de ce are nevoie feminismul?

numarul din vara 2006 al jurnalului pentru studiul religiilor si ideologiilor:

What Does Feminism Need? Challenges and Developments in Gender Studies

din cuprins:

• Gender Policies in Romania: from Infrastructure to Action
• The woman in the communist regime. Meta – analysis about a gender study
• The Gender Sterotype Threat And The Academic Performance Of Women’s University Teaching Staff
• Perceptia discriminarii de gen la nivelul populatiei educate tinere din Romania – o abordare cantitativa (The Perception of Gender Discrimination at the Level of Young Educated Romanians – A Quantitative Approach)
• Diferenta dintre genuri in alocarea timpului liber in Romania (Gender Difference in Allotting Leisure Time in Romania)
• Expresii si reprezentari sociale ale femininului in practicile divinatorii (Expressions and Social Representations of the Feminine in Divination Practice)
• Who’s Afraid of Feminism in Romania? Misconceptions, prejudices, stereotypes
• Media and gender: Constructing feminine identities in a postmodern culture
• Words and Women. An eligible bachelor vs. an eligible spinster
• Sexual Harassment at the Workplace: Converging Ideologies
• Contributii si limite ale feminismului in asistenta sociala (Contributions and Limitations of Feminism in Social Work)

• An Overview of Political Torture in the Twentieth Century

un numar mai vechi din jurnal: Gen si/in Ideologii

manifestatie, concert, violenta acceptata…

IMG_64671.JPG

9 noiembrie reprezinta ziua internationala a luptei impotriva fascismului si antisemitismului.

pe 10 noiembrie s’a organizat si la Bucuresti o actiune in memoria “Kristallnacht” – “un mini-festival impotriva diverselor forme de discriminare si excluziune existente in societate” – o manifestatie anti-discriminare urmata de proiectii de filme si de un concert.

manifestatia desfasurata pe bulevardele centrale ale Bucurestiului a iesit destul de bine: fara incidente. [exceptandu-l pe cel petrecut inaintea inceperii propriu-zise a manifestatiei] cat despre reactia spectatorilor intalniti pe marginea traseulului: am observat de la oameni care incurajau manifstatia pana la fete acre si pline de dezgust… oricum marea majoritate a celor care au asistat pasiv la manifestatie nu stia pentru ce – sau mai bine zis, contra ce – se marsaluia/protesta – am prins din mers remarci precum: “da’ ce se’ntampla?” raspuns: “nu stiu. protest contra ceva…” sau “pentru ce protestati voi?” raspunsul manifestantului: “e un mars anti-disctiminare/anti-rasism” fiind urmat de un ok dat de catre spectatorul nedumerit. toate adunate….manifestatia antifa de pe stazile Bucurestului a iesit destul de bine.

chiar si proiectia a reprezentat un punct de interes, caci au existat destule persoane care au avut curiozitatea/rabdarea/vointa de a viziona cele trei filme proiectate imediat dupa mars – filmul lui Michelle Kelso, “Dureri Ascunse” ar trebui vizionat de o masa mai mare de oameni…poate-poate ar mai deschide cativa ochi/cateva minti si n’ar mai fi atatia care ii blameaza pe cei de etnie rroma…

sa trecem acum la ceea ce constituie de fapt subiectul acestui post: concertul ce a urmat manifestatia.

la concertul din Under s’a strans foarte multa lume…si asta ar trebui sa constituie un lucru pozitiv. totusi, din punctul meu de vedere, lucrurile nu stau chiar asa, caci proportional cu cresterea numarului spectatorilor la concertele de hc/punk/etc la care am asistat si eu au crescut si vaporii de alcool si mai ales, manifestarile violente.

nici concertul de fata nu a iesit din aceasta “regula” ce pare sa se impuna din ce in ce mai des… iara s’a imbatat o gramada de lume…iar au uitat pentru ce’au venit si si’au dat drumu’ la pumni si la picioare – asta e ceea ce ei numesc “pogo” – sau poate pentru asta – alcool si violenta – au venit din start?! iar am avut senzatia ca cei de pe scena isi racesc gurile si’si consuma energia degeaba…

pai, daca multi dintre cei ce participa la concertele astea, oameni despre care s’ar presupune ca au ceva’n cap – ca doar, na, asculta o muzica ce contine un anume mesaj – se manifesta asa, chiar si cand de pe scena se aud rugaminti in favoarea unei manifestari cat mai pasnice, ce pretentii mai poti avea de la un om “obisnuit”?

mi se pare trista o atitudine de genu’: un tip din public, usor nesigur pe propriile picioare, ma’ntreba raspandind in aerul si asa destul de “afumat” si “vaporizat” o puternica aroma de drojdie: “auzi, dar tu de ce nu te bagi la pogo?”. intrebare la care eu raspund: “pentru ca mi se pare un pic cam prea violent.” tipul nedumerit de usorul meu sarcasm imi spune: “un pic? mie mi se pare ca’i foarte violent!” si zicand asta, se imbranceste si se lasa inghitit de multimea de “pogo-isti”.

