Emma Goldman spunea ca doar femeile insele se pot elibera de opresia lor “interioara”. (in “Living my life”)

Cred ca multe femei nu iau in considerare ca aceasta opresie exista. Personal ma intalnesc cu foarte multe femei care considera ca eu exagerez vorbind despre feminism si lupta impotriva sexismului si a patriarhatului, ce sa mai spun despre abolirea capitalismului si exploatarii.
Si de fapt ce inseamna opresia “interioara”?
Mai intai, trebuie sa te descoperi pe tine ca femeie in interiorul tau, privindu-te cu ochii tai, si nu prin filtrul moralitatii si al culturii in care traiesti, nu prin intermediul mediei mainstream (TV sau cinematograf) si bineinteles nu prin ochii barbatilor; un exercitiu destul de greu de realizat pentru mine personal.

Ca artista, lucrand in domeniul artei vizuale (desen, gravura, pictura, foto si video) una din preocuparile mele constante a fost sa-mi desenez si sa-mi reprezint portretul.
De fiecare data cand faceam asta, ma priveam, eram altcineva; de fiecare data cand foloseam un alt instrument eram alta. Un desen fin de penita sugera o latura sensibila a mea, un desen apasat cu tuse groase ma privea grav in ochi, eram tot eu, fotografiile facute in oglinzi privindu-ma de la ironic la profund si din nou la maimutareala, tot eu. M-am pictat in stil Van Gogh, profesorul meu de desen radea de mine, “ah, dar ai ureche…”
In cele din urma m-am filmat, in film eram eu, un rol al meu, ma filmam, ma priveam si repetam din nou. Astfel am realizat mai multe filmulete in care sunt numai eu intr-o ciudata incoerenta, exprimand sentimente contradictorii, trairi ce le gaseam inedite…
In timp, am observat ca acest mod de a face arta este raspandit si comun printre artiste. (1)
Pentru mine aceste lucrari sunt un mod de a ma cunoaste, de a ma analiza, deconstrui si construi.
In “Theorising Video Practice” Mike Wayne spune ca femeile se distreaza mult mai bine in spatele camerei de filmat, decat colegii lor barbati (in contextul studentilor care invata video), deoarece ele sunt predispuse la a deconstrui stereotipuri, a ironiza rolurile sociale si a crea situatii ce ar parea irealizabile dintr-o viziune patriarhala. El accentueaza faptul ca productia video in general tine de atitudini culturale care se opun politicii culturale oficiale care este promovata cu ajutorul mediei mainstream. (3)
Ceea ce el scoate in evidenta este nevoia de acces la instrumentele de reprezentare pentru toata lumea, care, in cazul productiei video, este inca in mare masura controlata politic si economic de catre indivizi specializati si de catre o industrie mamut (televiziunea, industria cinematografica, comertul cu filme, legislatia pe drept de autor si costurile enorme implicate, limbajul de manipulare politica a puterii reprezentative prin intermediul televiziunii, etc.). (4) Reprezentarea este realizata in mare masura de cei care sunt la putere si prin interese economice.
Asa este reprezentata si femeia, de catre un grup restrans de persoane, in mare masura barbati care sunt la putere.
Problema este ca multe aspecte ale vietii femeilor sunt ignorate in acest fel, cultura femeilor este una restransa si minimalizata. Ca femei, de mici am invatat ca acele porniri de genul a scrie despre noi, a realiza desene, lucrari de arta despre femei, nu au importanta, si ca rolul femeii este altul. Profesional, ca artist cu educatie in domeniu, ai o oarecare libertate de expresie, deoarece ceea ce faci este legitimat oficial, tot de catre putere.
Nevoia de acces la instrumente de reprezentare vine si din nevoia de a arata alte fatete ale acestei lumi, experiente diverse prezentate in moduri diverse. Exista o nevoie crescand de a opune rezistenta reprezentarii realizate de media mainstream, care prezinta numai o versiune a realitatii… (in ceea ce priveste femeia imaginea ei se reduce la femeia obiect sexual si femeia consumatoare de obiecte de uz casnic, victima a modei vestimentare si ignoranta in raport cu noile tehnologii sau tehnica in general si multe alte aspecte ale vietii contemporane si culturii in general…)

Un exemplu de alternativa, numita media alternativa este si productia de fanzine ca parte din miscarea riot grrrls, care propun in acest fel un nou mod de comunicare si informare realizat pe principii DIY (fa-o chiar tu). Zinele riot grrrls sunt un exemplu de cultura “girl friendly” si un mod activ de a construi o cultura libera in care femeia isi poate construi identitatea, destinul si sensul pe cont propriu. (5)
Consider extrem de necesar ca femeile sa aibe acces la aceste moduri de reprezentare, ca desen, literatura, fotografie si video, instrumente de exprimare ce pot fi folosite de oricine indiferent de pregatirea profesionala, sex sau rasa. (6)
Folosirea acestor moduri de exprimare inseamna a invata prin intermediul creatiei, a invata despre sine, despre identitatea feminina, despre lumea inconjuratoare, si de a gasi modalitati, de a vedea si construi alternative la aceasta lume… (7) Eu cred ca aceasta lume asa cum este acum nu include pe plan cultural valori create de femei si nici vocea lor sau experientele lor diverse, iar intreaga cultura este din ce in ce mai putin libera, ea fiind acaparata de puterea politica dominanta si de interesele economice. Acea putere politica ce este profund patriarhala si pentru care femeia nu este decat o categorie sociala exploatabila, si marginalizata. Nu cred ca o lege sau alta va schimba lumea in bine, fara a ataca radacinile capitalismului si ale patriarhatului, si fara a incepe schimbarea si din noi, chiar din interiorul nostru…

link-uri:
1. Women artists. Self portraits and the representation of womanhood
2. Women artists
3. Theorizing Video Practice by Mike Wayne, pp. 4 – 7
(London : Lawrence & Wishart, 1997)
4.“The law controls not just the creativity of commercial creators but effectively that of anyone. Although that expansion would not matter much if copyright law regulates only “copying,” when the law regulates as broadly and obscurely as it does, the extension matters a lot. The burden of this law now vastly outweighs any benefit – certainly as it affects noncommercial creativity, and increasingly as it affects commercial creativity as well. (…) the law‘s role is less and less to support creativity, and more and more to protect certain industries against competition.”
Lawrence Lessing, “Free Culture. The nature and future of creativity”
5. Grrrl Zine Network
6. Subsol
7. Emma Goldman – Living my Life
8. anime-ul “Ghost in a Shell”

un text de Nita Mocanu