[zina lf-ro’05] vrem noaptea inapoi

Cum ar fi, oare, sa nu cunosti nici o fata care a fost atacata sau hartuita sexual? Sau sa cunosti doar putine? Cum ar fi sa stii ca poti iesi unde vrei, la ce ora vrei fara sa te gandesti la pericolul de-a fi violata? Cum ar fi, de exemplu, ca data viitoare cand auzi pasi in spatele tau in timp ce mergi seara neinsotita pe strada sa nu te temi mai mult decat s-ar teme un baiat in locul tau? Cum ar fi sa te simti automat in siguranta, fara protectia unui barbat, macar o data? Si cum s-ar putea ajunge acolo, cum sa iti faci curaj si sa le dai si altora si cum poti pune lucrurile astea in atentia cat mai multor oameni, la modul cel mai concret?

Pentru mine, prima oara cand am participat la un mars Take Back the Night a marcat o etapa noua in ceea ce as numi “feminismul” meu, pentru ca dintr-o data am inteles ce inseamna o actiune directa cu adevarat si am inceput sa vad care ar fi niste raspunsuri concrete la intrebari extrem de dificile ca cele de mai sus.

Termenul “Take Back the Night” (TBTN) sau “Reclaim the Night”, care in limba romana s-ar traduce “Ia noaptea inapoi” sau “Revendica noaptea”, este folosit pe plan international ca metafora pentru abordarea directa a unei probleme adeseori trecute sub tacere – omniprezenta violentei sexuale si teama sub semnul careia ca femei suntem invatate sa traim de mici. Originea ideii de TBTN pare sa fie intr-un protest din 1877 al unui grup de muncitoare si prostituate din Anglia fata de nesiguranta resimtita de femei pe strazi in special noaptea. In intruchiparea sa moderna de mars impotriva violentei al femeilor, TBTN s-a tinut pentru prima oara in 1973 in Germania, ca reactie la o serie de incidente in care femei au fost violate si omorate. Curand dupa aceea au inceput sa se organizeze marsuri asemanatoare si in alte locuri. Primul TBTN de amploare din Statele Unite a fost cel din San Francisco din 1978, cand cateva mii de femei au iesit noaptea in districtul rosu al orasului cu ocazia unei conferinte pe rolul pornografiei in subjugarea si opresiunea femeilor. A fost o actiune de revendicare a dreptului la libertatea de miscare, chiar si intr-o zona stiuta drept unul din cele mai periculoase locuri in care se poate gasi o femeie, mai ales noaptea. De atunci, in stransa legatura cu miscarea anti-violenta ce include programe de “rape crisis” si ajutor pentru victimele violentei domestice, marsul s-a extins la alte orase si campusuri universitare din Statele Unite cat si la alte locuri de pe glob (pe tot continentul american, multe tari europene, India), si a evoluat intr-o actiune ce adreseaza violenta sexuala, violenta domestica, si discriminarea sexuala in general.
Continue reading

[zina lf-ro’05] are you a boy or a boi?

De cate ori nu ti s-a intamplat sa mergi la o toaleta publica, sa vrei sa intri pe usa pe care personajul desenat intr-un mod stilizat poarta fustita, si sa te trezesti ca esti redirectionata catre usa de alaturi, spunandu-ti-se politicos: “toaleta de barbati este alaturi”? Hm… De cate ori nu ti s-a cerut sa platesti intrare in cluburile unde intrarea pentru fete era gratuita? Si in fine, de cate ori nu te-ai gasit in ipostaza penibila de a spune: “dar sunt fata”?

