why misogynists make great informants…

An article originally published in make/shift magazine (Spring/Summer 2010):
Why Misogynists Make Great Informants: How Gender Violence on the Left Enables State Violence in Radical Movements

… Despite all that we say to the contrary, the fact is that radical social movements and organizations in the United States have refused to seriously address gender violence as a threat to the survival of our struggles. We’ve treated misogyny, homophobia, and heterosexism as lesser evils—secondary issues—that will eventually take care of themselves or fade into the background once the “real” issues—racism, the police, class inequality, U.S. wars of aggression—are resolved. There are serious consequences for choosing ignorance. Misogyny and homophobia are central to the reproduction of violence in radical activist communities. Scratch a misogynist and you’ll find a homophobe. Scratch a little deeper and you might find the makings of a future informant (or someone who just destabilizes movements like informants do).

… Dismantling misogyny cannot be work that only women do. We all must do the work because the survival of our movements depends on it. Until we make radical feminist and queer political ethics that directly challenge heteropatriarchal forms of organizing central to our political practice, radical movements will continue to be devastated by the antics of Brandon Darbys (and folks who aren’t informants but just act like them). A queer, radical, feminist ethic of accountability would challenge us to recognize how gender violence is reproduced in our communities, relationships, and organizing practices. …

As angry as gender violence on the Left makes me, I am hopeful. I believe we have the capacity to change and create more justice in our movements. We don’t have to start witch hunts to reveal misogynists and informants. They out themselves every time they refuse to apologize, take ownership of their actions, start conflicts and refuse to work them out through consensus, mistreat their compañer@s. We don’t have to look for them, but when we are presented with their destructive behaviors we have to hold them accountable. Our strategies don’t have to be punitive; people are entitled to their mistakes. But we should expect that people will own those actions and not allow them to become a pattern.

We have a right to be angry when the communities we build that are supposed to be the model for a better, more just world harbor the same kinds of antiqueer, antiwoman, racist violence that pervades society. As radical organizers we must hold each other accountable and not enable misogynists to assert so much power in these spaces. Not allow them to be the faces, voices, and leaders of these movements. …

by Courtney Desiree Morris @ INCITE! Blog!
via Living Opposed to Violence and Exploitation

Despre un studiu european *despre* femei rome ca “studiu de caz” pentru egalitatea de gen

Niste comentarii de la Crina pe marginea studiului “Ethnic minority and Roma women: a case study for gender equality?” [PDF] al Comisiei Europene, DG Employment Social Affairs and Equal Opportunities, cu privire la femeile rome:

Nu stiu daca stiti despre acest material. Eu am auzit de el acum doar acum 2 saptamani, la intalnirea de consultare pe sanatate [a European Women’s Lobby], unde era prezentat de catre Belinda Pyke, Director Equality between Men and Women, Action against Discrimination, Civil Society [European Commission] (tipa spunea ca: “The Romani women issues wasn’t an urgent issues until now, but it’s now a priority.”; raspunsul meu a fost: I think for us, Romani women issues was always urgent, but now, we have partners. It’s a good opportunity to initiate a common strategy etc. Let’s hope that they will consult us, as well….).

Nu am apucat sa-l citesc in intregime. La prima vizualizare insa, imi dau seama ca nu evidentiaza decat ceea ce stim deja… . Legislatie, ca suntem amarate etc… .

Este minunat sa avem in aceasta perioada un studiu la nivel european referitor la femeile rome, insa din pacate, asa cum se poate vedea si din lista de experti ai materialului (in exclusiune sociala!) abordarea este dusa in alta directie.

Da, imi place ca mentioneaza de cateva ori mediatorii sanitari din romania, si ca ofera perspectiva generala a situatiei femeilor rome… insa nu este in opinia mea ceva nou pe care sa putem lucra in continuare. Tot enuntare de legislatie, tot gagii. Dupa ce il citesc, am sa fiu mai clara in opinie, este doar o senzatie ca nu e tocmai ceea ce se astepta….

