ar trebui sa-mi notez mai des unele chestii… ca era sa uit complet de ceva care mi s-a parut important: gindindu-ma la vesnica intrebare despre felul in care sint abordate si insusite sau nu rolurile de gen in diferite situatii, si ce ma face inconfortabila pe mine personal cu unele si poate nu cu altele (imi place sa gatesc, sa tricotez, sa ma joc jocuri “de fete”! nu ma intereseaza hainele si accesoriile! consider ca dorinta de a te impune, aroganta si nepasarea de altii sint defecte! cred ca agresivitatea poate fi ceva pozitiv! f. des ma enerveaza tehnologia! uneori imi place f. tare tehnologia! etc. etc.), cit de mult difera astfel de opinii de la o persoana la alta si atunci cum se poate generaliza sau universaliza ceva din toate astea ca sa vorbim despre vreun “proiect feminist” larg, mi-a venit in minte o formulare a problemei pe care pina acum nu cred ca am mai auzit-o prezentata chiar asa (desi ca idee e destul de banala); deci:

• da, exista roluri clare pentru fete si pentru baieti, optiuni “feminine” si optiuni “masculine” in orice
• da, fiecare persoana subscrie si se inscrie in aceste roluri mai mult sau mai putin (de obicei mai mult, chiar in medii cit de cit “luminate”)
• dar problema de baza nu consta din aceste roluri care trebuie respinse sau eventual fluidizate ci *faptul ca te simti impins(a) spre ceva sau descurajat(a) de la ceva doar pentru ca esti de un anumit sex* [pe mine nu rolurile ma fac inconfortabila, si deci nu pot critica pe cineva doar pentru ca se inscrie intr-unul anume sau ca-i place un anumit lucru; ce mi se pare mie aiurea e sa simt ca se presupune, ca se judeca si se impune un anumit tip de activitate/idee/abordare/atitudine – “feminina” pentru o fata sau “masculina” pentru un baiat – dupa care imediat se face clasificarea/ierarhizarea/valorizarea tacita in care “femininul” e desconsiderat de fiecare data iar “masculinul” incurajat/apreciat/promovat/scuzat etc., si ca nu exista dorinta de a pune sub semnul intrebarii faptul ca se intimpla lucrul asta, iar la evaluarea sistemului de valori nu se mai ajunge niciodata!)
• atunci, munca necesara devine strins legata de a intelege de ce fiecare dorim si alegem anumite lucruri, adica sa separam ce “alegem” pentru ca ne este impus sau am presupus la un moment dat ca trebuie sa alegem, de ceea ce vrem cu adevarat. dar ce ne informeaza dorintele? ce acceptam, ce recunoastem din ceea ce simtim cu adevarat si ce nu? de ce? insusi felul in care ne analizam placerile si dorintele tine de aceste roluri… eu cred ca munca necesara pentru o lume mai justa dpdv “de gen” este o combinatie intre analiza acestor dorinte si evaluarea ierarhiei tacite de valori.

as vrea sa fie clar insa ca nu vorbesc despre “choice feminism”. eu nu cred ca orice alegere este ok si nici ca vreun proiect axat pe dreptate sociala se poate baza doar pe alegerile fiecarui individ, ca si cum am fi deja egali – si independenti unii de altii – sau ca si cum nivelurile de privilegiu si agentie ar fi la fel pentru toti, samd.

punctul e altul… si mi l-am amintit pentru ca am vazut postarea asta: I believe in the radical possibilities of pleasure (I do, I do, I do) de sarah @ feministe, in care e un pasaj care mi se pare foarte similar ca idee – si foarte adevarat:

“I think my particular feminist project is getting to a point where women (and all marginalized people) are able to fully articulate their desires. … Many of us know what we DON’T want, but I think guilt often comes in from the gray area between what we know we don’t want and what we aren’t sure if we do want–and external cues from the world that tell us what we should want or do. The things you feel guilty about come from your family, your religious background, your friends and peers, your past relationships and current, your promises and commitments.”

eu as reformula:
“multi/multe din noi stim ce NU vrem, dar bucuria de o placere sau vinovatia fata de o placere vin in majoritatea cazurilor din zonele gri dintre ceea ce stim ca nu vrem si ceea ce nu sintem siguri/sigure ca vrem – si din indicatiile externe din jurul nostru care ne spun ce ar trebui sa vrem sau sa facem.”

si cred ca se aplica la mai mult decat doar sex… cum zice si sarah, pentru femei:

“Sexual desire isn’t the only thing that women have been limited on. We’re expected to be restrained about food, about power, about love, about friendships, about everything.”