hmmm. mi se pare ironic ca la “un mini-festival impotriva diverselor forme de discriminare si excluziune existente in societate” parte din publicul prezent sa dea dovada de o astfel de manifestare…pana la urma si violenta asta e tot o forma de excludere, caci poate printre cei aflati la concert exista persoane care ar vrea si ele sa vada un pic din ceea ce se petrece pe scena – caz in care aceste persoane se conformeaza frumos si stau cocotate pe marginile pit-ului de “pogo” – sau poate chiar ar vrea sa intre si ele la pogo, dar renunta la idee cu primul cot in gura sau prima glezna sucita. cum era cu intelegrea aia ca pogo-ul e o distractie si nu o bataie? cum era cu ideea ca a’i lovi intentionat pe altii – asadar a recurge la violenta – la pogo e tabu?

pacat…mai bine se oprea toata actiunea asta in fata usii Under-ului… coboram cu totii la o bere, comunicam un pic s’apoi plecam linistiti acasa…fara concert – si spun/scriu asta cu tot regretul, dar asta am ajuns sa cred: ca’n Bucuresti cel putin [nu stiu de alte orase, ca pe’acolo n’am prea fost la concerte] sunt foarte putini cei care participa la un concert pentru ca le place o formatie, de dragul muzicii si/sau al mesajului transmis, si mult mai multi cei care vin la un concert sa se “prafuiasca” si sa dea cat mai frenetic si mai violent din membrele superioare si inferioare, impartind tot felul de lovituri in stanga si’n dreapta, in fata si’n spate…ce mai, unde’apuca/unde se nimereste, ca doar nu’i frumos “sa discriminezi”…

IMG_6496.JPG

[zina lf-ro’05] barbati feministi

As putea spune ca ma invart in „cercuri” feministe daca as fi sigura ca nu jignesc pe nimeni cu termenul asta… Dar, oricum, ideea e cam aceeasi… Si tot cercetand si tot invartindu-ma, sapand adanc si in momente de deznadejde am gasit o specie rara de barbati: barbatii feministi!
Peste cat orgoliu calca ei si cat curaj ii trebuie unui posesor de atata testosteron sa se declare feminist! Dar sunt, ei sunt acolo… Unii mandri, altii timizi, multi doar curiosi sau fideli si spun ca sunt feministi!
Pana nu demult, prietenii „binevoitori” imi avertizau iubitul sa aiba grija pe unde ma lasa (si subliniez „ma lasa”) sa merg si in ce cercuri ma invart ca s-ar putea sa ma aleg cu o multime de idei ciudate de la femeile „alea” si eventual sa nu mai vreau sa gatesc, sa spal si sa calc (nu ca as fi facut toate astea pana atunci). Si mi-am luat (daca el ma lasa, eu l-am luat) masculul si l-am dus la un festival organizat de feministe la inceputul verii trecute in Timisoara. Iar dupa trei zile de companii suspecte, pentru acei prieteni binevoitori, m-am ales cu un barbat feminist, foarte convis ca femeile se confrunta cu probleme reale, ca au nevoie de suport, sustinere si acceptare.
Continue reading

[zina lf-ro’05] despre protestul ei…

In anii ’60-’70 au existat o serie de grupari care au reinceput sa militeze pentru drepturile femeilor. Femeile si-au dat seama ca doar dreptul la vot nu asigura egalitatea. S-au pus bazele multor legislatii si organizatii (numai daca ne gandim la legile din domeniul violentei impotriva femeilor, asigurarea sanselor egale pe piata muncii si in educatie). A fost din multe puncte de vedere o evolutie spectaculoasa. A fost si perioada marilor proteste. Intre timp s-a evoluat. Dar s-a schimbat si campul de lupta: din strada unde erau cereri clare (considerate a fi radicale) s-a trecut la masa negocierilor si la parteneriate de tip public-privat.

Putem vorbi de o evolutie? Raspunsul este greu de dat. Voi veni cu un exemplu al unei miscari si al unei feministe socialiste asupra careia eu am reflectat in ultimul timp.

Maria Rosa Dalla Costa a “crescut” in miscarea Operaio Potere, din Italia, din anii ’70, miscare care se opunea capitalismului. Dupa aproximativ un an, impreuna cu un alt grup de femei au format miscarea activista Lotta Femminista. Miscarea a pus problema muncii casnice, violentei, drepturilor reproductive, sexulitatii, etc..
Continue reading

[zina lf-ro’05] The ghost in the shell

Emma Goldman spunea ca doar femeile insele se pot elibera de opresia lor “interioara”. (in “Living my life”)

Cred ca multe femei nu iau in considerare ca aceasta opresie exista. Personal ma intalnesc cu foarte multe femei care considera ca eu exagerez vorbind despre feminism si lupta impotriva sexismului si a patriarhatului, ce sa mai spun despre abolirea capitalismului si exploatarii.
Si de fapt ce inseamna opresia “interioara”?
Mai intai, trebuie sa te descoperi pe tine ca femeie in interiorul tau, privindu-te cu ochii tai, si nu prin filtrul moralitatii si al culturii in care traiesti, nu prin intermediul mediei mainstream (TV sau cinematograf) si bineinteles nu prin ochii barbatilor; un exercitiu destul de greu de realizat pentru mine personal.

