Am vazut War Zone pentru prima data la intalnirea LadyFest de vara trecuta. De atunci, l-am revazut de cel putin cinci ori si mi-a lasat aceeasi impresie de fiecare data. Perceptia comuna despre hartuirea sexuala e formata de cazurile putinelor persoane care au hotarat sa-si actioneze in justitie hartuitorii. Regizoarea filmului War Zone aduce discutia la un alt nivel, si anume felul in care hartuirea de pe strada amplifica sentimentul de nesiguranta experimentat de femei.
Maggie Hadleigh-West, care nu e doar regizoarea, ci si protagonista peliculei, se plimba pe strada cu o camera de filmat in mana, nu doar cu intentia de a afla ce gandesc barbatii pe langa care trece si care o abordeaza ci si de a folosi aceasta unealta ca o arma impotriva lor, in acelasi fel in care ei isi indreapta remarcile sau chiar gesturile impotriva femeilor, de indata ce acestea ies din casa neinsotite. Reactiile barbatilor pe langa care trece variaza, asa cum cititoarele vor intui, de la “buna ziua, papusa” pana la “ce buna esti!”. Eroina noastra se decide sa se puna chiar in situatii extreme, intervievandu-i pe barbatii cu care intra in contact in legatura cu motivele pentru care abordeaza femeile pe strada. Interlocutorii lui Maggie Hadleigh-West sunt rapid pusi intr-o dificultate din care rezulta dialoguri savuroase.
Poate ca discutiile din film pot parea comice, dar War Zone nu exploreaza doar partea verbala a hartuirii stradale ci si aspectul extrem al acesteia: violul. De exemplu scena la care si eu si sigur toate persoanele cu care urmaream filmul am ramas cu inima-n gat: inregistrarea unui apel catre un numar de criza, al unei femei care era pe punctul de a fi atacata: “He’s trying to get in the house!”, “He’s in the house!!!!!”, “Oh my Goooooood, why meeeeee???” – inca imi rasuna in urechi. La sfarsit se precizeaza ca femeia a supravietuit atacului.
Povestirile lui Maggie Hadleigh-West se succed ciclic, pornind de la presiunile societatii in legatura cu feminitatea, pana la cele doua perceptii contradictorii despre barbati care femeilor le sunt inculcate inca din copilarie: pe de o parte, ca barbatii sunt cei pe care o femeie trebuie sa se bazeze, care pot sa o ajute si sa fie alaturi de ea la greu, pe de alta parte, cea ca barbatii pot sa-i faca foarte mult rau si ca sunt fiinte in preajma carora trebuie sa se poarte mereu cu grija.
Per total, War Zone este un film care lasa atat un gust amar, cat si sentimentul de razbunare, scoate din comun ceva atat de des intalnit in zilele noastre precum hartuirea pe strada si incearca o privire in profunzime a situatiei si o confruntare.
[Cristina]
pe subiect: “Gender/queerness and street harassment” @ feministe + comentarii