Si dupa ce si voi aveti un pic timp de el, poate discutam pe marginea lui.

[…] nu tb sa justific ca nu am nimic cu lucrurile facute de gagii pentru romi sau ca este obligatoriu sa fie si o romnie pe acolo etc. … . insa […] este evident ca exista un “noi” si “ei” si ca nu suntem pe aceeasi linie. studiul asta imi pare banal si as vrea sa vad o/un rom inclus. ma irita ca “acum suntem pe agenda lor”, tot prost si stereotipal. […]

vrei democratie? uite democratie…

apropos de recenta discutie de la postarea “A lovi o femeie insarcinata nu este un act politic !” privind interzicerea marturiilor din cadrul expozitiei despre mineriade din pasajul de la Universitate…
““Ce-ai căutat, fă, aici? Vrei democraţie? Uite democraţie!”” @ mugur grosu
contine mai multe imagini cu aceste marturii care au fost scoase din expozitie.

si aici (@ Jurnal roz de cazarma si nu numai) sint alte texte.

Bucătăria unei cercetări: cum este cu mame minore la țară pe la noi

Înaine de a începe, scuze pentru absența de două luni. În care două luni am terminat interviurile cu părinții urbani, am realizat interviuri cu sase familii din zece în primul sat inclus în studiu si am început recrutarea în cel de-al doilea sat.

Acest post este despre mame minore cu copii mici că tot am citi un “articol” trimis de o cunostință azi: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/153490/Romania-tara-copiilor-cu-copii.html . Textul în sine mi se pare problematic din cel puțin trei puncte de vedere, dar cred că la fel de mult m-a captat lista de reacții la acest articol.

În primul rând, articolul este asa scris – mi se pare mie – de parcă aceste tinere mame, la 11, 13, 16 ani, ar exista într-un vacuum social si ar exista ca si “femei-mame”, o abstractizare. Si sună de parcă aceste fete s-ar fi “trezit” mame peste noapte si, brusc si subit, au nascut un copil. De parcă aceste fete nu ar fi fost 7 sau 8 sau 9 luni fete însărcinate, fiind minore, asigurate automat în sistemul public de asigurări de sănătate. De parcă aceste fete, la 11 sau 13 sau oricare altă vârstă minoră, ar fi acționat în completă cunostință de cauză, aproape că iresponsabil (vezi mai ales tânăra prostituată cu SIDA/HIV). De parcă copiii pe care îi au nu ar avea încă un părinte. Trei, textul face referire la final că ar fi vorba de tinere din familii dezorganizate si rurale.

Textul NU face referire la faptul că de multe ori aceste tinere sunt de etnie romă, ceea ce înseamnă de multe ori un mediu social lipsit de educație, desi nici de departe de organizare familială, si unde fetele se găsesc la intersecția a mai multor forme de opresiune atât în cadrul familiei, cât si al comunității mai strânse sau mai largi. Si unde se prea poate că vârsta lgală de majorat, 18 ani, nu se suprapune de nicio culoare cu practicile sociale matrimoniale si parentale. Ceea ce în sine nu ar trebui să fie automat o “problemă” si, deci, o “stire”.

Pe scurt, textul pretinde indirect că 1. este lipsa de discernământ a acestor tinere că fac copii în acest mod iresponsabil la vârste fragede, în zone rurale si desi sunt bolnave incurabile unele dintre ele; 2. nasterile mamelor minore este o problemă a fetelor din familii dezorganizate, rurale si 3. desi nu se spune explicit, dar cu toții stim, a fetelor rome. Bine-nțeles, asumpția de bază este că nasterea înainte ca mama să împlinească 18 ani este în sine o mare problemă si că este problema fetelor, NU a PĂRINȚILOR, nasterea copiilor.

Unul dintre sirul de reacții a fost acela că aceste tinere ar trebui să facă ore de educație sexuală în loc de orele de religie. De aici si dorința de comenta cum văd eu această problematică a mamelor minore.

