Cum ar fi, oare, sa nu cunosti nici o fata care a fost atacata sau hartuita sexual? Sau sa cunosti doar putine? Cum ar fi sa stii ca poti iesi unde vrei, la ce ora vrei fara sa te gandesti la pericolul de-a fi violata? Cum ar fi, de exemplu, ca data viitoare cand auzi pasi in spatele tau in timp ce mergi seara neinsotita pe strada sa nu te temi mai mult decat s-ar teme un baiat in locul tau? Cum ar fi sa te simti automat in siguranta, fara protectia unui barbat, macar o data? Si cum s-ar putea ajunge acolo, cum sa iti faci curaj si sa le dai si altora si cum poti pune lucrurile astea in atentia cat mai multor oameni, la modul cel mai concret?
Pentru mine, prima oara cand am participat la un mars Take Back the Night a marcat o etapa noua in ceea ce as numi “feminismul” meu, pentru ca dintr-o data am inteles ce inseamna o actiune directa cu adevarat si am inceput sa vad care ar fi niste raspunsuri concrete la intrebari extrem de dificile ca cele de mai sus.
Termenul “Take Back the Night” (TBTN) sau “Reclaim the Night”, care in limba romana s-ar traduce “Ia noaptea inapoi” sau “Revendica noaptea”, este folosit pe plan international ca metafora pentru abordarea directa a unei probleme adeseori trecute sub tacere – omniprezenta violentei sexuale si teama sub semnul careia ca femei suntem invatate sa traim de mici. Originea ideii de TBTN pare sa fie intr-un protest din 1877 al unui grup de muncitoare si prostituate din Anglia fata de nesiguranta resimtita de femei pe strazi in special noaptea. In intruchiparea sa moderna de mars impotriva violentei al femeilor, TBTN s-a tinut pentru prima oara in 1973 in Germania, ca reactie la o serie de incidente in care femei au fost violate si omorate. Curand dupa aceea au inceput sa se organizeze marsuri asemanatoare si in alte locuri. Primul TBTN de amploare din Statele Unite a fost cel din San Francisco din 1978, cand cateva mii de femei au iesit noaptea in districtul rosu al orasului cu ocazia unei conferinte pe rolul pornografiei in subjugarea si opresiunea femeilor. A fost o actiune de revendicare a dreptului la libertatea de miscare, chiar si intr-o zona stiuta drept unul din cele mai periculoase locuri in care se poate gasi o femeie, mai ales noaptea. De atunci, in stransa legatura cu miscarea anti-violenta ce include programe de “rape crisis” si ajutor pentru victimele violentei domestice, marsul s-a extins la alte orase si campusuri universitare din Statele Unite cat si la alte locuri de pe glob (pe tot continentul american, multe tari europene, India), si a evoluat intr-o actiune ce adreseaza violenta sexuala, violenta domestica, si discriminarea sexuala in general.
Continue reading
