[Lucrarea se concentreaza pe excluderea femeilor rome din discursurile feministe si anti-rasiste dominante (in mainstream) in Europa. Aceasta excludere este atribuita intersectionalitatii si politicilor de identitate problematice. Autoarea discuta invizibilitatea femeilor rome perpetuata de programe si rapoarte ale organizatiilor ne-guvernamentale (ONG-uri) si explica absenta femeilor rome din discursuri rome si feministe, privirea ne-critica asupra culturii rome si vulnerabilitatea femeilor rome din Romania la violenta domestica. Textul pune accentul pe faptul ca analiza problemelor sociale trebuie facuta de jos in sus, luand in considerare experientele celor care intampina greutati multiple, cum ar fi femeile rome sarace. In concluzie, lucrarea discuta importanta recunoasterii privilegiilor ca fundatie a unor discursuri si a unei cercetari atotcuprinzatoare.]

Femeile rome neglijate de politicile anti-rasiste, politicile feministe si ONG-uri locale si internationale
Dinamicile care tin de rasa, clasa economica si gen plaseaza femeile rome intr-o pozitie precara, a carei consecinta sunt de multe ori casatoria timpurie, lipsa de acces la munca decenta, la servicii de sanatate si la educatie precum si o vulnerabilitate mai mare la violenta domestica. Date statistice dezagregate, o unealta esentiala pentru a adresa acest tip de subordonare structurala, s-au dovedit a fi greu de colectionat in cazul femeilor rome. Deoarece astfel de date sunt adeseori colectionate pe criteriul rasa sau pe criteriul gen, ele nu reflecta cu exactitate situatia femeilor rome. Excluziunea ubicua produsa de rasism, sexism si saracie inseamna de multe ori un acces redus la sfera politica pentru femeile rome. In afara de barierele de rasa, clasa si gen care le impiedica pe femeile rome de la a deveni activiste, odata ce au inceput sa-si implementeze propriile idealuri activiste anti-patriarhale, constructia problematica a politicilor de gen si rasa, in Europa si in alte zone, face ca, in cel mai bun caz, munca lor sa fie relegata la periferie. Cand femeile rome reusesc sa treaca peste aceste obstacole si sa participe in ONG-uri, ele descopera ca problemelor lor nu li se acorda aceeasi importanta ca problemelor “mainstream” ce ii privesc pe romi. Munca efectuata de femei rome pentru a combate tripla marginalizare nu este considerata a face parte din “politici rome”. De asemenea, nu i se acorda respect ca politica de gen, din moment ce priveste romnia [femei rome], care sunt considerate “tigani” si nu femei. Practic vorbind, discursurile feministe din Europa ignora existenta femeilor rome si altor femei minoritare atunci cand propovaduiesc doctrinele de “imputernicire” de gen. Cei doi termeni, “roma” si “femei”, au fost construiti in asa fel incat nu sunt considerati a avea intersectii.

Excluderea din miscarea romilor pentru drepturi
Femeile rome sunt tolerate in organizatii rome – desi deseori nu ca lideri – atata timp cat ele renunta la o parte din identitatea lor: atata timp cat lasa ca rasa lor sa fie mai importanta decat genul. Pentru multe femei este extrem de greu sa aiba vederi anti-patriarhale deoarece de multe ori inseamna sa respinga relatii ierarhice la care sunt supuse in cadrul familiilor si comunitatilor – inseamna ruperea de legaturi cu cei dragi. A contesta patriarhatul este ceva dificil tocmai pentru ca femeile traiesc de multe ori alaturi de cei care le oprima. Pentru femeile de culoare, rasismul este inca un impediment pentru contestarea sexismului in cadrul comunitatilor. Ideologia mentinerii unitatii in fata opresiunii din partea societatii majoritare le opreste de multe ori pe femei de la a vorbi despre probleme din interiorul comunitatilor lor. Romii fiind o natiune fara teritoriu, retorica unitatii este pertinenta in mod special: pentru a prezerva identitatea, legaturile cu familia si comunitatea trebuie sa fie puternice asa incat sa compenseze lipsa de legaturi teritoriale. Acestea fiind spuse, din cauza presiunii de a adopta o pozitie politica roma unitara, care exclude preocuparea cu genul, cand femeile rome aleg sa lucreze in miscarea roma fara a elabora dimensiunile de gen ale situatiei de a exista ca persoana roma intr-un stat rasist, in ultima instanta ele reproduc patriarhatul si perpetueaza subordonarea psihologica, fizica si institutionala a surorilor lor.

