[zina lf-ro#2] Ecofeminism

The animals of the earth exist for their own reasons. They were not created for humans any more than women were created for men, or blacks for whites. — Alice Walker
Notiunea de „ecofeminism” poate fi descrisa cel mai bine ca o umbrela pentru diverse teorii si practici ce tin deopotriva de feminism si ecologism, bazate pe constientizarea relatiei dintre felul in care atat femeile cat si animalele sunt „alterizate” de ideologia dominanta pentru a justifica gama de atitudini patriarhale la care ele sunt supuse conform traditiilor si conventiilor socio-culturale. Critica ecofeminista puncteaza ca dezumanizarea femeilor si altor grupuri de oameni va exista si va functiona in societate atata timp cat consideram ca „alte” fiinte sunt automat la dispozitia oamenilor asa incat noi, cei din oficiu „superiori”, sa gasim scuze pentru a nu ne comporta etic si echitabil fata de cei „inferiori”, pentru a nega drepturile acestor fiinte si a ne folosi de ele oricum gasim de cuviinta in propriile noastre interese. Ideea e ca exploatarile se intrepatrund si nu pot fi separate sau eliminate altfel decat impreuna; iar societatea patriarhala si ierarhica depinde de dominatia fata de tot ce este privit ca fiind „aproape de natura” si deci considerat inferior si exploatabil: femeile (si in diferite contexte orice categorie de fiinte umane „de rangul al doilea” – persoane de culoare, din tari ale estului si sudului global, din medii rurale…) ca si animalele, resursele din natura si mediul in general.
Scopurile principale ale feminismului nu sunt aceleasi cu cele asociate de obicei cu feminismul liberal. Ecofeministele(-istii) nu urmaresc o simpla egalitate a femeilor cu barbatii, ci o schimbare radicala ce presupune, printre altele, eliberarea femeilor ca femei si recunoasterea valorii unor activitati traditional asociate cu femeile (cum are fi cele din sfera domestica). O problema care intervine aici este ca prin accentul pus pe revendicarea de catre femei a unor aspecte ale „feminitatii” traditionale, ecofeminismul poate insemna o intarire a stereotipurilor opresive si tinde spre esentializarea sexelor. Sau nu.

Femeile si natura
Continue reading

[zina lf-ro#2] Marturii din “zona de razboi”

Am vazut War Zone pentru prima data la intalnirea LadyFest de vara trecuta. De atunci, l-am revazut de cel putin cinci ori si mi-a lasat aceeasi impresie de fiecare data. Perceptia comuna despre hartuirea sexuala e formata de cazurile putinelor persoane care au hotarat sa-si actioneze in justitie hartuitorii. Regizoarea filmului War Zone aduce discutia la un alt nivel, si anume felul in care hartuirea de pe strada amplifica sentimentul de nesiguranta experimentat de femei.
Maggie Hadleigh-West, care nu e doar regizoarea, ci si protagonista peliculei, se plimba pe strada cu o camera de filmat in mana, nu doar cu intentia de a afla ce gandesc barbatii pe langa care trece si care o abordeaza ci si de a folosi aceasta unealta ca o arma impotriva lor, in acelasi fel in care ei isi indreapta remarcile sau chiar gesturile impotriva femeilor, de indata ce acestea ies din casa neinsotite. Reactiile barbatilor pe langa care trece variaza, asa cum cititoarele vor intui, de la “buna ziua, papusa” pana la “ce buna esti!”. Eroina noastra se decide sa se puna chiar in situatii extreme, intervievandu-i pe barbatii cu care intra in contact in legatura cu motivele pentru care abordeaza femeile pe strada. Interlocutorii lui Maggie Hadleigh-West sunt rapid pusi intr-o dificultate din care rezulta dialoguri savuroase.
Continue reading

