Recrutarea: grădinițele ca puncte de plecare

Revin cu un nou post despre durerile si frumusețile recrutării de familii pentru studiul acesta. În momentul finalizării designului de cercetare am decis ca jumătate dintre familiile cu care voi vorbi să aibă copilul cel mai mic (de referință pentru mine) în instituții de îngrijire (crese) sau de învățământ prescolar (grădinițe) si jumătate să nu aibă cel mai mic copil în vreo astfel de instituție. M-am mai gândit că după ce voi recruta părinți prin grădi-uri pentru studiu, acestia îmi vor da contactele unor persoane care nu vor avea copiii la cresă sau la grădi. Până la urmă ceea ce Continue reading

Recrutarea: o sagă fără sfârsit

De aproximativ trei luni de când am început munca de teren propriu-zisă pentru cercetarea despre care relatez, am vizitat 10 grădinițe, inclusiv o instituție pentru copii preponderent romi care are grupe de grădiniță si clase primare si funcționează ca o instituție de învățământ de re-integrare în scoală a copiilor care abandonează, sunt între mersul la scoală si riscul de abandon etc. Am mai vizitat un centru de zi pentru copii din familii defavorizate din punct de vedere financiar si care – la fel – funcționează ca si o grădiniță cu program prelungit si clase primare. Am vizitat si un centru Continue reading

Mitul bonelor iresponsabile

În interviurile cu familii cu copii mici pe care le-am realizat până acum, desi limitate la număr, am remarcat o idee recurentă. În timp ce atitudinile legate de grădiniță – mai ales cu program prelungit – sunt deseori influențate în mare parte de experiența părinților când au fost ei însisi copii în perioada socialistă, atitudinile legate de bone par să nu aibă vreun fundament la fel de palpabil. Familiile care mi-au acordat interviuri ar putea fi categorisite în două: familii cu ajutor din partea bunicilor, respectiv familii cu ajutor plătit. Acest ajutor este de regulă o tanti pensionară, de regulă Continue reading