critica sociala cu ochelari de cal

pentru unii, stastistici de genul:

-25% dintre copiii rromi nu pot merge la scoala si tot 25 % au paduchi
-sunt plini de boli care nu mai exista demult in alte tari civilizate
-60% dintre pensionarii rromi nu au dreptul la medicamente gratuite sau compensate
-40% dintre femei nu au medic de familie si nu pot merge la un control periodic
-jumatate dintre comunitatile de rromi sunt asezate in localitati care nu au apa potabila si nici curent electric.

nu denota nici o discriminare a unei minoritati pe criterii etnice, deoarece nu inseamna cazuri de discriminare individuala pe care le putem numi legitime – de genul “[cind unul] bine pregatit fiind, nu capata o slujba pe motiv de ten aramiu” – ci reflecta doar faptul ca e vorba de un segment social care se complace in situatii si conditii de viata ce rezulta in aceste statistici. mai mult, din punctul respectiv de vedere a lua in considerare astfel de date este condamnabil – pentru ca reprezinta o tragere la raspundere prea mare a majoritatii, iar majoritatea nu are din start nici o responsabilitate de a nu contribui la perpetuarea problemelor. de fapt, singurul punct din care i se poate cere majoritatii sa actioneze cumva este de la o “jumatate a drumului” care presupune mai intii rezolvarea tuturor problemelor minoritatii de catre minoritate. cu alte cuvinte, discriminarea insitutionalizata si sistemica nu exista si intreaga raspundere pentru a schimba ceva este pe umerii celor dezavantajati.

bineinteles, aceasta concluzie (foarte importanta pentru linistea sufleteasca a celor investiti la un anumit nivel in sustinerea sistemul actual) se bazeaza pe ignorarea datelor si statisticilor care redau realitatea in toata complexitatea sa; de aceea, din acest punct de vedere orice critica ce incearca sa plaseze problema in contextul mai larg, cu o privire de ansamblu a situatiei, devine “periculoasa”. este de maxima importanta ca cei care vin cu astfel de critici sa fie redusi la tacere.

conform acestui rationament, odata stabilit ca nu are nici o responsabilitate in general, majoritatea poate actiona local in cazuri specifice cu care ei se simt confortabili. dar ramine esential ca nici aceste actiuni sa nu se bazeze pe vreo analiza de ansamblu a situatiei; a incerca sa adaugi o alta dimensiune la aceste actiuni e condamnabil. din nou, din acest punct de vedere singurul tip de atitudine si actiune legitim din partea majoritatii este de a-si arata marinimia si toleranta dupa plac, la intimplare (nu sistematic), si doar in cazuri pe un anumit tipar, facind abstractie de lucrurile pe care le spune si face in restul cazurilor.

in esenta, ideea pe care se merge este ca majoritatea nu are raspunderea de a se purta consistent in privinta minoritatii discriminate; doar minoritatea ar trebui sa se poarte consistent asa incit sa nu mai atraga discriminarea. astfel, o atitudine discriminatoare din partea majoritatii punctata de cite o “marinimie” accidentala nu constituie o problema. dimpotriva, daca se poate vorbi de vreo problema in afara de cea a minoritatii care atrage discriminarea ea este de partea “categoriei de persoane” care insista pe consistenta din partea tuturor.

nu este surprinzator ca pe acesti oameni ii socheaza cind realizeaza ca exista instante clare de discriminare grava, si ca cei care sufera de pe urma lor pot fi altfel decit stereotipul cu cei discriminati care trebuie sa ajunga la acea “jumatate a drumului” inainte de a fi respectati si luati in considerare. dar pentru ca refuza sa considere implicatiile, ei nu vad ca aceasta discrepanta intre realitatea la care se asteapta si realitatea de care se lovesc este determinata de propria lor atitudine. din acelasi motiv, ei rareori vad realitatea din jurul lor cu un ochi obiectiv, si au nevoie de anumite criterii speciale pentru a observa cind exista discriminare si realiza ca si ei pot face ceva pentru a adresa problema (o situatie pe care o pot romanticiza – de exemplu, “descoperirea” unei comunitati izolate, la munte, pe o bucata de pamint care a apartinut odata bunicului lor).