Probabil ca tot de atatea ori ti-ai dat seama si ca locul tau in sistemul binar de impartire a lumii intre cele 2 sexe “opuse” de fapt nu exista, ca esti exclusa pentru ca nu alegi una dintre extreme. Cum de si-ar permite cineva sa poarte par scurt, haine care nu ii evidentiaza apartenenta la un sex sau altul, sa nu isi scoata in evidenta sanii, sa prefere femeile si, colac peste pupaza, sa mai se si supere cand o iei drept baiat? Pe drept cuvant, nu incurca asta prea mult felul cum lumea a fost simplificata prin taiere in doua? Nu e mai simplu sa adaptezi indivizii la un sistem pre-costruit decat sa te chinui sa mulezi sistemele pe identitatile individului? Nu e mai simplu ca in acte, recensaminte, formulare de aplicatie etc., la rubrica de “gender” sau pe romaneste rubrica inca denumita “sex”, sa fie doua optiuni clar notate cu “M” sau “F” intre care sa fii nevoita sa alegi? Inchipuie-ti cum ar fi daca la acea rubrica locul ar fi lasat liber si fiecare ar avea libertatea sa se autoidentifice. Am gasi acolo alaturi de masculin si feminin termeni ca: altfel (other), androgin, intergendered, genderqueer, transgendered, transsexual, queer, pansexual, cisgendered, gender-neutral si tot asa… poate chiar “boi” ar scrie cineva. Ce s-ar intampla atunci cu hainele din magazinele de copii… ar trebui facute in toate culorile in loc de binecunoscutele albastru pentru baietei vs roz pentru fetite. Pe deasupra, ar mai trebui si sa invatam sa intelegem ce inseamna “political corectness”, “libertate de exprimare”, “identitati de gen”, sau diferenta dintre “gen” si “sex”. Nu ar insemna asta sa facem mai multe eforturi pentru a ne depasi propriile prejudecati si stereotipuri? Nu ar fi asta cam greu pentru mintile lenese care traiesc in inertie si prefera comoditatea modelelor prestabilite decat initiativa construirii propriilor lor sisteme de valori? Nu este asta inspaimantator pentru ei, cei care si-au inghitit curajul de a fi ei insisi si au preferat sa aleaga una dintre cele doua extreme care le-a asigurat un loc sigur in oranduirea sociala traditionala?
Continue reading

[zina lf-ro’05] draga c

Draga C*

De f. mult timp nu am mai reusit sa comunicam, de fapt adevarul este ca tu te-ai purtat mult mai frumos cu mine decat eu cu tine. Eu ori nu ti-am dat atentie ori m-am uitat la tine cu dispret cu toate ca tu, sincera sa fiu, m-ai ajutat sa ajung aici, asa cum sunt.

La inceput am crezut ca lucrurile se vor ameliora de la sine daca as continua sa te ignor, iar dupa un timp m-am simtit nenorocoasa sa te fi stiut, mai ales cand ma uitam prin jur si tu erai diferit de restul. Si eu eram diferita dar am crezut ca prin tine as putea sa nu ies in evidenta.
Cateodata te-am urat si alte ori mi-a fost mila de tine, dar niciodata n-am vbit cu tine, decat poate sa te analizez si sa-ti spun ce nu imi place la un nivel indiferent.

Recent insa am stat mai mult impreuna cu adevarat, am ajuns sa imi dau seama ca putem colabora. Am fost impreuna la un concert iar tu m-ai ajutat sa ma simt mai bine si mai sigura pe mine, si tin minte cand am fost cu bicicleta acum niste luni la 2 dimineata si m-am simtit libera si fericita. N-as fi putut face asta fara tine.
Continue reading

[zina lf-ro’05] nu imi plac fetele (versiunea 6)

nu tin minte exact cand a fost prima oara cand am spus “nu imi plac fetele” sau poate “nu imi plac fetele in general” sau poate chiar “urasc fetele”, in orice caz ceva de genul asta. probabil eram destul de mica atunci cand am inceput sa am acel sentiment si sa-l exprim cu glas tare.

prima oara cand am realizat ca exista o separare intre fete si baieti a fost cand m-am mutat de la bunici la parinti sa incep clasa i-a. la noi in bloc erau f. multi copii, cam 14 in jurul aceleiasi varste dintre care doar 3 dintre noi eram fete. cand am iesit pe-afara prima oara am cautat imediat sa gasesc fetele, se jucau in spatele blocului cu cateva alte fete de la alte scari. insa am auzit-o pe mama mea ca ma striga, si cand m-am dus sa vad ce era mi-a spus ca trebuie sa ma joc in fata blocului ca sa poata sa ma vada din cand in cand.
Continue reading