Biblioteca Vie pe Matasari – Femei pe Matasari

„Matasari, locul unde femeia se vinde la colt de strada”, „De neoprit! Inca o serie de aresturi pe Matasari!”, „Femeile usoare sunt la ele acasa pe Matasari!” – acestea sunt doar cateva titluri de ziare care reflecta perceptia negativa asupra zonei Matasari.
Dar daca maine dimineata v-ati trezi si ati citi in ziar: „Matasari, locul unde arta se admira la colt de strada”, „De neoprit! Inca o serie de evenimente culturale pe Matas…ari!”, „Femeile artiste sunt la ele acasa pe Matasari!”?
Acesta este obiectivul proiectului „Femei pe Matasari”, schimbarea perceptiei asupra acestei zone, dar acest obiectiv nu va fi atins intr-o noapte, ci in 3 zile si 2 nopti. Un adevarat maraton al artei si culturii prin care ne propunem sa dezvaluim fata nevazuta si nebanuita a zonei Mătăsari. Femeile nu se vor mai vinde la colt de strada, ci isi vor expune arta, talentul pentru a rasturna valorile negative ale acestei zone si pentru a redefini rolul femeii in societate.
3 zile, 2 nopti, 1 scop – inchidem strada si deschidem mintile in cadrul maratonului femeilor talentate si de succes. Vom dezbate cu invitati de onoare rolul femeii in societate si vom organiza seminarii despre violenta domestica, abuz, avort si despre multe alte teme controversate pentru a promova si latura educationala a acestui proiect.
Arta va defila in toata spendoarea ei pe strada Matasari: prezentari de moda, concerte, proiectii pe cladiri, gatit, jocuri inedite, cinematograf in aer liber, standuri in care femeile iti vor promova cauzele umanitare pentru care lupta (Hospice Casa Sperantei, Asociatia Telefonul Copilului etc.) si multe alte evenimente realizate cu femei, despre femei, despre talentele lor.

Biblioteca Vie pe Matasari

Biblioteca Vie este un proiect care se integreaza perfect in conceptul festivalului Femei pe Matasari, prin cele doua criterii care il definesc: este anti-prejudecati si sustine schimbul de experiente. Biblioteca Vie doreşte să pună accentul pe diversitate şi nu pe stereotipuri.
Biblioteca vie functioneaza ca o biblioteca obisnuita – cititorii vin si imprumuta carti pentru o perioada limitata de timp. Dupa ce citesc cartile, le returneaza in biblioteca, si daca vor, pot sa mai imprumute o carte. Exista insa un aspect important: cartile sunt fiinte umane care se folosesc de cunostintele si experienta lor de viata pentru a intra intr-un dialog personal cu cititorul.
Cartile din biblioteca vie sunt oameni cu povesti si experiente de viata interesante care ar da cititorului o ocazie unica de invatare. Biblioteca Vie isi propune sa promoveze respectul pentru drepturile omului si demnitatea umana, sa atraga atentia asupra diversitatii in toate formele ei, sa stimuleze dialogul intre oameni.

Daca te intereseaza sa fii CARTE VIE trimite un mail la contact@revista-atelierul.ro si poti afla mai multe informatii despre ce inseamna sa fii carte si cum se desfasoara biblioteca. Daca nu, atunci poate ne recomazi pe altcineva interesat sa participe.

Biblioteca Vie feminina din cadrul festivalului Femei pe Matasari se desfasoara in zilele de 18 – 19 iunie, 2011.

PROGRAMUL FESTIVALULUI: Continue reading

din istorie V

Lena Constante

mi-am reamintit de Lena cand am vazut ca la Muzeul Taranului Roman o sa fie proiectat filmul lui Thomas Ciulei, Nebunia capetelor, miercuri 26 ianuarie.

despre ea stiu ca era foarte interesată de artă populară românească. Se va căsători cu etnomuzicologul Harry Brauner. În 1954 fondează Teatrul Ţăndărică împreună cu Elena Pătrăşcanu, soţia lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Deşi nevinovată, devine astfel acuzată în procesul politic intentat acestuia, şi este condamnată, împreună cu Harry Brauner, la 12 ani de închisoare, pe care ii va executa.