bineinteles, nu este surprinzator nici ca din acest punct de vedere obstacolul cel mai serios in calea eliminarii discriminarilor si intilnirea la “jumatatea drumului” este nu natura sistemica a discriminarilor si contributia fiecaruia la status quo, ci tocmai acele persoane care privesc problema in ansamblu. de asemenea, nu este total surprinzator ca a le critica pozitia este pentru acesti oameni echivalent cu un extremism care nu se deosebeste cu nimic de “terorism” (!) si a vorbi despre nedreptati si nevoia de-a schimba starea lucrurilor inseamna a declara ca toata tara si locuitorii ei sint “de c***t” – atit de important e pentru ei ca sistemul (aka “mina care te hraneste”) sa nu fie criticat in nici un fel. si nu este surprinzator ca oricine nu e de acord cu ei trebuie sa fie pus in categoria celor care vorbesc si nu fac nimic, ca sa poata fi considerati la fel de “irelevanti” ca datele care le contrazic pozitia.

in acest context al conflictului ideologic si practic intre cei care ofera o “critica sociala” cu ochelari de cal si cei care insista ca ochelarii de cal fac parte din problema, orice caz specific devine ceva de contestat din start.

astfel, cu ochelarii de cal intr-o discutie despre discriminare este irelevant ca in romania, ca in alte tari din europa de est, exista cazuri de sterilizare fortata a femeilor rome. daca a fost investigata mai putin in romania si nu exista rapoarte oficiale (desi, sa nu uitam, rapoartele oficiale sint la rindul lor irelevante), atunci problema nu poate fi legitima, credibila, relevanta. nu conteaza ca faptul ca nu exista date “oficiale” si acoperire in mass media face parte din problema, investigarea fiind ingreunata de complicitatea si/sau lipsa de interes a doctorilor, oficialitatilor si jurnalistilor – lucruri demonstrate in alte parti (demonstratii irelevante, insa, daca provin din alte parti – “pe noi ne intereseaza doar ograda noastra“, altfel n-am mai avea ochelari de cal). este “normal”, atunci, ca si urmatoarele statistici privind parerile romanilor despre minoritatea roma in general si despre sterilizarea fortata sint cel putin irelevante:

“93% would not accept a Roma as a family member, 45% did not want them in their area, 36% thought they should live separately. 50% agreed with measures like sterilisation to prevent the growth of the Roma population.”
[sondaj gallup publicat in raportul UNICEF la 1 octombrie 2004]

intr-adevar obiectiv vorbind, insa, acest tip de statistici ce reflecta cum gindeste majoritatea sint unul din punctele cele mai importante – de la ele ar trebui sa se plece cind cineva vorbeste despre discriminare si intoleranta, despre cine ar trebui sa actioneze si cum. la fel de important este a nu fi redus la tacere si a nu accepta judecatile persoanelor care tin la ochelarii lor de cal privind ce este relevant/”ne” afecteaza si ce nu.

in urma discutiilor pe care le-am avut recent si pentru ca eu consider ca este relevant, intentionez acum sa scriu un material amplu despre problema sterilizarii fortate in romania – comparativ cu alte tari si cu situatia de dinainte de ’89. voi avea nevoie de ajutor cu cercetarea si redactarea materialului si as ruga pe oricine care este interesat(a) si doreste sa contribuie cumva sa ia legatura cu mine.

in sfirsit, o resursa pentru cei care doresc sa se implice cumva concret si sa ajute comunitati care au nevoie fara sa trebuiasca sa astepte sa aiba “norocul” sa dea ei insisi peste situatii grave care sa li se para legitime:

Agentia de Dezvoltare Comunitara “IMPREUNA”
Adresa: Str. Mihai Eminescu, nr. 160, sector 5, Bucuresti
Telefon / fax: +40-021.210.05.39
E-mail: office@agentiaimpreuna.ro
URL: http://www.agentiaimpreuna.ro
Persoane de contact:
Gelu Duminica – Director executiv
Iuliana Mardare – Contabil
Crina Muresanu – Secretara
Program de lucru:
Luni-Vineri: 08:00-16:00

iubire maximala

ia sa vedem. ma framinta la maxim, oare eu cit de “iubita pot sa fiu”?

