pentru unii, stastistici de genul:

-25% dintre copiii rromi nu pot merge la scoala si tot 25 % au paduchi
-sunt plini de boli care nu mai exista demult in alte tari civilizate
-60% dintre pensionarii rromi nu au dreptul la medicamente gratuite sau compensate
-40% dintre femei nu au medic de familie si nu pot merge la un control periodic
-jumatate dintre comunitatile de rromi sunt asezate in localitati care nu au apa potabila si nici curent electric.

nu denota nici o discriminare a unei minoritati pe criterii etnice, deoarece nu inseamna cazuri de discriminare individuala pe care le putem numi legitime – de genul “[cind unul] bine pregatit fiind, nu capata o slujba pe motiv de ten aramiu” – ci reflecta doar faptul ca e vorba de un segment social care se complace in situatii si conditii de viata ce rezulta in aceste statistici. mai mult, din punctul respectiv de vedere a lua in considerare astfel de date este condamnabil – pentru ca reprezinta o tragere la raspundere prea mare a majoritatii, iar majoritatea nu are din start nici o responsabilitate de a nu contribui la perpetuarea problemelor. de fapt, singurul punct din care i se poate cere majoritatii sa actioneze cumva este de la o “jumatate a drumului” care presupune mai intii rezolvarea tuturor problemelor minoritatii de catre minoritate. cu alte cuvinte, discriminarea insitutionalizata si sistemica nu exista si intreaga raspundere pentru a schimba ceva este pe umerii celor dezavantajati.

bineinteles, aceasta concluzie (foarte importanta pentru linistea sufleteasca a celor investiti la un anumit nivel in sustinerea sistemul actual) se bazeaza pe ignorarea datelor si statisticilor care redau realitatea in toata complexitatea sa; de aceea, din acest punct de vedere orice critica ce incearca sa plaseze problema in contextul mai larg, cu o privire de ansamblu a situatiei, devine “periculoasa”. este de maxima importanta ca cei care vin cu astfel de critici sa fie redusi la tacere.

conform acestui rationament, odata stabilit ca nu are nici o responsabilitate in general, majoritatea poate actiona local in cazuri specifice cu care ei se simt confortabili. dar ramine esential ca nici aceste actiuni sa nu se bazeze pe vreo analiza de ansamblu a situatiei; a incerca sa adaugi o alta dimensiune la aceste actiuni e condamnabil. din nou, din acest punct de vedere singurul tip de atitudine si actiune legitim din partea majoritatii este de a-si arata marinimia si toleranta dupa plac, la intimplare (nu sistematic), si doar in cazuri pe un anumit tipar, facind abstractie de lucrurile pe care le spune si face in restul cazurilor.

in esenta, ideea pe care se merge este ca majoritatea nu are raspunderea de a se purta consistent in privinta minoritatii discriminate; doar minoritatea ar trebui sa se poarte consistent asa incit sa nu mai atraga discriminarea. astfel, o atitudine discriminatoare din partea majoritatii punctata de cite o “marinimie” accidentala nu constituie o problema. dimpotriva, daca se poate vorbi de vreo problema in afara de cea a minoritatii care atrage discriminarea ea este de partea “categoriei de persoane” care insista pe consistenta din partea tuturor.

nu este surprinzator ca pe acesti oameni ii socheaza cind realizeaza ca exista instante clare de discriminare grava, si ca cei care sufera de pe urma lor pot fi altfel decit stereotipul cu cei discriminati care trebuie sa ajunga la acea “jumatate a drumului” inainte de a fi respectati si luati in considerare. dar pentru ca refuza sa considere implicatiile, ei nu vad ca aceasta discrepanta intre realitatea la care se asteapta si realitatea de care se lovesc este determinata de propria lor atitudine. din acelasi motiv, ei rareori vad realitatea din jurul lor cu un ochi obiectiv, si au nevoie de anumite criterii speciale pentru a observa cind exista discriminare si realiza ca si ei pot face ceva pentru a adresa problema (o situatie pe care o pot romanticiza – de exemplu, “descoperirea” unei comunitati izolate, la munte, pe o bucata de pamint care a apartinut odata bunicului lor).