Asa cum este conceput la momentul de fata, discursul politic anti-rasist roma creaza un cadru problematic in care romii au ajuns sa fie reprezentati implicit de barbatii romi (si interesele lor). Deoarece acest discurs abordeaza numai probleme legate strict de rasism, el nu reuseste sa ia in considerare instante de rasism cu dimensiuni de gen. Ca rezultat, urmatoarele probleme, discutate intr-o maniera uni-dimensionala, alcatuiesc mare parte din discursul politic roma: compensatii pentru Holocaust, lipsa accesului la educatie, angajare, locuinte si servicii de sanatate. Problemele abordate de activistele rome nu sunt considerate a fi parte din discursul politic roma (de exemplu: violenta domestica, planificarea familiala, casatoriile aranjate, testele de virginitate). Violenta domestica si controlul sarcinii sunt probleme “ale femeilor”, mai exact ale “femeilor albe”.

Casatoriile aranjate si testele de virginitate devin “traditii rome” necontestabile. Punerea in discutie a acestui tip de probleme nu numai ca nu este considerata o fateta importanta a imputernicirii comunitatilor de romi, dar este considerata detrimentala intereselor de baza ale “luptei” pentru drepturi. Vocile femeilor rome care se lupta pentru egalitate in interiorul si in afara comunitatilor de care apartin, elaborarea unor dimensiuni de gen pentru reprezentarea conditiei romilor, sunt inabusite si interpretate gresit.

Excluderea din miscarea femeilor si din rapoartele de gen
La fel de problematica si semnificativa este excluderea femeilor rome si altor femei de culoare din discursul feminist european care declara ca vorbeste pentru toate femeile. Fara a confrunta rasismul, discursul feminist serveste de fapt doar ca sa avanseze drepturile femeilor albe privilegiate. De exemplu, in unul din proiectele sale, Societatea de Analize Feministe AnA din Bucuresti punea accentul pe nevoia de a implementa “educatie non-sexista” in scoli si a unui forum de “Gen si Integrare Europeana” ca modalitati de a promova egalitatea intre sexe. Deoarece femeile rome sunt subordonate si ca rasa si ca gen, trecerea cu vederea a rasei le face invizibile. Proiecte de gen uni-dimensionale de acest fel servesc la imbunatatirea situatiei femeilor romane albe de clasa mijlocie in acelasi timp in care isi pastreaza privilegiul de femei albe intr-un stat rasist. Contestarea rasismului ar presupune ca femeile albe sa constientizeze ca sunt si oprimate si opresori – ar insemna o confruntare a vocii lor interioare ce se face vinovata de anti-tiganism. Ann Russo spune ca “Suprematia alba, in contextul miscarii femeilor ca si in societate in general, nu e doar o problema de ideologie, idei, stereotipuri, imagini si/sau perceptii gresite. Este despre putere si control, fie ca din punct de vedere financiar, al constructiei de ideologii sau al controlului asupra agendei organizatorice.”.

Dupa cum arata faptul ca femeile rome nu sunt incluse in ONG-uri feministe din mainstream, inca nu s-a renuntat la acest control.
Reproducand viziunea defectuoasa a feminismului, ONG-urile internationale trec adeseori cu vederea femei rome, fara sa adreseze intersectiile rasismului si sexismului. Unele, cum ar fi Reteaua de Programe pentru Femei a Open Society Institute (OSI), creaza programe separate care intentioneaza sa remedieze discriminarea de care se lovesc femeile rome. Acest tip de initiativa are merit dar in nici un caz nu inlocuieste excluziunea femeilor rome din programele “mainstream” ale OSI. Acelasi lucru este valabil pentru rapoartele si articolele din jurnale care vorbesc despre romi sau femei la modul universal, si apoi includ o mica sectiune despre femei rome.

Este important, cu siguranta, sa se creeze programe separate pentru femei rome, dar aceasta reprezentare “tokenista” este insuficienta si nu este vizionara. Raspunsul ar fi de a implementa nu numai initiative separate pentru romi dar de a include, de asemenea, femei rome in programe existente, cu alte cuvinte de a construi programe pentru comunitatea roma si pentru femei cu o abordare de jos in sus. Fara aceasta abordare, sunt posibile numai avansuri minore intr-o structura ierarhica fara sperante de schimbare.

Planificarea de jos in sus a programelor pentru femei ar evita mentionarea “tokenista” a femeilor rome in sectiuni minuscule ale rapoartelor, intitulate “Statutul femeilor in cadrul grupurilor distinctive”, ca intr-un raport de la International Helsinki Federation. Alt exemplu de astfel de raport exclusivist este unul numit “Sanse egale pentru femei si barbati in Romania”, scos de OSI, care nu mentioneaza femeile rome si care, desi foloseste o voce universala, omite sa mentioneze rasa ca factor in sansele de angajare ale femeilor. Este clar ca in Romania rasa serveste pentru a privilegia unele femei inaintea altora. Singura cale pe care se poate ignora rasa in mod efectiv este folosind o femeie alba ca standard. Daca femeile rome, care intampina greutati multiple, ar fi folosite ca baza pentru evaluarea politicilor, atunci ar iesi la suprafata problemele care au legaturi si cu rasa si cu genul; cu alte cuvinte, problemele cu care se zbat barbatii romi si femeile albe ar iesi in evidenta daca experientele femeilor rome ar fi folosite ca nexus.