Mie mi se pare că educația sexuală este o găselniță nepotrivită pentru aceste tinere mame sau alte tinere care ar putea să ajungă mame “înainte de vreme”, cum ne dă de înțeles acest articol. Este nepotrivită pentru că aceste tinere, mai ales în zonele rurale, se duc la scoală puțin sau conținutul învățării la scoală este atât de subțire, încât ar fi milioane de alte lucruri ce ar trebui să învețe înainte să învețe despre sex. După programa de acum, adică. Dacă s-ar insista că mai bine ar fi să nu învețe trigonometrie în clasa a sasea, ci despre sex, boli cu transmitere sexuală etc., vorbim despre ce ar trebui scoala să învețe pe copii si este o discuție despre rolul scolii în viața de zi cu zi, complet altă mâncare de peste. Deci interacțiunea tânără-scoală este de asa natură încât acest lucru nu are sens în multe zone rurale din țară, mai ales unde populația romă este numeroasă raportată la populația română sau, cum este în Sălaj, Mures sau Bihor, maghiară. De pildă. (Însă nu doresc să dau de înțeles că doar mame rome au copii înainte de 18 ani. Cert este că aceste mame minore provin în majoritatea cazurilor din zone rurale, familii rome sau nerome.) Copii după 8 ani de scoală promovată rămân analfabeți în țara asta, ceea ce mi se pare si mai tragic decât lipsa orelor de educație sexuală.

Cealaltă problemă, cum semnalam, este că articolul defineste familiile de proveniență a acestor tinere ca dezorganizate. Îmi este foarte neclar si deosebit de problematic termenul de dezorganizat pentru că mi se pare că face aluzie la familii rome din mediul rural care, după experiența mea din teren, funcționează altfel decât cele nucleare ‘majoritare’ românesti (desi si asta în sine este o construcție socială!). Si care familii pot părea haotice pentru că usa este întotdeauna deschisă, pentru că ograda nu este o entitate spațială privată a familiei care locuieste în casa din ograda respectivă, pentru că copiii din vecini vin si pleacă, pentru că vecinii vin si pleaca mai tot timpul etc. Sau pot părea ‘disfuncționale’ pentru că adulții trăiesc în ‘concubinaj’ (un termen ce birocrații locali iubesc să ataseze descrierilor despre “cazuri sociale” care implică familii rome) si, din cauza asta, relațiile conjugale pot fi mai instabile decât dacă lumea ar fi căsătorită legal (ceea ce din nou este o asumpție, pentru că la noi nu există date despre acest lucru din câte stiu eu, deci de fapt nu stim). Sau mai pot părea ‘disfuncționale’ pentru că relațiile conjugale se consumă în prezența copiilor datorită simplei lipse a spațiului intim. Pe scurt, dezorganizat mi se pare că este scurt pentru familii sărace, foarte puțin educate din mediul rural unde asa-zisul spațiu privat al multiplelor relații de familie are loc într-un spațiu fizic restrâns si slab separat de spațiul comunității imediate. Or acest lucru nu înseamnă neapărat disfuncțional. Din contră, experiența mea în astfel de contexte sociale este că familia extinsă este deosebit de bine organizată si că sunt foarte mult persoane resursă pentru persoanele de diferite vârste si genuri.