[zina lf-ro#2] Masculinizarea heterosexualitatii

De fapt, titlul este derutant pentru ca heterosexualitatea noastra nu devine pe zi ce trece mai masculinizata, ci este deja de mult astfel, si cred ca de fapt astazi incepem sa diversificam practica sexuala hetero – atat barbati, cat si femei – si sa devenim mai inventivi in modul in care facem dragoste unul cu celalalt.
M-am surprins recent nedoritoare, in mod ostentativ, sa fac acel lucru pe care orice cuplu fata & baiat in care exista dragoste, chemistry si posibilitate, si lipsesc constrangerile de ordin religios, moral sau sa zicem biologice, il face. Pentru ca de regula acest lucru nu se intampla la mine, am recurs la scurte dialoguri bogate in eufemisme si puncte de suspensie cu prietene care au si ele relatii stabile, parteneri, soti si despre care am buna presupunere ca sunt fericite si satisfacute in respectivele relatii. Am aflat urmatoarele: 1. ca este „okay“ sa nu vrei, chiar sa nu vrei timp mai indelungat (sa zicem o luna, chiar o luna jumate … o colega buna mi-a spus ca ea nu s-a lasat atinsa 7 luni de sotul ei!!! Credeti ca este un argument faptul ca era si gravida in tot acel timp?!?), 2. ca nu poti sa ai orgasm intotdeauna (in timp ce el va veni fara gres), 3. ca intr-o relatie in primul an faci mult sex, in al doilea mai putin, in al treilea de-abia si in al patrulea nici macar nu exista viata sexuala (poftim?), 4. ca de regula partenerii de viata nu sunt cei mai buni la pat dintre toti care ti-au trecut prin asternuturi si 5. ca eu sunt o raritate in ce priveste modul in care fac sex: „iau initiativa“.
Continue reading

[zina lf-ro#2] A fi “unul dintre punkisti”

Prin `97-`98 am gustat prima data din ceea ce mai general se numeste “altfel de muzica decat ce ne dau sa inghitim posturile de televiziune sau de radio”. Odata cu stilul muzical diferit de al “majoritatii”, au venit un altfel de stil vestimentar, frecventarea unor altfel de locuri, altfel de obiceiuri si, per total, o altfel de atitudine, care ma detasa complet de “majoritate”. Ceea ce intelegeam mai putin la momentul respectiv era ca aceasta atitudine ma detasa mai degraba de celelalte fete de varsta mea, decat de o majoritate generala. Spre deosebire de muzica ascultata de ceilalti, in care se regaseau frecvent destule modele feminine, muzica rock si toate derivatele ei pareau o “chestie de baieti”. Putinele femei care realmente cantau in trupe de gen erau aproape complet masculinizate si in general despre ele se spuneau lucruri de genul “tipa asta e extraordinara, nici nu-ti vine sa crezi ca-i femeie” sau “ce bine ca reuseste totusi sa se remarce printre atatia barbati”. O “rockerita” era echivalentul de atunci al unei femei sofer de tir [ambele stereotipuri inca persista].
De atunci am trecut prin cateva asa numite “scene”, fara sa-mi pun intrebarea de ce felul in care ma comport si muzica pe care-o ascult e considerata “o chestie de baieti” si de ce asta e unul dintre motivele pentru care eu credeam ca ma regasesc in ea. Prima explicatie care imi vine acum in minte e ca acea muzica era asociata unui mesaj profund, fie sentimental, fie politic, profunzime care era, desigur, apanajul baietilor care de altfel se si pricepeau mult mai bine la matematica decat fetele, in vreme ce fetele erau asociate cu superficialitate, pantofi, culoarea roz si pisicute pufoase. Eu insami asociam fetele cu aceleasi lucruri si presiunea familiei, venita odata cu trecerea anilor, de a fi “mai mult ca o fata”, ma facea sa le urasc.
Incet-incet, muzica pe care o ascultam la inceput a intrat in mainstream si am descoperit punk-ul, o muzica si o cultura aparte ce se doreau a fi “pentru toata lumea”, indiferent de categoria sociala din care facea parte. Insasi provenienta termenului o declara clar. Un “punk” era denumit la inceput un fel de gunoi al societatii, un respins, sau chiar, in sens mai restrans, un detinut de sex masculin care “servea” drept parte pasiva in relatiile sexuale dintre detinuti. Asadar, punk-ul era pentru toti si aduna la un loc pe toti cei ce nu se regaseau in alte culturi, cu toate astea, fetele erau la fel de putine daca nu chiar mai putine ca in celelalte scene prin care trecusem, iar lucrul asta m-a facut, in sfarsit, sa ma gandesc ca poate, pe undeva, se face o nedreptate. N-a fost nevoie sa ma intreb de ce, explicatia venea chiar din versurile unor trupe foarte populare in randul punkistilor sau din spusele putinelor fete care ascultau si “traiau” punk [“e greu ca fata sa fii punk”, “cele mai multe fete o fac doar ca sa impresioneze, sa para altfel”, etc.].
Continue reading

[zina lf-ro#2] Feminism “made in China”

[english version here]