“Am trait singura in celula, 157,852,800 de secunde de singuratate si frica. E un lucru care nu se spune, se urla! M-au condamnat sa mai traiesc inca 220,838,400 de secunde! Sa le traiesc sau sa mor pentru ele” declara Lena Constante in cartea sa “Evadarea tacuta”, (Lena Constante, Evadarea tacuta: 3000 de zile singura in inchisorile din Romania, traducere din limba franceza Lena Constante, Ed. Humanitas, 1992, p. 5)

din istorie IV

Ana Lupas

am descoperit-o pe Ana Lupas in cadrul unui curs care cartografia arta romaneasca de dinainte de 1989. Subtil provocatoare si cultivata intr-un cerc restrans ( Grupul Sigma), Ana Lupas  devine promotorul unui tip de feminism ce se intrepatrunde cu preocuparile ei legate de ecologie. Desi lucrarile ei se insereaza neagresiv in mediul natural aka satul natal Badacin , ele nu sunt lipsite de  nuante de manifestare a opzitiei fata de arta dictata de centru. Humid instalation din satul Margau, confera intinsului de rufe pe sarma alte conotatii. Ea reuseste sa rastalmaceasca traditionalul intr-un alt sens, total diferit de cel care se afla deja in slujba sistemului comunist.Ana are subtilitatea de a deveni o alta atunci cand situatia o impune:  desi “supraveghea” tinerii artisti stagiari din cadrul atelier 35 in Transilvania, ea va deveni un factor diriguitor, un factor de destabilizare a atitudinilor artistice create de regim.

sursa foto

A lovi o femeie insarcinata nu este un act politic !

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc si Fundaţia Konrad Adenauer propun celor  care au ragazul de a se opri in pasajul de la universitate o incursiune in Bucurestiul de acum 20 de ani  si pe scena lui extrem de tulburata, stearsa cu bidineaua intre timp .

Citez din comunicatul organizatorilor:

Acum 20 de ani, Bucureştiul a fost scena unor violenţe de neimaginat organizate de statul român împotriva propriilor cetăţeni. Mii de mineri veniţi în capitală din Valea Jiului au bătut, arestat, violat şi jefuit sute de studenţi, profesori, oponenţi politici ai regimului, romi, simpli trecători. Autorităţile au recunoscut existenţa a şase morţi. O bună parte din cei arestaţi au fost eliberaţi abia peste câteva luni, fără despăgubiri sau reparaţii fizice ori morale.

Teroarea declanşată în Bucureşti în zilele de 13-15 iunie nu are nici astăzi, după 20de ani, o versiune oficială, iar responsabilii nu au fost încă identificaţi. Memoria acelor zile este compusă din imagini, cuvinte şi conturul unor morţi pentru care nimeni n-a fost găsit vinovat. Această expoziţie nu vă propune o naraţiune coerentă, ci doar un inventar al memoriei traumatice legate de mineriade.

Una dintre povestile  pe care le veti citi : “In faţa Teatrului Naţional erau culcaţi mineri şi, prin faţă, trecea o femeie tânără, mică de statură, însărcinată într-o lună foarte înaintată, încât părea aproape rotundă. Mai avea un copil de mână. Întorcea capul spre mineri şi le spunea ceva, iar ca răspuns doi mineri au alergat spre ea, au smuls-o de lângă copil, au doborât-o şi au început să o lovească în burtă cu picioarele.”

Iar daca nu considerati ca ati pierdut deja prea mult timp, un interviu cu Ana Blandiana va completa imaginile acestui teatru al terorii post-decembriste.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Ana_Blandiana-_-A_lovi_o_femeie_insarcinata_nu_e_un_act_politic_0_277772773.html

Atelier de grafica organizat de FIA pentru crearea de materiale destinate proiectului “papergirl” – partea a II a


“Papergirl” este o punere la feminin a conceptului-cliseu din SUA al “baiatului cu ziare”, doar ca fata cu ziare imparte de fapt productii artistice. Ale cui? Ale non-artistilor. Proiectul este “participativ, analog, non-comercial”. Fetei cu ziare nu ii pasa daca am facut liceul sau facultatea de arte. Fata cu ziare provoaca la libertate de expresie, oricat de novici am fi in ale artei. Fata cu ziare va  face mai tarziu o expozitie cu lucrarile noastre adunate, pe care le va imparti la final la intamplare.

Colectivul FIA te provoaca la randul sau la participarea la proiectul papergirl, deoarece stie ca sunt multe lucruri nespuse despre ce inseamna a fi “celalat sex” in spatiul acesta si despre ce inseamna roluri subintelese si stricte pentru fete si baieti. FIA crede in arta pe post de portavoce, in arta ca statement la nivel social. FIA  iti da tot ce iti trebuie: hartie, culori, lipici, foarfece, ac si ata si proiectii, zine si reviste de citit si decupat  pentru a broda, desena, cola impreuna idei si imagini despre feminism /feminin/ masculin/ feminitate/ masculinitate. Daca doresti, poti veni si tu cu propriile materiale si resurse de folosit si impartasit !

