Această secÈ›iune a blogului F.I.A. – Bucătăria unei cercetări – este dedicată unui jurnal al unei cercetări „sociale” pe care o desfăsor într-un judeÈ› ardelean, într-un oras si două sate mai mult sau mai puÈ›in izolate geografic. Cercetarea reprezintă componenta principală a tezei mele de doctorat, pe care intenÈ›ionez să o termin cândva în vara târzie a 2011 la una dintre cele mai prestigioase universități din lume. Are două componente empirice mari care se dovedesc la fel de palpitante. Componenta de politici sociale ce se adresează familiilor cu copii mici (0-6/7 ani) implică nu doar analiza politicilor, dar si o serie de interviuri semi-structurate cu birocraÈ›i din instituÈ›ii publice locale sau desconcentrate si excursii de colectare de date statistice fragmentare, necentralizate, uneori inexistente, de multe ori eronate. Nu am crezut că această componentă va fi atât de interesantă. A doua componentă, cea „principală”, o reprezintă în jur de 80 de interviuri semi-structurate cu membri adulÈ›i ai unor familii care au copii de vârsta cresei sau grădiniÈ›ei despre îngrijirea acestora, cu opinii legate de buna îngrijire a copiilor si reflecÈ›ii privitoare la prestaÈ›iile sociale din partea statului român menite a asista familiile cu copii mici, gen alocaÈ›ii si alte „ajutoare” sau „drepturi” bănesti, concedii plătite si neplătite, servicii de îngrijire a copiilor etc. Dintre aceste 80 de interviuri am realizat până acum 10.

Jurnalul este în primul rând despre experiențele mele cu căutarea, contactarea si intervievarea familiilor pentru studiu începând din februarie. Dar este si despre experiențele avute în căutarea si intervievarea unor persoane în posturi publice legate de sfera politicilor ce se adresează familiilor cu copii mici. Nu în ultimul rând este si despre acele zile de ianuarie în care am zgribulit într-o direcție județeană de statistică la vreo 14 grade pentru a copia din publicații nenumărate date statistice relevante pentru teză, date care se mai dovedesc a fi inexacte, în orice caz veridicitatea lor incurabil sub semnul întrebării.

Decizia de a scrie un jurnal off-the-record îsi are originile în mirarea si observațiile mele perpetue din timpul interviurilor si mai ales dorința de a le împărtăsi cu alții. O formă de de-briefing pentru mine după fiecare interviu cu părinți, după fiecare întrevedere cu vreun birocrat local. Si este off-the-record pentru că nu am cerut aprobarea nimănui pentru a scrie asa ceva pentru „uz” public, din acest motiv toate detaliile studiului rămân anonime. Dincolo de acest motiv egoist, însă, mai este unul. Lamentez – si observ că lamentează si alții – lipsa de scrieri ancorate în „realitate” despre cotidianul vieții familiale în contextul românesc. Ancorate în „realitate”, adică mai mult decât anecdote redate prin presă despre tragedii familiale ce implică nou-născuți, copii mici sau adolescenți. Găsesc, asadar, revelarea bucătăriei unei cercetări „riguroase stiințific”, într-o formulă mai puțin „riguroasă stiințific” aici pe blogul F.I.A., o contribuție binevenită în ceea ce priveste experiențele zilnice ale vieții familiale, de data aceasta despre îngrijirea copiilor mici în țara asta.

Entry-urile nu vor fi nici sistematice, nici după un model stabilit în prealabil, dar intenționez să scriu săptămânal.