Suntem diferiti unii de ceilalti. Mai mult sau mai putin. Avem pielea mai alba sau mai pigmentata. Suntem supli sau rotund impliniti. Suntem femei si barbati. Tineri si mai putin tineri. Carnivori sau vegetarieni. Ne place Brahms sau Peaches. Citim doar romane de dragoste sau doar de razboi. Sau doar presa sportiva. Sau nimic. Avem acasa un caine sau o pisica.
Sesizam foarte usor diferentele dintre noi. De ce? Pentru ca asa am fost invatati! Si ni s-a bagat bine in cap: diferit = rau!
Avem un singur lucru in comun: credinta interna a fiecaruia ca detine adevarul absolut. Cartea de coduri. Standardele reale. Calea – unica si corecta – de a rezolva problemele umanitatii. Dreptul de a-i judeca si evalua pe ceilalti, intotdeauna etalonul fiind noi insine. Dreptul de a da sentinte, de a cataloga, respinge sau trata o persoana, un grup social, un popor, pe baza diferentelor dintre noi si ei.
Ne-am obisnuit sa luam etichetele grupului drept universal valabile. Si spunem – fara sa analizam:
– codite rasta = rau
– baiat cu cercel = rau
– dinamovist = rau
– stelist = rau
– alta firma/scoala = rau
– budist = rau
– catolic = rau
– prea tanar = rau
– prea batran = rau
Si verdictul este simplu: acceptare – daca si numai daca persoana, grupul transmite un mesaj vizual si auditiv identic cu al nostru – sau respingere.
E mai simplu. Si mai expeditiv. Traim in secolul vitezei. Si ce se intampla daca – din viteza, dintr-o eroare – n-am decodificat bine?
Dati-mi voie sa gresesc, la randul meu, crezand ca detin eu un adevar absolut. Cautarea diferentelor este o prostie. Este neplacut, neeconomic si stupid. Nu-ti cauti inamici, vin ei si singuri, iti cauti aliati, deci cauti asemanarile, ideile comune. Asta nu inseamna sa negam diferentele, ci, dimpotriva, sa le acceptam. Si sa le valorizam, daca putem.
Pentru ca, trebuie s-o recunoastem: femei si barbati, albi si negri, crestini sau mahomedani, radicali sau conservatori, nevoile noastre de baza sunt aceleasi. Avem nevoie de siguranta, dragoste, pace, acceptare sociala.
Da, exista diferente intre noi, dar trebuie sa acceptam faptul ca exista lucruri care pe toti ne afecteaza la fel. Si-mi doresc, cel putin in acele locuri, sa fim parteneri si prieteni.