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig…

ok. pentru cei care nu stiu, insa, majoritatea femeilor nu au sini rotunzi.

…pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila.

ca ale copiilor. hmmm…

Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara.

eu transpir pe buza superioara. cu cit e mai cald, cu atit mai mult. femeile sint oameni. oamenii transpira.

Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele.

eu da, dar de fapt sint o exceptie printre prietenele mele apropiate.

Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.

hm, oare de ce fac asta majoritatea femeilor? probabil pt. ca le place atit de mult cind “le fixezi ca un maniac”. eu personal “raspund” privirilor respective cu o incruntare sau citeva cuvinte ne-maniace dar ne-dulci.

Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.

care anatomie delicata? anatomia mea nu e “delicata”. am probleme cu ea, insa ma astept sa am curaj – nu stiu de ce ar mira pe cineva ca am curaj.

Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc.

da? sigur nu pentru ca vor sa simta placere si satisfactie, ca orice om?

Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.

eu nu fac toate treburile, dar cind fac ceva chiar ma laud si astept recunostinta din partea altora.

Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno.

da? chiar?

Continue reading

povestea mea despre etc06

eclectictechcarnival-orgbig.jpgin mai multe episoade

1. e prima seara in timisoara, suntem vreo 15 fete intr un restaurant cu specific romanesc, putin cam inghesuite (ca sa incapem toate, plus cativa rucsaci), din timp in timp cate cineva soseste de la gara, sau de la hotel, se vbeste in cel putin 3 limbi, se comanda mancare cat mai specific romaneasca si in general vegana, se primesc si se dau telefoane, este, deci, o oarecare agitatie, si cu toate astea la un moment dat realizez surprinsa ca nu facem zgomot aproape deloc! e destul de liniste… si linistitor…

2. prima dimineata la etc: lumea se aduna, spre mirarea mea, inainte de ora 9,30… amenajam spatiul… oare de cand nu am mai carat atat de multe mese si scaune?… iata ca mai pot!

3. dupa-amiaza primei zile: stam in cerc pe scaunele, donna a facut o prezentare a istoriei etc, urmeaza sa ne prezentam si noi; observ ca lumea e foarte relaxata, unele dintre fete sunt descultze (asta pentru mine inseamna libertate, incredere in tine si chill), eu tremur pentru ca stiu ca nu exista scapare, mai devreme sau mai tarziu tot va trebui sa spun 2 vorbe, asa ca ma descaltz, in speranta ca o sa ma simt mai bine… in minutul urmator, privirea donnei se indreapta spre mine, asa ca ma ridic desculta si incep sa vorbesc cu o voce gatuita despre cum am 10 de ani de cand ma ocup cu computere, si totusi ma simt intimidata de domeniu, si, da , am venit aici sperand sa depasesc inhibitiiiile… uff, am scapat, ma pot aseza la loc, celalalte fete se prezinta pe rand, si la un moment dat ma surpind lacrimand… ! pfui, numai eu puteam sa patesc asta… sper ca nu m a vazut nimeni :-)

4.dimineata celei de a doua zile: atelierul de audio al lui reni… n am vazut in viata mea asa aproape un mixer… cu siguranta m am aflat de cateva ori f aproape de asa ceva, dar n am indraznit sa ma uit la el, de teama sa nu par penibila in ochii celoralti sau ai zeului dj… de data asta ajung sa conectez un MiniDisc player (asa o fi numit?) la mixer si apoi la laptop, si prin firele alea sunetul chiar se transmite! uau! :-)
legat de atelierul lui reni de audio, am invatat sa compresez bine de tot un mp3 file,
transformandu-l in ogg, cu audacity!… micsoreaza de 10 ori, si n am observat nici o diferenta de calitate a sunetului!… pe cat ma pricep si eu…

5.dupa amiaza celei de a doua zile: de sub nasul nostru dispare portofelul cu actele donnei!… suntem in caldirea casei tineretului, la intrare exista cel putin doi portari, din incaperile pe care le ocupam se mai poate ajunge intr un birou unde sta un baiat de la nu stiu ce centru, dar in rest, suntem numai femei (deci orice tip suspect trebuie sa sara in ochi!), si cu toate astea un individ a intrat si a sustras portofelul..spun individ, pentru ca multe dintre noi l au si vazut, dar nimeni nu s a gandit ca un hot ar putea sa intre asa in spatiul ala, sa stea si sa ne studieze, pretinzand ca-l asteapta pe baiatul din camera vecina…
zic pretinzand, pentru ca baiatul nu l cunostea, de fapt… sunt absolut sigura ca individul era mana in mana cu careva din personalul cladirii, care stia de evenimentul nostru… cand s a intamplat asta, mi am zis: e clar, donnei n o sa i mai arda de etc, o sa fie prea ocupata sa alerge dupa acte, si cu siguranta asta va fi o pierdere… si cred ca a fost chiar asa…
donna imi pare a fi unul dintre acei oameni care coalizeaza si canalizeaza energiile…

7.atelierul de hardware: pun mana pe suruberlnita si desfac tot in bucati, anca face echipa cu mine dar, din fericire, trebuie sa vorbeasca si la telelefon (e dintre organizatoare), asa ca jucarica ramane pe mana mea… aham, deci coolerul sta pe radiator care sta pe procesor, si procesorul are cateva zeci de pinisori (din aur, zice sara) pe care tbuie sa ai grija sa nu i rupi cand ii pui la loc!

8. intalnirea de la gradina japoneza: sara face o scurta prezentare a etc, nita spune si ea cum a adus etc la timisoara, apoi toate fetele sunt poftite sa si dea cu parerea… si multe dintre ele chiar isi dau :-)… eu nu, fireste… filmul kathei despre femeile artiste in romania (“We are girls, but…Women artists in Romania between
everyday life and visions”) chiar imi place… se incheie cu o punere fata in fata a celor doua atitudini feminine la adresa feminismului: “i am in, il imbratisez si activez” vs “asta nu mai e necesar, e prea politic pentru mine, nu e suficient de personal, nu vreau sa ma asociez cu…”…

9.ultima seara impreuna: ca de obicei, ne despartim abia cand am reusit sa ne imprietenim… :-)…
turul barurilor din oras, ca sa o facem cat mai lata la final… pupaturi si imbratisari…

anunt training gen, 10-12 noi. cluj

Institutul Roman pentru Actiune, Instruire si Cercetare in Domeniul Pacii cu sprijinul
International Fellowship of Reconciliation (IFOR), Women Peace Makers Program

organizeaza in perioada

10-12 noiembrie 2006, Cluj-Napoca

Programul de instruire:

Inegalitatea si violenta de gen:
forme, consecinte si strategii de interventie nonviolenta

Programul de instruire de trei zile este adresat persoanelor ce lucreaza si studiaza in diferite domenii (administratie publica centrala si locala, sanatate, politie, organizatii neguvernamentale, invatamant, mass-media etc.) si care sunt interesate de problematica inegalitatii de gen si violentei cauzata de aceasta, de consecintele defavorabile asupra femeilor si barbatilor atat in viata sociala cat si privata.

Programul va explora coordonatele masculinitatii si feminitatii construite social, diferentele si inegalitatile dintre femei si barbati, dimensiunile violentei de gen, punand accentul pe transformarea tuturor formelor de violenta – directa, structurala si culturala – pe care inegalitatea de gen le creeaza, mentine si perpetueaza.

Acesta este interactiv, bazandu-se pe experientele participantilor si oferind un cadru pentru dialog cu scopul de a gasi cele mai bune modalitati pentru abordarea inegalitatilor de gen si crearea unui parteneriat real intre femei si barbati la diferite nivele.