bineinteles, nu este surprinzator nici ca din acest punct de vedere obstacolul cel mai serios in calea eliminarii discriminarilor si intilnirea la “jumatatea drumului” este nu natura sistemica a discriminarilor si contributia fiecaruia la status quo, ci tocmai acele persoane care privesc problema in ansamblu. de asemenea, nu este total surprinzator ca a le critica pozitia este pentru acesti oameni echivalent cu un extremism care nu se deosebeste cu nimic de “terorism” (!) si a vorbi despre nedreptati si nevoia de-a schimba starea lucrurilor inseamna a declara ca toata tara si locuitorii ei sint “de c***t” – atit de important e pentru ei ca sistemul (aka “mina care te hraneste”) sa nu fie criticat in nici un fel. si nu este surprinzator ca oricine nu e de acord cu ei trebuie sa fie pus in categoria celor care vorbesc si nu fac nimic, ca sa poata fi considerati la fel de “irelevanti” ca datele care le contrazic pozitia.

in acest context al conflictului ideologic si practic intre cei care ofera o “critica sociala” cu ochelari de cal si cei care insista ca ochelarii de cal fac parte din problema, orice caz specific devine ceva de contestat din start.

astfel, cu ochelarii de cal intr-o discutie despre discriminare este irelevant ca in romania, ca in alte tari din europa de est, exista cazuri de sterilizare fortata a femeilor rome. daca a fost investigata mai putin in romania si nu exista rapoarte oficiale (desi, sa nu uitam, rapoartele oficiale sint la rindul lor irelevante), atunci problema nu poate fi legitima, credibila, relevanta. nu conteaza ca faptul ca nu exista date “oficiale” si acoperire in mass media face parte din problema, investigarea fiind ingreunata de complicitatea si/sau lipsa de interes a doctorilor, oficialitatilor si jurnalistilor – lucruri demonstrate in alte parti (demonstratii irelevante, insa, daca provin din alte parti – “pe noi ne intereseaza doar ograda noastra“, altfel n-am mai avea ochelari de cal). este “normal”, atunci, ca si urmatoarele statistici privind parerile romanilor despre minoritatea roma in general si despre sterilizarea fortata sint cel putin irelevante:

“93% would not accept a Roma as a family member, 45% did not want them in their area, 36% thought they should live separately. 50% agreed with measures like sterilisation to prevent the growth of the Roma population.”
[sondaj gallup publicat in raportul UNICEF la 1 octombrie 2004]

…

intr-adevar obiectiv vorbind, insa, acest tip de statistici ce reflecta cum gindeste majoritatea sint unul din punctele cele mai importante – de la ele ar trebui sa se plece cind cineva vorbeste despre discriminare si intoleranta, despre cine ar trebui sa actioneze si cum. la fel de important este a nu fi redus la tacere si a nu accepta judecatile persoanelor care tin la ochelarii lor de cal privind ce este relevant/”ne” afecteaza si ce nu.

in urma discutiilor pe care le-am avut recent si pentru ca eu consider ca este relevant, intentionez acum sa scriu un material amplu despre problema sterilizarii fortate in romania – comparativ cu alte tari si cu situatia de dinainte de ’89. voi avea nevoie de ajutor cu cercetarea si redactarea materialului si as ruga pe oricine care este interesat(a) si doreste sa contribuie cumva sa ia legatura cu mine.

in sfirsit, o resursa pentru cei care doresc sa se implice cumva concret si sa ajute comunitati care au nevoie fara sa trebuiasca sa astepte sa aiba “norocul” sa dea ei insisi peste situatii grave care sa li se para legitime: