target women episodes

un show despre diverse chestii absurde din mass media si publicitate despre/”pentru” femei [en]:

“yogurt edition”

“feeding your f*ing family”

“suffrage”

“wedding shows”

“birth control”

prezentatoarea este comediana sarah haskins

si apropos de feminism si umor:

ziua barbatului care se dispretuieste, se pare

de citit: “leapsa: ziua femeii, ziua barbatului” de jo @ the essential bystander [link transmis de cristina]

din arhive:

un post de anul trecut in care propuneam ca daca tot ne intereseaza sa cream zile-de-militare-pentru-dreptul-barbatului-de-a-nu-lasa-capacul-de-la-wc-si-alte-trasaturi-masculine-definitorii de ce nu facem si o “zi a barbatului de origine europeana” sau “o zi a dictaturii comuniste” si tot felul de alte “zile” hilare prin care sa sarbatorim regresul si backlash-ul impotriva miscarilor anti-opresiune?! e ce zice si jo si e bineinteles un punct foarte simplu. (dar ma indoiesc ca cei vizati de leapsa vor pricepe ceva.)

si inca un post in care eu chiar celebrez o “zi a barbatului” si ma solidarizez cu barbati care au nevoie de sustinere pentru ca pricep si rezista presiunilor patriarhale (si reclamelor la bere s.a.m.d.).

women in the city – plenty


Barbara Kruger, “Plenty”

Women in the City

“Women in the City” is a viral public art exhibition spread throughout the streets of Los Angeles that will start in February 2008.

The work of four seminal women artists, who began to emerge on the international art scene at the beginning of the ’80s within the feminist movement, will penetrate the urban and social geography of the city.

Jenny Holzer, Barbara Kruger, Louise Lawler and Cindy Sherman disseminate their work in various locations in on-the-road billboards, video screens, storefronts, a movie theater and even propagation through widely distributed stickers.

Why “Women in the City”? One of the fundamental achievements of the historical feminist movement was the appropriation of the streets: thousands of women were invading the cities of the western world fighting for their rights. Now that those rights have been asserted and women have begun to fully permeate and influence politics, culture and the art system, “Women in the City” can showcase the art of women in empowered position.

“Stai pe ganduri? Nu, pe tocuri!”

de Doina

De vreo doua luni ma gandesc ca as avea ceva de spus in legatura cu violenta culturala. Este un concept destul de greu de explicat, cu toate ca suferim cu totii consecintele lui.

Specialistii spun ca fiecare cultura are propriile reguli si norme referitoare la comportamentele, atitudinile si credintele considerate ca fiind potrivite, diferentiind si etichetand nu persoane, ci categorii sociale. Cultura se manifesta prin prejudecatile pe care le avem – fata de femei si barbati, fata de romi, musulmani, atei, copii si soacre. Lucrurile pe care le facem intr-un anume fel pentru ca asa ni s-a transmis prin educatie, prin modelul social, prin faptul ca «toata lumea face/spune la fel». Si e mai simplu sa inghiti pe nemestecate o idee colectiva decat sa te apuci sa o diseci. Mda! Suna destul de complicat.

Dar hai s-o luam altfel! Daca v-as spune ca titlul – citat dintr-o reclama – constituie o forma de violenta culturala m-ati crede? O sa-mi spuneti ca n-ati simtit aceste efecte. O! Ba da! Aceasta fraza traseaza un profil feminin. Creeaza o imagine despre modelul femeii in subconstientul colectiv. In ciuda aparentei unei dulci ironii, pe care o poti privi amuzata, pentru ca esti convinsa ca nu te priveste, mesajul este: “femeile stau pe tocuri, deci nu gandesc”.

O sa ma intrebati, si ce pot face eu impotriva acestei violente? Sunt prea mic, prea singur, prea putin important ca sa pot face ceva in privinta asta. Si acesta este un stereotip cultural. Vi s-a inoculat ideea ca nu puteti face nimic. Ca nu depinde de dumneavoastra, si atunci n-are rost sa va implicati.

In ceea ce priveste reclama, nu stiu ce veti face voi. Eu voi ataca firma care transmite un mesaj nepotrivit, acolo unde pe cei cu putere de decizie ii doare: la buzunar. Prin urmare nu voi mai cumpara in vecii vecilor un produs de la o firma care imi spune ca nu gandesc pentru ca sunt ocupata cu statul pe tocuri, deci sunt femeie, recte proasta. Nici sampon si nici vreun alt produs.

Asta pentru simplul motiv ca sunt o persoana pasnica, adepta a metodelor non-violente de rezolvare a conflictelor.

Desi, dac-ar fi sa ma gandesc bine….