Excluderea discursiva culminand in invizibilitatea femeilor rome violentate
Politici feministe si anti-rasiste limitate sunt comune in proiecte de ONG-uri si in cercetare. Un exemplu clar in care experientele femeilor rome sunt ignorate se gaseste in violenta domestica – o problema neglijata in politici rome si ale carei dimensiuni rasiale sunt sterse din politicile feministe. In consecinta, vulnerabilitatea femeilor rome la violenta domestica este invizibila. La a treia Conferinta Mondiala impotriva Rasismului in 2001, femeile rome au punctat trei probleme pe care doreau sa le puna in discutie: sterilizarea involuntara (fortata), lipsa locurilor de munca si violenta impotriva femeilor. Andrea Buckova, o participanta roma din Slovacia, isi aminteste cum liderii romi, toti barbati, le-au “lasat” sa discute doar sterilizarea involuntara. Problema sterilizarii involuntare a fost formulata ca un atac rasist impotriva romilor, golit de orice inteles “de gen”. Barbatii lideri au mai comentat si ca “violenta impotriva femeilor nu este o problema majora”. Contrar acestei afirmatii, Vera Kurtic a determinat ca 95 la suta din femeile rome in asezari din Nix, Serbia, aveau experienta cu violenta in familie.
Inainte de toate, este important sa facem observatia ca violenta domestica nu este ceva specific comunitatilor rome si ca in comunitati rome din Romania, de exemplu, ea este influentata in mare parte de politici si atitudini fata de violenta domestica la nivelul intregii tari. De aceea este necesara mai intai o scurta trecere in revista a atmosferei din Romania cu privire la violenta. Violenta domestica este atat de prevalenta in Romania incat in anul 2000 editia romana a revistei Playboy a publicat un articol care detalia “cum sa-ti bati nevasta fara sa lasi urme”.

In Romania exista numeroase bariere in orice proces ce implica violenta domestica; spre exemplu: victimei ii revine sarcina de a inainta o plangere preliminara inainte ca agresorul sa fie arestat, un certificat medical eliberat in conditiile legii este necesar pentru a inregistra o plangere, nu exista reprezentare legala gratuita, de multe ori politia impiedica aducerea in instanta a cazurilor si este o mare criza de adaposturi in toata tara. In 2002, in Romania erau in total sapte adaposturi pentru victime ale violentei domestice.
Aceste bariere afecteaza femeile rome in mod disproportionat din cauza pozitiei lor la intersectia intre rasism, saracie si sexism. Cerinta de a obtine un certificat medico-legal inseamna o mare greutate pentru femeile rome carora deseori le sunt refuzate tratamentele medicale in spitale din cauza rasismului. Problema inregistrarii unei plangeri fara a avea acces la reprezentare legala gratuita inseamna o alta bariera pentru femei rome sarace, multe dintre care, pe langa faptul ca nu au o stabilitate financiara, nu detin nici capitalul social necesar pentru a naviga sistemul legal. Pe langa faptul ca sunt atat de putine adaposturi in Romania in general, numarul de adaposturi care sa fie accesibile femeilor rome este probabil zero, din cauza atitudinilor rasiste prevalente in societatea romaneasca. In plus, apelarea la politie inseamna o bariera cat se poate de serioasa, data fiind brutalitatea epidemica a politiei impotriva comunitatilor rome. Cand femeile rome suna la politie, de multe ori politia refuza sa vina in zone populate de romi – mai ales in ghetto-uri …
Reprezentativ pentru politici feministe exclusiviste si non-intersectionale este raportul limitat conceptual al organizatiei Minnesota Advocates for Human Rights intitulat “Ultima cortina ridicata: Un raport despre violenta domestica in Romania”, in care rasa nu este mentionata nici macar o data ca factor pentru accesul la actiuni legale impotriva violentei domestice, pentru obtinerea de servicii medicale sau ajutor din partea politiei. Oare numai femeile romane albe sufera de pe urma violentei domestice? Ce sens are sa se foloseasca experientele de gen ale femeilor albe, care nu intampina obstacolul in plus reprezentat de rasism, ca standard pentru discursul privind violenta domestica?