O sa mai avem proiectii, discutii despre roluri de gen/experiente in cadrul tiparelor impuse, povesti la trecut despre Ladyfest,  limonada

Cand ? Duminica, 20 iunie , ora 17:00

Unde? Biblioteca alternativa, Str. Bogdan Voda nr. 9, Bucuresti (7-8 minute de mers pe jos de la Gara de Nord)

UPDATE: PRODUCTII!

 

 

 

Atelier de grafica organizat de FIA pentru crearea de materiale destinate proiectului “papergirl”

‘Atelier de grafica organizat de FIA pentru crearea de materiale destinate proiectului “papergirl

Conceptul de “papergirl” este o punere la feminin a conceptului-cliseu din SUA a “baiatului cu ziare”, doar ca fata cu ziare imparte de fapt productii artistice. Ale cui? Ale non-artistilor. Proiectul este “participativ, analog, non-comercial”. Fetei cu ziare nu ii pasa daca am facut liceul sau facultatea de arte. Fata cu ziare provoaca la libertate de expresie, oricat de novici am fi in ale artei. Fata cu ziare va  face mai tarziu o expozitie cu lucrarile noastre adunate, pe care le va imparti la final la intamplare.

Colectivul FIA te provoaca la randul sau la participarea la proiectul papergirl, deoarece stie ca sunt multe lucruri nespuse despre ce inseamna a fi “celalat sex” in spatiul acesta. FIA crede in arta pe post de portavoce, in arta ca statement la nivel social. FIA  iti da tot ce iti trebuie: hartie, culori, lipici, foarfece, ac si ata si proiectii, zine si reviste de citit si decupat  pentru a broda, desena, cola impreuna idei si imagini despre feminism /feminin / feminitate. Daca doresti, poti veni si tu cu propriile materiale si resurse de folosit si impartasit !

Cand ? Duminica, 16 mai, ora 13:00

Unde? Biblioteca alternativa, Str. Bogdan Voda nr. 9, Bucuresti (7-8 minute de mers pe jos de la Gara de Nord)

Contact : email FIA : fia [la] riseup [punct] net

UPDATE!
Parte din ce-am produs (continuam la urmatorul atelier):

 

 

lucrare neterminata! :D

 

Idila/Idyll – expoziţie de artă contemporană româno-austriacă

Galeria Atelier 030202, Bucureşti

Curatoare: Olivia Nitiş

Chloe Potter, Dare Devil Untitled 1, 2006

(courtesy of the artist)

Artiste din generatii diferite, din România si din Austria, active pe scena artistică internaţională (Irina Botea, Delia Popa, Magda Pelmuş, Simona Vilău, Cristina Garabeţanu, Alexandra Bodea, Marilena Preda Sânc, Lena von Lapschina, Petra Sterry, Chloe Potter, Doris Mayer, Eva Ursprung  şi  Eva  Schlegel) sunt invitate să prezinte vizunea lor contemporană asupra noţiunii de Idilă.  În spaţiul cultural European, Idila a reprezentat o formă de realitate ideală, senină şi protectoare, în raport cu realitatea socială existentă. In construirea atmosferei idilice femeile par să fi avut un rol precumpănitor. Proiectul Idila îşi propune să urmărească în context socio-cultural, modalităţile în care artistele din două spaţii culturale diferite (România şi Austria) se raportează la conceptul de Idilă, cât este el de relevant sau de vetust în contemporaneitate.


Program:

11 martie: vernisaj si conferinta de presa

8 aprilie: artist talk: Dorys Mayer la Bucuresti

Cand? 11Martie-11Aprilie 2010

din istorie III

Ella Negruzzi

S-a remarcat în perioada interbelică ca o militantă pentru drepturile femeilor, punând bazele Asociaţiei “Emanciparea femeii”. Asociaţia fondată de ea a urmărit emanciparea femeii prin prisma dezvoltării acesteia în toate domeniile şi ocuparea de funcţii în raport cu pregătirea şi capacitatea fiecăreia. Şi-a concentrat atenţia asupra femeilor de la sate, iniţiind cercuri culturale şi fondând cămine culturale unde a arătat sătencelor cum să-şi organizeze gospodăria şi cum să-şi educe copiii