Continue reading

ANUNT: actiune contra discriminarii

Evenimente organizate la Bucuresti in jurul
Zilei internationale de lupta impotriva fascismului si antisemitismului:

mars antidiscriminare / eveniment antifascism
COMUNICAT
07.11.2006

Normalitate??? Nu, multumim.
Pentru ca nu mai dorim ca sexismul, rasismul, xenofobia, antisemitismul, homofobia si alte forme de discriminare sa fie prezente in gandirea si comportamentul oamenilor cu care interactionam;
Pentru ca sustinem egalitatea si respectul intre oameni, indiferent de rasa, statut social-economic, etnie, orientare sexuala, gen, etc;
Pentru ca vrem abolirea granitelor vizibile si invizibile care ingradesc dreptul la libera exprimare a grupurilor marginalizate sau minoritare;
Pentru ca suntem impotriva organizarii ierarhice a societatii si a autoritarismului, care face ca cei puternici sa fie stapanii celor slabi, ca cei multi sa fie asupritorii celor minoritari.

Am hotarat sa iesim in strada si sa organizam un mini-festival impotriva diverselor forme de discriminare si excluziune existente in societate.

Vineri, 10 noiembrie, va avea loc o manifestatie anti-discriminare.
Locul si ora intilnirii: Piata Victoriei, in fata sediului Orange, orele 14.00
Ora plecarii: 14:30
Traseul: Lascar Catargiu, Piata Romana, Bd. Magheru, Piata Universitatii, Bd. Bratianu, pana la Piata Unirii – Sf Vineri; stationare 10 minute in fata Sinagogii de la Sf Vineri. Marsul se va indrepta apoi spre Splaiul Independentei, pana la statia Izvor.

Dupa mars, va asteptam la evenimentele din clubul Underworld (Bd Kogalniceanu nr 3), cu incepere de la ora 17:00.
Filme: Dureri ascunse (Michelle Kelso), Viata lui Elie Wiesel (OTER), Gay Pride 2005-2006, Vopseste romaneste (D Media), Folclor (D Media).
Concerte: Pavilionul 32, Nihilistic, Planet Jam, Mohawks, Tep Zepi, Buzz, Aku.

Acest eveniment este organizat de o retea informala de grupuri, cu sprijinul:
Asociatia Aqvarius, Accept, Agentia de Monitorizare a Presei, Asociatia Komunitas, Romani Criss, Centrul romilor Amare Rromentza, Centrul de Resurse pentru participare publica, D MEDIA, Indymedia Romania, Ladyfest Romania, Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania, Organizatia Femeilor Refugiate, reteaua UNITED (retea europeana impotriva nationalismului, rasismului, fascismului si in sprijinul imigrantilor si refugiatilor), You and Me.

Contact: Razvan Martin, razvan@mma.ro, tel: 0729199393

MANIFEST – “De ce o actiune antifascista”

[zina lf-ro’05] o femeie tolerata si toleranta

Un protagonist masculin al autorului pentru care anul 2000 a fost religios (caci a fost!) declara la un moment dat in firul epic ca resimte orgoliu. Nu neaparat orgoliul de a fi barbat cat orgoliul de a NU fi femeie. Contextul era acela creat de frecventarea prostituatelor. O aidoma senzatie de dezgust mi-a creat replica, incat am retinut-o drept jignirea la care eu as fi rezonat cel mai profund ranita.
Daca replica aceea a pornit din rarunchii unei realitati acceptate de majoritatea barbatilor, atunci deodata intervine un cuvant-cheie ce m-ar defini: “tolerata”. Tolerata si toleranta deopotriva, din moment ce a accepta apelativul de “tolerata” suna echivalent cu a-ti asuma un ipotetic statut servil fata de o realitate intangibila tie.
Continue reading

[zina lf-ro’05] o idealista intre doua varste

Cu un an in urma am cunoscut un grup de fete. Pe internet. Neobisnuit pentru “o persoana intre doua varste”. Ne-am descoperit ca fiind, cu toate, sustinatoare ale feminismului. Discutiile cu ele pe Messenger mi-au aratat ca gandesc matur, ca sunt inteligente, articulate in exprimare, puternice, voluntare, si… cu initiativa.
Si am decis sa ne intalnim la un eveniment organizat de ele: Ladyfest 2005, Timisoara. Am vorbit cu cateva amice de-ale mele si ne-am dus.
Nu le intrebasem ce varsta au… nu mi s-a parut important. Important pentru mine era faptul ca faceau ceva deosebit… si ca puteam sa fiu acolo.
Ei, si ajungem noi, dupa un drum de 400 de kilometri, si ne intalnim cu fetele.
Soc! Fetele nu erau deloc, dar deloc, asa cum mi le inchipuisem.
Continue reading