În schimb, faptul că natalitatea în rândul tinerelor fete “din familii dezorganizate” si “rurale” îmi indică total alte lipsuri: 1. sărăcia copiilor, mai ales la țară: ce fac diferitele organe de protecția copilului, de menținere a ordinii publice etc. că persoane minore continuă să vândă sex în locuri mai mult sau mai puțin vizibile cu ochii? 2. lipsa aproape desăvârsită de îngrijire medicală în mediul rural, mai ales pentru persoane sărace si mai ales pentru familiile rome, chiar dacă nu neapărat sărace: cum de nu a observat nimeni că acele fete erau însărcinate? Pentru că, probabil, atât de bine se face controlul periodic al elevelor / tinerelor de către medicul de familie din sat, respectiv atât de primitor este acesta când lumea s-ar duce cu orice fel de problemă; 3. lipsa oricărei atenții al autorităților vizate față de copii “at risk” (cum li se spune în Regatul Unit, de pildă) si 4. (legat de cele de mai sus) lipsa de monitorizare si tratament a persoane cu SIDA/HIV: ce caută o tânără cu SIDA/HIV pe drumuri când ar trebui să fie într-un centru de ocrotire pentru copii cu SIDA/HIV să poată fi tratată GRATUIT si îngrijită corespunzător?

Deci: unde este responsabilitatea diferitelor organe menite să se ocupe de această populație?

SI unde este responsabilitatea taților acestor copii? Unde sunt – din nou, diferite organe ale statului la nivel local care ar trebui să responsabilizeze celălalt părinte al unor astfel de copii?

Si daca ridicăm din umeri la aceste întrebări, de ce ne-am mira atunci că avem mămici de 11 ani sau mame minore cu SIDA/HIV? Sau nu ne mirăm ci să ne asumăm realitatea cum că această fațetă a sărăciei extreme, a lipsei de educație în comunități rurale întregi, a prostituției de centură de ocolire si a morbidității de felurite moduri este rezultatul unei societăți românesti segregate în două, de unde văd eu mai ales după criterii etnice, făcute de decade de politică economică si socială puternic rasiste, miope până-n pânzele albe si dezinteres din partea organismelor de protecție socială cât încape.

angela davis on racism and intersectionalities of movements

Angela Davis on Judith Butler’s refusal to accept Berlin CSD Civil Courage Prize.

Angela Davis was asked by a SUSPECT member to comment on Judith Butler’s refusal to accept the the Civil Courage Prize on the Berlin CSD June 19th 2010.
(Q & A after the screening of „Angela Davis: Portrait of a Revolutionary” in Berlin, June 20th 2010. The part of the german translator was not taped, thus the pauses and cuts.)

FW: Anti-racism message lost in Judith Butler reporting (Judith Butler refuses Berlin Pride Civil Courage Prize 2010)

JUDITH BUTLER TURNS DOWN CIVIL COURAGE AWARD FROM BERLIN PRIDE: “I MUST DISTANCE MYSELF FROM THIS RACIST COMPLICITY”
Press Release by SUSPECT on the events of the 19th June, 2010

As Berlin Queer and Trans Activists of Colour and Allies we welcome Judith Butler’s decision to turn down the Zivilcourage Prize awarded by Berlin Pride. We are delighted that a renowned theorist has used her celebrity status to honour queer of colour critiques against racism, war, borders, police violence and apartheid. We especially value her bravery in openly critiquing and scandalising the organisers’ closeness to homonationalist organisations. Her courageous speech is a testimony to her openness for new ideas, and her readiness to engage with our long activist and academic work, which all too often happens under conditions of isolation, precariousness, appropriation and instrumentalisation.

Sadly this is happening once again, for the people of colour organisations who according to Butler should have deserved the award more than her are not mentioned once in the press reports to date. Butler offered the prize to GLADT (www.gladt.de) , LesMigraS (www.lesmigras.de), SUSPECT and ReachOut (www.reachoutberlin.de), yet the one political space mentioned in the reports is the Transgenial Christopher Street Day, a white-dominated alternative Pride event. Instead of racism, the press focuses on a simple critique of commercialisation. This even though Butler herself was quite clear: “I must distance myself from complicity with racism, including anti-Muslim racism.” She notes that not just homosexuals, but also “bi, trans and queer people can be used by those who want to wage war.”
Continue reading