In anii care au urmat instaurarii fascismului in Germania, Ella Negruzzi a luptat alaturi de numerosi intelectuali impotriva razboiului si a invadarii Romaniei. In cadrul organizatiei “Grupul avocatilor democrati”, creata in 1935, s-a manifestat ca reprezentanta a femeilor antifasciste. Fondatoare a organizatiei “Frontul feminin” (1936), Ella Negruzzi a organizat numeroase intruniri si conferinte menite sa contribuie la antrenarea femeilor in actiunile pentru apararea drepturilor lor economice, politice, sociale si culturale. A desfasurat o activitate sustinuta si in publicistica vremii. A militat pina la adinci batrineti pentru emanciparea femeii, pentru promovarea culturii, impotriva razboiului. [surse wikipedia, evenimentul]

din istorie II

Maria Plop

Un alt documentar Partizanii libertatii (2009), produs de Televiziunea Română in colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in România (IICCR), reconstituie viata, lupta si moartea ultimilor partizani din Grupul de rezistenta de la Nucşoara. Maria Plop a murit in ianuarie 1962, dupa ce fiica de doi ani i-a fost luata din inchisoarea de la Miercurea Ciuc si trimisa intr-un orfelinat.
Fiica nascuta în munţi a Mariei Plop şi a lui Toma Arnăuţoiu, arestata odata cu mama ei,  va  impartasi de la varsta de doi ani conditia de detinut politic.

Despre Maria Plop nu am gasit prea multe referinte…o femeie simpla, venita de pe langa Prut si care va ajunge la Nucsoara unde va lucra pentru doua familii,  una fiind Arnautoiu. Ea se va alatura fiilor familiei atunci cand acestia se vor retrage in munti si va ramane acolo pana la arestarea grupului . Pe pagina http://www.tomaarnautoiu.ro am descoperit o mica arhiva de fotografii in care apar o Marie surazatoare si adolescentina, inainte de arestare si o alta, cu o Marie deja maturizata .

din istorie I

Argument:  Acest dosar despre activismul feminin din Romania de dinainte de 1989 este creat din nevoia [ personala] de a gasi repere,de a nu mai ceda cu atata usurinta atunci cand lucrurile se misca incet sau cand  sunt sufocate de absurdul cotidian.

Elisabeta Rizea – grupul de rezistenta de la Nucusoara

I.B.: Ce imagine îţi vine acum în minte cu Elisabeta Rizea?

C.P.: Momentul în care soţul ei plânge, la marginea unei păduri, după ce şi-a ascuns hainele pline de sânge, ca ea să nu vadă cât de rău îl băteau la postul de miliţie. Plânge pentru că nu mai poate, iar ea îl consolează, dar încearcă printre lacrimi să-i explice că trebuie să se ducă înapoi la miliţie. (Gheorghe Rizea era bătut în fiecare zi, la oră fixă, cerându-i-se de către miliţienii din sat să furnizeze informaţii despre grupul Arnăuţoiu.) Elisabeta îi dă nişte ţuică să bea, adusă de fiica lor, pentru a-i face curaj, îmbărbătându-l, dar explicându-i ferm că trebuie să se ducă să mănânce bătaie. Ea şi fata vor fi arestate dacă el fuge în munţi, şi n-o să mai aibă cine să le ducă haine şi mâncare celor din grupul Arnăuţoiu, “băieţilor”, cum le spunea ea. Amândoi ispăşiseră deja, când se întâmpla acest moment, câte şase ani de închisoare. Mi se pare impresionant. [ sursa interviul cu C-tin Popescu, Liternet]

http://www.elisabetarizea.ro/

http://en.wikipedia.org/wiki/Elisabeta_Rizea ( pagina este mai completa decat cea in limba romana)

Portretul luptatorului la tinerete este un film-documentar (regizor Constatin Popescu) care are ca subiect rezistenta anticomunista din munti. Este primul film dintr-o trilogie despre miscarea din Fagaras condusa de Ion Gavrila, miscarea Haiducii Muscelului condusa de fratii Arnautoiu si despre Elisabeta Rizea.

http://agenda.liternet.ro/articol/7433/Iulia-Blaga-Constantin-Popescu/Viata-cotidiana-a-luptatorilor-rezistentei-din-munti-Portretul-luptatorului-la-tinerete.html

Nota: Comentariul lui Brechtorama despre acuzatiile de antisemitism ce planeaza asupra filmului, face necesara urmatoarea precizare.

Eu nu am vazut filmul, ceea ce pe mine personal ma pune in imposibilitatea de a comenta natura lui antisemita si filo-legionara. De asemenea sunt convinsa ca nici cei de la E Wiesel nu l au vazut.

„Au fost voci grăbite care au afirmat răstit că mişcarea de rezistenţă anticomunistă a fost opera legionarilor. E o minciună. În acelaşi timp, printre partizani au fost şi legionari. Trebuie luat caz cu caz. E o prostie enormă să acreditezi ideea că a fost o mişcare a legionarilor de fapt, iar în mediile germane, în special, s-au făcut câteva extrapolări ne avenite. Trebuie, pur şi simplu, acceptat acest episod din trecutul lui Ogoranu, ca şi faptul că a fost un luptător adevărat. Trebuie discutat concret, dacă e cazul, ce anu me a făcut el ca legionar. Sunt două lucruri distincte”, spune istoricul Armand Goşu.