Am o prietena care s-a intors acum vreo 3 saptamani din Noua Zeelanda. Impreuna cu tone de povesti si fotografii minunate ale padurilor, muntilor si vailor, ea mi-a adus o mica revista feminista: MUSE – “o zina din Wellington, care incearca sa acorde spatiu vocilor tinerelor feministe din Aotearoa (denumirea Maori pentru Noua Zeelanda)”. Sa o citesc a fost pentru mine o experienta aproape mistica, pentru ca parea atat de strain si exotic sa stiu ca aceasta mica fanzina venea dintr-o tara atat de indepartata, despre care nu stiam nimic. Asa ca ma bucuram sa am o experienta directa cu anumite subiecte, pe care le mentionam in mod obisnuit doar ca pe fapte teoretice generale (precum „restul lumii” sau „Asia”) si despre care nu prea aveam cunostinte. Realizez din ce in ce mai bine cat de centrata pe valorile europene am crescut. Realizez cum lipsa mea de prejudecati inca vocifereaza sfios de sub o patura groasa de egocentrism, importanta proprie si auto-indulgenta, devenita deja „intrinseca” civilizatiei noastre occidentale. Eforturile exprimate de articolele scrise de catre femei in MUSE nu sunt de cealalta parte a planetei doar din punct de vedere geografic, dar si foarte departe de problemele cu care ne luptam noi aici. Si mi-am dat seama ca lupta mea pentru egalitate si dreptate poate deveni, fara ca eu sa intentionez asta si fara sa-mi dau seama, un dusman al luptei pentru egalitate si dreptate a altor femei, aflate in zone straine si indepartate. Precum efectul fluturelui… cauzat in special de lipsa de informare asupra acestor experiente, culturi si viziuni politice “exotice”. Unul dintre articole vorbeste despre cum experientele femeilor asiatice in spatii feministe au fost adeseori concentrate in intregime pe analiza de gen si a raportului femei-barbati, si cum de multe ori ele simteau ca “dinamica dintre femeile albe si cele de culoare este de cele mai multe ori lasata deoparte”. De asemenea, se spune ca “inca si mai putin discutat este impactul pe care drepturile femeilor albe liberale l-au avut [si probabil inca il mai au] asupra femeilor de culoare”.
Continue reading

[zina lf-ro#2] Despre stereotipuri cu Guerilla Girls

Stereotipurile feminine sunt asemeni tic-tac-ului pe care il auzi zilnic de cateva zeci de ani al unui ceas de perete: te obisnuiesti atat de mult cu ele incat uiti ca exista, dar devin suparatoare cand le constientizezi. Sunt atat de bine imprimate in mentalitate si, pe deasupra, nu fac parte din nici un cod al vreunui limbaj corect politic incat e extrem de greu de scapat de ele. Cand trebuie sa descrii o persoana de sex feminin, vei folosi aproape inevitabil unul dintre ele. Am intalnit chiar si feministe “cu experienta” care le folosesc cu nonsalanta. Sigur, se poate spune ca exista si stereotipuri masculine, cine nu a auzit de “baiatul mamei”, “himbos” sau ca “toti barbatii sunt porci”? Dar turul stereotipurilor care urmaresc femeile “din leagan in mormant” pe care ni-l propun Guerilla Girls in Bitches, Bimbos and Ballbreakers te fac – asa cum spune si coperta – “sa razi, sa te enervezi sau poate chiar sa te razgandesti”.
Guerilla Girls pornesc de la ideea de diferenta intre stereotipuri si arhetipuri si atrag atentia ca, despre oricare dintre ele ar fi vorba, fie pozitive sau negative, canoanele pe care le presupun sunt rareori alegerea proprie a unei femei.
Continue reading

[zina lf-ro#2] Femeia in Orientul Mijlociu

-Intre dorinta de emancipare si conservatorism-

De ce un astfel de subiect? Din necesitate… In ultima perioada de timp, Orientul Mijlociu a constituit un subiect de discutie extrem de abordat si mai ales controversat, insa ce ma nemultumeste cel mai mult este faptul ca problema conditiei si viziunii femeii in acest areal este inexistenta si astfel am simtit nevoia sa ma documentez ceva mai mult despre ceea ce multa lume nu vrea sa vada si auda.
Primul lucru si probabil cel mai important in cultura islamica este religia: citind putin despre inceputurile islamismului am gasit un lucru ce mi-a atras atentia, si anume ca femeia avea mai multa libertate atunci decat astazi, surprinzator, nu-i asa? De ce s-a ajuns in situatia de astazi? Sa stea oare raspunsul in scrierea alegorica a Coranului, care are un inalt grad de subiectivism? Eu inclin sa cred ca da, de-a lungul timpului s-au facut tot felul de interpretari asupra lui, iar factorii sociali si economici nu au facut decat sa stirbeasca din libertatea femeii.
Continue reading