[“Dragoste fara griji”]

Dorinta mea de a pune in discutie violenta culturala nu a pornit de la o reclama. Reclama a fost doar catalizatorul.

Totul a inceput de la o statistica efectuata de un ONG care ajunsese la concluzia ca suntem pe primul loc in Uniunea Europeana… la avorturi. Continue reading

an image and its message

apropos of the old “sexual politics of meat” debate…

here is a classic misogynistic illustration used to promote meat by telling us to “break the dull beef habit” (by imagining a woman‘s body made up of “tender juicy” beef cuts);
slideshow10.jpg

and here are two possible ways of making use of that image in order to promote vegetarianism:

  • peta‘s take, which casts a real woman in the same pose, makes the same “cuts of meat” markings on her body and just adds the text “all animals have the same parts”:
    binghamforpeta.jpg
  • an example of what i would consider a critical take, whose message to the viewer is no longer a plea to look at a cow’s body in the same way as at a woman’s body and viceversa, but rather to STOP viewing anyone – human and non-human animals alike – as being made up of “cuts” and ready for consumption, because we all should have the same right to bodily autonomy and integrity (the ecofeminist message):
    whatsyourcut2.jpg
  • … and these appeal to women, HOW?

    gallery of sexist ads, parts 10^20 and 10^20+1:

    “Alicia Silverstone Strips for Animals?” (yeah, of course PETA is involved)

    “Pornography of War (Literally)”
    as “bonus,” some more depictions of women being demeaned/abused that are making the rounds… because it’s all part of the same continuum:
    Video of domestic violence
    Blonda batuta de concubinul ei [Blonde beaten up by her live-in boyfriend]
    (make sure to check out the “average joe” responses to these: “so what,” “she deserved it,” “why didn’t she just leave?” are among the mildest reactions to the video on youtube, and most of them, especially on the romanian site, are truly vile, misogynistic and violent… while the video is being sent around as a “joke”)

    CAREFUL, links 3-5 contain images that could be seriously triggering!

    si doua subiecte (si) locale

    • “Poluarea excesiva scurteaza viata bucurestenilor”

      Traim mai putin, din cauza defrisarilor! Speranta de viata a bucurestenilor este cu patru ani mai mica decat in restul tarii. … Un studiu european arata ca romancele traiesc cel mai putin, in timp ce barbatii lor traiesc ceva mai mult decat lituanienii si estonienii.

      vezi si:
      o initiativa a locuitorilor din Drumul Taberei
      Trees for Cities – Bucharest, Romania (Bucharest, the capital of Romania with a population of 2.5 million people, has sadly become one of the most polluted cities in Europe. Ever increasing traffic, industrial activity, poor waste disposal and above all a dramatic loss of trees and green space have all contributed to the high levels of pollution. Over the last decade there has been a staggering 50% loss in the amount of green space in the city, which has fallen from 35 million square metres in 1989 to only 17 million square metres in 2001. In addition much of the green belt around the city has been cleared to make way for new housing and this in turn has fuelled the air pollution problem as dust from the Romanian Plain can now enter the city more easily.”)
      articol cu date despre speranta de viata pentru romani/romance printre alte statistici

    • “Europa ataca sexismul din publicitate” (28 iunie 2007)

      Parlamentarii europeni atrag atentia asupra discursului sexist din publicitate. Imaginea femeilor este cea mai afectata, mai ales in reclamele cu target masculin. …

      niste pareri si critici de pe lista de discutii lf-ro:
      Continue reading

    necesar, dar nerecomandat

    mi-am amintit de niste rinduri scrise de mircea cartarescu la un moment dat:

    Exista multe standarde pentru aprecierea gradului de civilizatie al unei societati. S-a vorbit despre cantitatea de sapun folosita anual, despre libertatile cetatenesti, despre calitatea invatamantului. … Dar eu cred ca unul dintre criteriile cele mai sensibile, care practic nu da gres niciodata, este felul in care, intr-o societate, femeia este privita si se priveste pe sine. Din acest punct de vedere, mai mult decat din toate celelalte, lumea romaneasca e una primitiva cu asupra de masura. Poate ca economia noastra o sa se acomodeze, cat de cat, in timp, cu cea europeana. Poate-o sa invatam mai multe limbi straine si-o sa renuntam la proverbiala noastra smecherie. Dar atata vreme cat nu respectam femeia de langa noi ca pe noi insine n-am facut nimic si nici n-o sa facem.