Ca instrument de lucru programul va utiliza publicatia editata in 2005 sub egida Institutului Roman pentru Pace pe tema inegalitatii de gen ca violenta in diferite forme, care se doreste un instrument de lucru util profesionistilor si persoanelor interesate din diferite domenii.

Continue reading

Badea Misoginu`

De curand am vazut emisiunea “In gura presei”. Wow, si eu chiar il admiram pe Badea. Imi parea un tip istet, descuiat la minte. Nu zic ca nu ar fi asa, dar gestul lui din ultima emisune m-a cam pus pe ganduri.
Mircea Badea a facut public un mail care suna cam asa:

Petitie,

Subsemnata, Anca Paduraru, cetatean roman, CNP 26************, domiciliat in Bucuresti, ziarist, corespondent Deutsche Welle English Service si ISN Security Watch, laureat cu premiul Press Freedom Award in 2004, de catre organizatia Reporters without Borders, solicit institutiile Dvs sa studieze daca faptele pe care le semnalez mai jos intra sub incidenta legilor care le guverneaza activitate si sa ia masuri in consecinta.

Este vorba despre afirmatia repetata, la postul de televiziune Antena 3, ca lipsa de profesionalism a presei se datoreaza “fatucilor din presa”.

Expresia a fost lansata de Ion Cristoiu si reluata copios, in nenumarate randuri, la acelasi post, de catre domnia sa si de catre domnii Mircea Badea, Mihai Gadea si Octavian Paler.

Pot fi de acord cu opinia ca, in general, presa romana dovedeste lipsa de profesionalism, si observa ca pe micile ecrane sunt vizibile mai mult femeile, in postura lor de reporteri sau crainici.

DAR evidenta, pe care atat Dvs cat si persoanele numite o cunosc, este aceea ca nu femeile sunt majoritare in posturile de decizie din presa.

Mai clar: posturile vizibile si prost remunerate, de reporter, sunt ocupate majoritar de femei, in timp ce posturile invizibile si bine remunerate, de editori, sunt ocupate majoritar de barbati.

Acest lucru a fost explicat de ONU prin conceptul de “feminizare a profesiilor”, care afirma ca daca intr-o tara, o profesie, un tip de activitate sunt prost remunerate, atunci acestea vor tinde sa fie ocupate majoritar de femei.
De aceea incriminarea unui intreg gen pentru vinovatiile care apartin, preponderent, reprezentantilor celuilalt gen mi se pare incalificabila.

Gestul este nu doar nedrept, ci si foarte grav, pentru ca adanceste stereotipiile de gandire care culmineaza cu opinia ca femeile victime ale agresiunii si violurilor “trebuie sa fi facut ele ceva” ca sa merite tratamentul.

Sper ca institutiile Dvs sa aiba capacitatea sa califice din punct de vedere legal faptele domnilor Cristoiu, Badea, Gadea si Paler, respectiv responsabilitatea acestora si a postului de televiziune Antena 3, care le difuzeaza larg aceste opinii pernicioase.

Va multumesc, Anca Paduraru

PS. 1
In cazul in care stabiliti amenzi, va rog sa studiati posibilitatea ca acestea sa fie varsate in conturile organizatiilor care se ocupa cu asistarea femeilor abuzate, traficate sau in pericol de marginalizare sociala;
PS. 2
Cel mai recent, expresia “fatucile din presa”, pentru a descrie lipsa de profesionalism a acestei bresle, a fost utilizata in emisiunea Sinteza zilei de miercuri, 6 septembrie 2006.
In studioul Antenei 3 se aflau domnii Gadea, Paler si Cristoiu.

Cam asa suna petitia Ancai Paduraru. Mi se pare rezonabila, nu se cere ceva iesit din comun si cred ca ar fi si benefica societatii, poate astfel uitam sa vorbim fara sa ne folosim si intelectul. De foarte multe ori vad chestii misogine la televizor dar nimeni nu ia masuri. Poate acum e momentul. Parerea mea este ca e foarte putin probabil sa aiba castig de cauza, avand in vedere mentalitatea romanului. “Feministele sunt niste frustrate, care in loc sa`si imbunatateasca performantele profesionale dau vina pe barbati”.. which, by the way, is totally wrong!