[zina lf-ro#2] “Reimaginarea justitiei sociale de jos in sus: Includerea experientelor femeilor rome”

Pentru note de subsol, referinte si intregul text al lucrarii:
– http://projects.essex.ac.uk/EHRR/archive/pdf/51.pdf –
Alexandra Oprea, “Re-invisioning Social Justice from the Ground Up: Including the Experiences of Romani Women“

[Lucrarea se concentreaza pe excluderea femeilor rome din discursurile feministe si anti-rasiste dominante (in mainstream) in Europa. Aceasta excludere este atribuita intersectionalitatii si politicilor de identitate problematice. Autoarea discuta invizibilitatea femeilor rome perpetuata de programe si rapoarte ale organizatiilor ne-guvernamentale (ONG-uri) si explica absenta femeilor rome din discursuri rome si feministe, privirea ne-critica asupra culturii rome si vulnerabilitatea femeilor rome din Romania la violenta domestica. Textul pune accentul pe faptul ca analiza problemelor sociale trebuie facuta de jos in sus, luand in considerare experientele celor care intampina greutati multiple, cum ar fi femeile rome sarace. In concluzie, lucrarea discuta importanta recunoasterii privilegiilor ca fundatie a unor discursuri si a unei cercetari atotcuprinzatoare.]

Femeile rome neglijate de politicile anti-rasiste, politicile feministe si ONG-uri locale si internationale
Dinamicile care tin de rasa, clasa economica si gen plaseaza femeile rome intr-o pozitie precara, a carei consecinta sunt de multe ori casatoria timpurie, lipsa de acces la munca decenta, la servicii de sanatate si la educatie precum si o vulnerabilitate mai mare la violenta domestica. Date statistice dezagregate, o unealta esentiala pentru a adresa acest tip de subordonare structurala, s-au dovedit a fi greu de colectionat in cazul femeilor rome. Deoarece astfel de date sunt adeseori colectionate pe criteriul rasa sau pe criteriul gen, ele nu reflecta cu exactitate situatia femeilor rome. Excluziunea ubicua produsa de rasism, sexism si saracie inseamna de multe ori un acces redus la sfera politica pentru femeile rome. In afara de barierele de rasa, clasa si gen care le impiedica pe femeile rome de la a deveni activiste, odata ce au inceput sa-si implementeze propriile idealuri activiste anti-patriarhale, constructia problematica a politicilor de gen si rasa, in Europa si in alte zone, face ca, in cel mai bun caz, munca lor sa fie relegata la periferie. Cand femeile rome reusesc sa treaca peste aceste obstacole si sa participe in ONG-uri, ele descopera ca problemelor lor nu li se acorda aceeasi importanta ca problemelor “mainstream” ce ii privesc pe romi. Munca efectuata de femei rome pentru a combate tripla marginalizare nu este considerata a face parte din “politici rome”. De asemenea, nu i se acorda respect ca politica de gen, din moment ce priveste romnia [femei rome], care sunt considerate “tigani” si nu femei. Practic vorbind, discursurile feministe din Europa ignora existenta femeilor rome si altor femei minoritare atunci cand propovaduiesc doctrinele de “imputernicire” de gen. Cei doi termeni, “roma” si “femei”, au fost construiti in asa fel incat nu sunt considerati a avea intersectii.
Continue reading

Prostitution… give them all a share of it!

I was eagerly preparing to read an article entitled “Romanian Authorities promise to legalize prostitution”. I was comforted, somehow, to find that title, and amazed at how fast Romania is progressing in promoting Human Rights, even if it joined the European Union only 3 months ago. The topic of prostitution and whether it should be legalized in Romania has been brought up for discussion before. This generated heated exchanges between antagonist parties everywhere in the media, the Orthodox Church and its followers being the chief opponents of legalization. Well, I must say that in a society where sexuality is still not tackled enough as a subject of discussion even between partners; where sexual education in schools is still often approached in biological terms of how humans “breed”; where “sexual and reproductive rights” is a neologism that most people have never heard about; where sexual orientation is considered by many a “politically correct” disguise of “perversion”, and where a big part of the heterosexual population believe that they are immune to HIV because they aren’t gay – yes, Romania doesn’t seem to be ready for such a legislative “liberalization” of commercial sex.

Continue reading