In anii ’60-’70 au existat o serie de grupari care au reinceput sa militeze pentru drepturile femeilor. Femeile si-au dat seama ca doar dreptul la vot nu asigura egalitatea. S-au pus bazele multor legislatii si organizatii (numai daca ne gandim la legile din domeniul violentei impotriva femeilor, asigurarea sanselor egale pe piata muncii si in educatie). A fost din multe puncte de vedere o evolutie spectaculoasa. A fost si perioada marilor proteste. Intre timp s-a evoluat. Dar s-a schimbat si campul de lupta: din strada unde erau cereri clare (considerate a fi radicale) s-a trecut la masa negocierilor si la parteneriate de tip public-privat.

Putem vorbi de o evolutie? Raspunsul este greu de dat. Voi veni cu un exemplu al unei miscari si al unei feministe socialiste asupra careia eu am reflectat in ultimul timp.

Maria Rosa Dalla Costa a “crescut” in miscarea Operaio Potere, din Italia, din anii ’70, miscare care se opunea capitalismului. Dupa aproximativ un an, impreuna cu un alt grup de femei au format miscarea activista Lotta Femminista. Miscarea a pus problema muncii casnice, violentei, drepturilor reproductive, sexulitatii, etc..

Dalla Costa considera ca izolarea femeilor in spatiul domestic, in efectuarea muncilor “necalificate”, este principalul mecanism care duce la oprimarea lor. Mai mult, aceasta izolare serveste sistemului capitalist care are astfel “armate de muncitoare neremunerate”. Ea sugera ca femeile ar trebui sa solicite salarii pentru munca casnica care sa le ofere independenta. Sloganul “salarii pentru munca casnica” nu se referea la mentinerea femeii strict in spatiul casnic, nu reprezenta o eficientizare a rolului casnicei ci o “distrugere” a acestui rol. Emanciparea prin munca, in fabrici, nu era un obiectiv si nici egalitatea cu barbatii in actualul sistem (considerati exploatati in munca din fabrici, si indepartati astfel de familie). In multe variante valorizarea muncii casnice sugera si aspectul de retragere gradata de pe o piata a muncii care te exploateaza pentru a submina sistemul capitalist. (teoria e prezentata foarte pe scurt, pentru o descriere detaliata vezi Women and the Subversion of the Community)

Au realizat proteste. Au impartit manifeste, au scos un ziar, au investigat realitati si incercau sa gaseasca solutii. Au reusit sa introduca legalizarea avortului si au creat primul centru de sanatate pentru femei independent din Italia. Miscarea initiata de ele nu a fost pe placul institutiilor.

In anii ’80, a inceput un proces de reprimare si normalizare a protestelor. Feminismul a inceput sa patrunda in mainstream, inlocuind protestele cu vocea autoritatilor – femei sau barbati. Integrarea feminismului in mediul academic si inceperea cercetarilor dupa rigori stiintifice a facut ca doar cercetarea stiintifica sa fie considerata adevarata. S-au format institutii care sa includa pe agenda lor drepturile femeilor iar partidele politice au devenit mai sensibile fata de femei.

Patrunderea feminismului in institutii a fost vazuta ca un success. Dalla Costa a perceput-o ca un esec. Unul din argumentele principale a fost ca vocile celor care doreau schimbari au devenit selectate. Au aparut expertii, cercetatorii, cercetarile riguroase, obiective si mai putin radicale. Doar argumentele acestora au fost luate in considerare. Sistemul distorsiona cerintele miscarilor. De exemplu, cum isi amintea Dalla Costa, ele au cerut implicarea comunitatii in cresterea copiilor deoarece femeile nu puteau si realiza munca de la servici si sa isi creasca copii. Raspunsul statului a fost prompt: au facut crese si au potrivit programul creselor cu cel al fabricilor. Femeile trebuiau astfel sa se trezeasca la ora 5 (nu la 7 dimineata) pentru a-si duce copilul la cresa si a merge pe urma si la servici. Dar nimeni nu ceruse sa devina mama super-productiva, au cerut doar implicarea comunitatii. Tot discursul despre redistribuirea muncii casnice a fost uitat (discursul a fost reluat dupa alti 10 ani de femeile din diferite partide, dar sub forma: asigurarea pensiilor (nu a salariilor!) pentru femei care au realizat munca exclusiv casnica si recunoasterea muncii casnice ca si vechime in munca).

– de mybadlady