ce ne place si ce ne dorim

ar trebui sa-mi notez mai des unele chestii… ca era sa uit complet de ceva care mi s-a parut important: gindindu-ma la vesnica intrebare despre felul in care sint abordate si insusite sau nu rolurile de gen in diferite situatii, si ce ma face inconfortabila pe mine personal cu unele si poate nu cu altele (imi place sa gatesc, sa tricotez, sa ma joc jocuri “de fete”! nu ma intereseaza hainele si accesoriile! consider ca dorinta de a te impune, aroganta si nepasarea de altii sint defecte! cred ca agresivitatea poate fi ceva pozitiv! f. des ma enerveaza tehnologia! uneori imi place f. tare tehnologia! etc. etc.), cit de mult difera astfel de opinii de la o persoana la alta si atunci cum se poate generaliza sau universaliza ceva din toate astea ca sa vorbim despre vreun “proiect feminist” larg, mi-a venit in minte o formulare a problemei pe care pina acum nu cred ca am mai auzit-o prezentata chiar asa (desi ca idee e destul de banala); deci: Continue reading

Atelier de grafica organizat de FIA pentru crearea de materiale destinate proiectului “papergirl” – partea a II a


“Papergirl” este o punere la feminin a conceptului-cliseu din SUA al “baiatului cu ziare”, doar ca fata cu ziare imparte de fapt productii artistice. Ale cui? Ale non-artistilor. Proiectul este “participativ, analog, non-comercial”. Fetei cu ziare nu ii pasa daca am facut liceul sau facultatea de arte. Fata cu ziare provoaca la libertate de expresie, oricat de novici am fi in ale artei. Fata cu ziare va  face mai tarziu o expozitie cu lucrarile noastre adunate, pe care le va imparti la final la intamplare.

Colectivul FIA te provoaca la randul sau la participarea la proiectul papergirl, deoarece stie ca sunt multe lucruri nespuse despre ce inseamna a fi “celalat sex” in spatiul acesta si despre ce inseamna roluri subintelese si stricte pentru fete si baieti. FIA crede in arta pe post de portavoce, in arta ca statement la nivel social. FIA  iti da tot ce iti trebuie: hartie, culori, lipici, foarfece, ac si ata si proiectii, zine si reviste de citit si decupat  pentru a broda, desena, cola impreuna idei si imagini despre feminism /feminin/ masculin/ feminitate/ masculinitate. Daca doresti, poti veni si tu cu propriile materiale si resurse de folosit si impartasit !

O sa mai avem proiectii, discutii despre roluri de gen/experiente in cadrul tiparelor impuse, povesti la trecut despre Ladyfest,  limonada

Cand ? Duminica, 20 iunie , ora 17:00

Unde? Biblioteca alternativa, Str. Bogdan Voda nr. 9, Bucuresti (7-8 minute de mers pe jos de la Gara de Nord)

UPDATE: PRODUCTII!

 

 

 

i wanna be arrogant!

it’s been some time now, but in january i read a post here that made reference to yet another blog post here

to be less mysterious, the whole discussion arose when Clay Shirky wrote a rant about women not being self-promoting, arrogant or jerky enough in pretty much those exact words.

this isn’t a new topic for anyone who’s thought about the way they view themselves, about the way children are socialized, etc. nonetheless quite a few interesting more or less formal texts were written as a result of this spark.

even though it’s about half a year late i wanted to offer it up here for discussion purposes because it’s something i’ve spent quite a lot of time thinking about as well as discussing with both male and female friends…

to begin again:

initial clay shirky post
http://www.shirky.com/weblog/2010/01/a-rant-about-women/

i first read about it here
http://gabriellacoleman.org/blog/?p=1878

further texts

@salon.com
http://www.salon.com/life/broadsheet/2010/04/26/nice_girls_business

should we encourage self-promotion and lies @plasticbag.org
http://www.plasticbag.org/archives/2010/01/should_we_encourage_s/

questioning the merit of meritocracy @geekfeminism.org
http://geekfeminism.org/2009/11/29/questioning-the-merit-of-meritocracy/

a rant about socialization @salon.com
http://www.salon.com/life/broadsheet/feature/2010/01/19/shirky_rant