Badea, ca sa continue in imbecilitate pana in panzele albe, dupa ce citeste acest mail face niste comentarii extrem de lipsite de umor, ba chiar grosolane la adresa Doamnei/domnisoarei Paduraru.

Din ce imi amintesc… i-a sugerat ziaristei in cauza sa nu combine votca si diazepamul sau.. si mai frumos.. el intelege totusi ca s-a ieftenit aurolacul, dar nu e bine sa faci abuz (el, probabil, stie ce stie.. )

Badea.. nici nota de trecere nu meriti.

de prin lume…

2 proiecte care adreseaza problema hartuirii sexuale pe strada: holla back new york city (un blog pe care femeile pot posta poze facute cu telefonul mobil celor care le-au hartuit) si blank noise project in delhi (colectioneaza haine purtate de femei cind au fost hartuite, ca reactie la ideea ca “e vina femeilor ca se imbraca intr-un anumit fel”); detalii in ms magazine [en]

“anglia interzice porno-ul violent” [en] (jill de la feministe comenteaza pe marginea stirii de pe o pozitie feminista sex-pozitiva)

un reportaj in revista clamor despre controversa cu compania american apparel (a.a. protesteaza, si spiritele se incing) [en]. in esenta, a.a. se prezinta ca fiind o companie “cu constiinta sociala” – opusa sweatshop-urilor (cu un model de business tip… aaa… “fuziune hiper-capitalist-socialista” si productie “integrata vertical”); in acelasi timp, interzice angajatilor sa formeze sindicate si se promoveaza cu ajutorul unei campanii publicitare/imagini corporate hiper-sexiste – promovate de directorul companiei, dov charney, care face declaratii gen “violenta domestica e initiata in majoritatea cazurilor de femei” si “femei cu parul scurt… e ceva anormal.” :)) mda… inca o initiativa “cu constiinta sociala” care e de fapt despre orgoliul si imaginea unui tip, bazata pe o viziune misogina si patriarhala [a zis cineva pulafashion?].

foarte plin de constiinta sociala, nu?

parodii buynothingday si clamor (via adbusters):

AA_Kristina.jpg

shameless magazine din canada: “for girls who get it”

noua ordonanta re: egalitatea de sanse

Solicitarea testului de sarcina la angajare este interzisa

Angajatorilor le este interzis, ca la angajare, sa solicite candidatelor sa faca un test de sarcina si sa impuna angajatelor sa nu ramana insarcinate pe durata de valabilitate a contractului individual de munca, prevede o ordonanta adoptata de guvern.

Prevederile ordonantei adopatate de guvern vin sa intareasca legislatia in domeniu, in ceea ce priveste egalitatea de sanse intre femei si barbati si discriminarea la locul de munca. Reglementari privind interzicerea discriminarii se regasesc in legea 202/2002 privind egalitatea de sanse, dar si in Codul Muncii.

In Romania, institutia care promoveaza principiul egalitatii este Agentia pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati (ANES), aflata in subordinea Ministerului Muncii. Potrivit noii ordonante, ANES mai are si misiunea de a coordona si aplica programele Uniunii Europene privind egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati. De asemenea, ANES va elabora si va propune proiectul de buget propriu pe care il va propune spre aprobare Ministerului Muncii.

ANES este condusa de un presedinte, cu un mandat de cinci ani, care poate fi reinnoit o singura data. In cazul neindeplinirii atributiilor, primul-ministru poate cere revocarea din functie a presedintelui.

In teritoriu, vor functiona Comisii Judetene in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati, care vor fi conduse de catre reprezentantii ANES.

ANES s-a infiintat in 2005, in baza legii 202/2002, referitoare la egalitatea de sanse intre femei si barbati. Principalele atributii ale agentiei sunt sa elaboreze si sa aplice politicile guvernului in domeniul egalitatii, sa propuna acte normative cu referire la acest domeniu si sa controleze aplicarea si respectarea reglementarilor.

>> detalii de la guvern

>> ANES