O abordare de jos in sus a acestei probleme ne-ar obliga sa luam in considerare femeile rome sarace, care de multe ori se tem sa dea telefon la politie din cauza brutalitatii acesteia fata de comunitati rome, carora de multe ori le este refuzat tratamentul medical la spitale si care nu au acces la tribunal si la sistemul legal, sau slujbe care sa le permita sa paraseasca situatii abuzive. Folosirea acestor experiente ca fundatie pentru cercetarea pe violenta domestica din Romania ar avea ca rezultat un discurs mai aproape de realitate.
Este nu numai in interesul unei societati juste sa prevenim violenta impotriva femeilor rome, ci si in interesul barbatilor romi. Violenta domestica nu afecteaza doar femeile in comunitati rome. Violenta domestica impotriva femeilor rome ii afecteaza si pe barbatii romi. Aceste femei au copii care sufera alaturi de ele, cat si tati si frati. Refuzul de a adresa problema violentei domestice pentru a nu pune comunitatea intr-o lumina proasta nu are decat efecte negative asupra comunitatilor rome, si in nici un caz nu le face mai puternice. Ne temem ca discutarea problemei violentei domestice intr-un mod public in societatea rasista in care traim va rezulta in intarirea stereotipurilor negative despre barbati de culoare, dar de fapt ne-discutarea ei permite rasismului sa impiedice progresul necesar, oprind comunitatile de culoare de la a adresa probleme interne.
…
Concluzii: Recunoasterea privilegiilor, coalitii si interogarea intersectionala de jos in sus a inegalitatii

Recunoasterea privilegiilor este esentiala pentru construirea unor politici atotcuprinzatoare. Peggy McIntosh spune ca ea a ajuns sa conceapa “privilegiul ‘alb’ ca pe un pachet invizibil de atuuri necastigate, pe care te poti baza pentru a obtine avantaje concrete, dar in privinta caruia ‘regulile’ dicteaza ca ar trebui sa ramai in necunostinta de cauza. Privilegiul de a fi alb este ca un rucsac invizibil si imponderabil cu provizii speciale, harti, pasapoarte, manuale de coduri, vize, haine, unelte si cecuri ne-completate”. In continuare, McIntosh mentioneaza ca “Un factor reiese clar in toate opresiunile intrepatrunse. Ele iau forme active pe care le putem vedea si forme bine inradacinate pe care ca membru al grupului dominant nu esti invatat sa le vezi”. Trebuie sa adoptam o atitudine pro-activa fata de constientizarea privilegiilor de care dispunem pentru a reusi sa contestam rasismul si sexismul sistematic. In contextul problemelor ce privesc comunitatile de romi, un pas care ar putea fi facut de ne-romi care se ocupa cu “studiul” romilor este sa evalueze modalitatile in care privilegiul lor alb le permite sa traseze granitele intre …ce este si ce nu este stiut despre romi. In privinta femeilor rome in special, atat cei din medii academice cat si activistii trebuie sa se gandeasca in ce masura problemele pe care le-au ales pentru studiu si/sau se lupta sa le adreseze au exclus experientele si vocile femeilor rome – in general, in ce masura promovarea propriilor interese a fost facuta in detrimentul intereselor femeilor rome.

Numai prin recunoasterea privilegiilor la care avem acces, indiferent ca e privilegiu alb, privilegiu masculin, privilegiu de clasa, privilegiu pe baza tenului deschis la culoare sau privilegiu heterosexual, putem contesta relatiile ierarhice. Este esential ca acei barbati romi activisti care sunt progresisti sa-si constientizeze privilegiul masculin ca prim pas in contestarea patriarhatului si promovarea unei analize intersectionale, multi-fatetate a problemelor care afecteaza comunitatile de romi in ziua de azi. Feministele albe trebuie sa adreseze rolul lor in promovarea subordonarii rasiale a romilor. Recunoasterea privilegiului de catre feministele albe si barbatii romi activisti este un prim pas necesar pentru a crea un dialog cu femeile rome si pentru a depasi “abordarea antropologica” ce bantuie in discursurile feministe si anti-rasiste din mainstream. Pe aceeasi linie cu respingerea “abordarii antropologice” este construirea de spatii in cadrul grupurilor marginalizate in care sa se poata critica patriarhatul. Contracararea “perspectivei antropologice” inseamna implementarea unei abordari de jos in sus a eforturilor pentru justitie sociala, ceea ce presupune ca experientele celor care intampina greutati multiple, de exemplu femeile rome, sa fie la baza diferitelor discursuri folosite, cum ar fi cel privind violenta domestica. Este important pentru profesori, studenti si activisti sa efectueze analize intersectionale ale problemelor sociale, incepand de la persoanele cele mai putin privilegiate. Fiecare din noi ar trebui sa faca aceasta analiza constientizand ca ne aflam in pozitia periculoasa de a vorbi pentru altii ale caror circumstante nu le intelegem pe deplin. In efortul de a depasi “perspectiva antropologica” si politici de identitate limitate, aceasta lipsa de intelegere trebuie sa fie contracarata folosind o abordare de jos in sus prin consultarea celor pentru care rasa, genul si clasa rezulta intr-o subordonare multipla.

[Alexandra]