utere si politica

Blogul Pharyngula discută nişte evenimente actuale din Italia care readuc în discuţie rolul femeii în societate:

O femeie pe nume Eluana Englaro a fost victima unui accident de circulaţie acum 17 ani în urma căruia a suferit traume cerebrale ireversibile. Ea se află într-o stare vegetativă, iar familia a fost implicată de ani de zile într-un proces pentru a putea s-o deconecteze de la aparate, să-i permită să moară cu demnitate.

Recent au câştigat procesul, când hopa! şi-a făcut apariţia reprezentantul dreptei autoritariene, Silvio Berlusconi, cu un decret de urgenţă prin care a blocat suspendarea deconectării de la aparate, decizie făcută după consultări cu Vaticanul.

Iată o regulă bună: nu consulta preoţii unui cult al morţii înainte de a face o decizie de viaţă şi de moarte. Întotdeauna vor da sfaturi proaste şi malefice.

Raţionalizarea lui Berlusconi e îngrozitoare şi respingătoare. Pretinde că o “salvează” pe Englaro – fals, fiindcă ea a murit acum 17 ani – folosind cea mai dezgustătoare şi de prost gust scuză – spunând că fizic ea este “capabilă să facă copii”.
Ce urmează să facă acest Făt Frumos? O să-i fertilize ovulele?

E bine de ştiut că criteriul Bisericii pentru valoarea vieţii unei femei se bazează pe funcţionalitatea ovarelor decât pe existenţa minţii sale.


pentru context si noutati:
“Italy faces constitutional crisis over coma woman” [Criza constitutionala in Italia, implicand o femeie in coma] (8 feb.), “Italian lawmakers race to act in right-to-die case” [Legislatorii italieni se grabesc sa actioneze intr-un caz privind “dreptul-la-moarte”], “Berlusconi’s Power Games” [Jocurile de putere ale lui Berlusconi] (9 feb.), “‘Right to die’ coma woman Eluana Englaro dies” [Moare Eluana Englaro, femeia in coma implicata in cazul privind “dreptul la moarte”] (10 feb.)

Femeile – intre politica demografica si demagogia politica

De la ideea initiala si pana la 8 martie al anului 2008, multe s-au schimbat. De la Ziua Internationala a femeilor, ca moment al activismului si al pledoariei pentru schimbare sociala, care a adus impreuna femeile, pentru demonstratii si actiune politica globala, la sarbatoarea comerciala de astazi, drumul e sinuos si deloc favorabil femeilor.

De aceea, astazi, de 8 martie, vom scrie despre Ziua Internationala a Femeilor nu ca despre o oportunitate de a oferi unei femei o felicitare, ci ca un tablou real, in care se oglindeste conditia femeii din Romania.

Exista o prapastie intre obiectivele Uniunii Europene (si ale statului nostru, prin urmare) si felul in care este organizat spatiul social, relatiile economice. O discrepanta intre declaratii si fapte.
Uniunea Europeana este, dincolo de toate celelalte considerente o uniune economica. O zona in care se aplica niste reguli comune. Care si-a definit ca scop cresterea nivelului de trai si dezvoltarea economica durabila. Prin ce metode? Prin cresterea productivitatii muncii. Pornind de la ce baza? Sunt cateva elemente principale ca formarea profesionala continua, intrarea masiva a femeilor pe piata muncii si o intensa crestere demografica. Auzi, tu, se spune ca este necesar sa se nasca mai multi copii, desi este demonstrat ca, in zilele noastre, 30% dintre copiii Europei traiesc sub pragul de saracie. Pai, daca nu suntem in stare sa-i crestem decent, atunci de ce sa-i mai facem?
Oricum, dupa cum vedeti, viitorul UE se bazeaza pe ceea ce vom face noi, femeile, iar cerintele fata de noi sunt antagonice. Ni se cere sa ne implicam mult mai mult pe piata muncii, sa fim mai calificate, mai competitive si concomitent sa facem si sa crestem (bine, nu oricum!) mai multi copii. Cum sa facem toate astea, cand serviciile sociale sunt subfinantate sau lipsesc, cand protectia sociala e mai degraba o poveste decat o realitate, nu-mi dau seama.
In plan teoretic, guvernul sustine ca sprijina familiile in vederea cresterii copiilor. Cum o face? Eu va dau cifrele, decideti dumneavoastra. ..si daca practica nu se potriveste cu teoria, sa renuntam la practica?
Continue reading

[zina lf-ro’05] o idealista intre doua varste

Cu un an in urma am cunoscut un grup de fete. Pe internet. Neobisnuit pentru “o persoana intre doua varste”. Ne-am descoperit ca fiind, cu toate, sustinatoare ale feminismului. Discutiile cu ele pe Messenger mi-au aratat ca gandesc matur, ca sunt inteligente, articulate in exprimare, puternice, voluntare, si… cu initiativa.
Si am decis sa ne intalnim la un eveniment organizat de ele: Ladyfest 2005, Timisoara. Am vorbit cu cateva amice de-ale mele si ne-am dus.
Nu le intrebasem ce varsta au… nu mi s-a parut important. Important pentru mine era faptul ca faceau ceva deosebit… si ca puteam sa fiu acolo.
Ei, si ajungem noi, dupa un drum de 400 de kilometri, si ne intalnim cu fetele.
Soc! Fetele nu erau deloc, dar deloc, asa cum mi le inchipuisem.
Continue reading

[zina lf-ro’05] judecata proprie sau etichete “la pachet”

Suntem diferiti unii de ceilalti. Mai mult sau mai putin. Avem pielea mai alba sau mai pigmentata. Suntem supli sau rotund impliniti. Suntem femei si barbati. Tineri si mai putin tineri. Carnivori sau vegetarieni. Ne place Brahms sau Peaches. Citim doar romane de dragoste sau doar de razboi. Sau doar presa sportiva. Sau nimic. Avem acasa un caine sau o pisica.
Sesizam foarte usor diferentele dintre noi. De ce? Pentru ca asa am fost invatati! Si ni s-a bagat bine in cap: diferit = rau!
Continue reading