleaca mai tot timpul etc. Sau pot părea ‘disfuncÈ›ionale’ pentru că adulÈ›ii trăiesc în ‘concubinaj’ (un termen ce birocraÈ›ii locali iubesc să ataseze descrierilor despre “cazuri sociale” care implică familii rome) si, din cauza asta, relaÈ›iile conjugale pot fi mai instabile decât dacă lumea ar fi căsătorită legal (ceea ce din nou este o asumpÈ›ie, pentru că la noi nu există date despre acest lucru din câte stiu eu, deci de fapt nu stim). Sau mai pot părea ‘disfuncÈ›ionale’ pentru că relaÈ›iile conjugale se consumă în prezenÈ›a copiilor datorită simplei lipse a spaÈ›iului intim. Pe scurt, dezorganizat mi se pare că este scurt pentru familii sărace, foarte puÈ›in educate din mediul rural unde asa-zisul spaÈ›iu privat al multiplelor relaÈ›ii de familie are loc într-un spaÈ›iu fizic restrâns si slab separat de spaÈ›iul comunității imediate. Or acest lucru nu înseamnă neapărat disfuncÈ›ional. Din contră, experienÈ›a mea în astfel de contexte sociale este că familia extinsă este deosebit de bine organizată si că sunt foarte mult persoane resursă pentru persoanele de diferite vârste si genuri.

ÃŽn schimb, faptul că natalitatea în rândul tinerelor fete “din familii dezorganizate” si “rurale” îmi indică total alte lipsuri: 1. sărăcia copiilor, mai ales la È›ară: ce fac diferitele organe de protecÈ›ia copilului, de menÈ›inere a ordinii publice etc. că persoane minore continuă să vândă sex în locuri mai mult sau mai puÈ›in vizibile cu ochii? 2. lipsa aproape desăvârsită de îngrijire medicală în mediul rural, mai ales pentru persoane sărace si mai ales pentru familiile rome, chiar dacă nu neapărat sărace: cum de nu a observat nimeni că acele fete erau însărcinate? Pentru că, probabil, atât de bine se face controlul periodic al elevelor / tinerelor de către medicul de familie din sat, respectiv atât de primitor este acesta când lumea s-ar duce cu orice fel de problemă; 3. lipsa oricărei atenÈ›ii al autorităților vizate față de copii “at risk” (cum li se spune în Regatul Unit, de pildă) si 4. (legat de cele de mai sus) lipsa de monitorizare si tratament a persoane cu SIDA/HIV: ce caută o tânără cu SIDA/HIV pe drumuri când ar trebui să fie într-un centru de ocrotire pentru copii cu SIDA/HIV să poată fi tratată GRATUIT si îngrijită corespunzător?

Deci: unde este responsabilitatea diferitelor organe menite să se ocupe de această populație?

SI unde este responsabilitatea taÈ›ilor acestor copii? Unde sunt – din nou, diferite organe ale statului la nivel local care ar trebui să responsabilizeze celălalt părinte al unor astfel de copii?

Si daca ridicăm din umeri la aceste întrebări, de ce ne-am mira atunci că avem mămici de 11 ani sau mame minore cu SIDA/HIV? Sau nu ne mirăm ci să ne asumăm realitatea cum că această fațetă a sărăciei extreme, a lipsei de educație în comunități rurale întregi, a prostituției de centură de ocolire si a morbidității de felurite moduri este rezultatul unei societăți românesti segregate în două, de unde văd eu mai ales după criterii etnice, făcute de decade de politică economică si socială puternic rasiste, miope până-n pânzele albe si dezinteres din partea organismelor de protecție socială cât încape.

2 thoughts on “Bucătăria unei cercetări: cum este cu mame minore la È›ară pe la noi

  1. mi se pare foarte sugestiva chestia asta din articolul la care ai pus link “In ianuarie 2007, reprezentantii Directiei pentru Protectia Copilului Buzau, ajutati de un pluton de mascati, au descins in comunitatea de rromi din Ramnicelu pentru a ridica doua minore insarcinate…”
    cu *mascati*?!?!

  2. Păi bănuiesc că este intimidant pentru doamnele asistente sociale să meargă în cartiere sau zone ale orasului/satului rome, singure. Si în loc să aibă contact cu seful comunității, sau cu pastorul, sau cu mediatorul scolar, sau mediatorul sanitar sau o altă persoana romă din comunitate, care le-ar usura mult accesul si ar fi si primite mai bine, ele se duc cu mascații după ele.

    1. ca să vezi cât de bine îsi cunosc terenul unde, probabil, ar fi mare nevoie de asistenÈ›a lor nu doar ca să “ridice” persoane (sună de parcă ar veni ProtecÈ›ia Copilului să te ducă la arest …);
    2. ca să vezi cât de albe si nerome sunt, pentru că altfel nu ar fi (atât de) intimidant să meargă să vorbească cu viitoare mame minore rome;
    3. ca să vezi cu ce scop merg: să le “ridice”: nici nu se pune problema să facă vizită la domiciliu, să se cunoască cu aceste viitoare mame, să le întrebe, “măi, voi de ce aveÈ›i nevoie, voi ce vreÈ›i, cum să facem să vă fie vouă bine?”;
    4. ca să vezi ce precedente trebuiau să mai fie dacă s-au dus direct cu mascați după ele.

    Revin: ce fac organele abilitate să *asiste si să *ajute mame minore?

Leave a Reply