    E inutil sa vin cu exemple din viata de zi cu zi, oricat ar fi de “picante“ sau de revoltatoare. Cu cat cobori mai mult in Romania profunda (care-ncepe dincolo de limitele unei mici lumi manierate si nu exclude nici universitari, nici ministri, nici alti oameni cu scoala si pretentii), cu atat sarcasmul impotriva femeii este mai mare. Vorbim azi cu oroare despre antisemiti si despre cei care mananca unguri pe paine, dar acestia sunt in Romania o (periculoasa) minoritate. Pe cand cei ce dispretuiesc femeia, care ii neaga tinuta morala sau intelectuala, care-o exclud sistematic din spatiul public sunt larga majoritate a romanilor de amandoua sexele. Nu rasismul sau sovinismul national sunt azi cea mai raspandita forma de discriminare, ci brutala sau discreta, instinctiva sau argumentata “stiintific“ discriminare a femeii. Pentru omul de rand (intrati in vorba cu taximetristii, de exemplu), “femeia nu e om“, “toate sunt curve cu exceptia mamei si surorii tale“, femeia la volan e o calamitate etc. Pentru autoritati, de asemenea, femeile sunt cetateni de rangul al doilea: codul lor numeric personal incepe (ce simbol mai bun sa gasim?) cu cifra 2… — “Nu avem primarite. Pacat!”, Jurnalul National, 29.6.04

    chiar nu stiu ce i-a venit lui cartarescu, insa citind analiza asta in 2004 eu am fost in acelasi timp surprinsa de cit de bine si lucid puncta problema (ok, in afara de faptul ca rasistii nu sint chiar deloc o minoritate in romania – dar macar i-a numit “periculosi”), si complet ne-surprinsa ca articolul continua cu aceasta marturisire:

    Ca orice ideologie, feminismul mi-e strain, desi ii recunosc necesitatea.

    urmata de inca o declaratie din partea lui cartarescu, ca nu cumva sa mai ramina vreun dubiu (desi nu-l interogase nimeni):

    In varianta lui radicala, [feminismul devine] la fel de odios ca orice alt sovinism. Nu observ toate cele de mai sus dintr-un punct de vedere feminist, ci pur si simplu din perspectiva bunului-simt.

    da, sigur! eu n-am inteles niciodata: daca vezi ca ceva e necesar, de ce te-ai dezice de acel lucru (si oamenii fac asta foarte des)?! totusi, in cazul asta inteleg total, pentru ca din pacate problema e “built in”: a sustine feminismul ca ideologie si/sau ca practica inseamna ori sa n-ai acces ori sa intorci constient spatele la niste privilegii, prejudecati sau concesii care-ti fac viata mai usoara, indiferent daca realizezi ca sint nedrepte si daca ti se par impotriva firii si firii tale – inseamna, deci, a-ti asuma un risc, a nu disimula si a avea curaj. in fond recurgerea la sexism, in aceeasi masura cu inscrierea totala in rolurile de gen, este ceva ce garanteaza fiecarui om (femeie sau barbat) alinierea la mainstream si la valorile patriarhale pretuite dpdv social si cultural. in timp ce feminismul, anti-sexismul sint echivalente cu a merge impotriva curentului si traditiilor. adica lucrul cel mai greu.

    cartarescu putea sa aleaga greul, pare sa inteleaga asta foarte bine, dar pina la urma alege clar cel-mai-usorul. mda. numai ca el se justifica spunind ca asta e de fapt o alegere “echilibrata” (ceea ce e ca si cum ai spune, de exemplu, ca ai vrea sa nu mai fie torturati oamenii dar tu nu vei merge atit de departe incit sa condamni tortura, deoarece nu vrei sa fii luat drept “extremist” – nu de alta, dar ai auzit pe undeva ca printre cei care se impotrivesc torturii sint tare multi ciudati si radicali).

    newsflash to cartarescu: punctul respectiv de vedere este feminist. asa ca felicitari (imi pare rau). iar feminismul este bun-simt; daca ti s-a spus la televizor ca feminismul e doar de-un fel si este “sovinism”, mai inchide televizorul, nu te mai lasa spalat pe creier, informeaza-te, gindeste critic si fa ceva util – si eventual anti-sexist – cu timpul tau si talentele tale.

    ce-i amuzant e ca, folosind “bun-simtul”, cartarescu descopera de unul singur definitia cea mai simpla a feminismului, adica: “notiunea radicala ca femeile sint oameni”. mai putin amuzanta: inconsecventa de care da dovada.

    sa vedem, pe linga cartarescu insusi (in ipostaza explicit non-feminista), ce alte “exemple” care arata necesitatea feminismului ar mai fi?


    si daca astea sint citeva din nenumaratele exemple, ce e “sovin” si ce e “de bun simt” dintre a imbratisa feminismul si a te dezice de el? (raspunsul intr-un numar viitor.)