manifestatie, concert, violenta acceptata…

IMG_64671.JPG

9 noiembrie reprezinta ziua internationala a luptei impotriva fascismului si antisemitismului.

pe 10 noiembrie s’a organizat si la Bucuresti o actiune in memoria “Kristallnacht” – “un mini-festival impotriva diverselor forme de discriminare si excluziune existente in societate” – o manifestatie anti-discriminare urmata de proiectii de filme si de un concert.

manifestatia desfasurata pe bulevardele centrale ale Bucurestiului a iesit destul de bine: fara incidente. [exceptandu-l pe cel petrecut inaintea inceperii propriu-zise a manifestatiei] cat despre reactia spectatorilor intalniti pe marginea traseulului: am observat de la oameni care incurajau manifstatia pana la fete acre si pline de dezgust… oricum marea majoritate a celor care au asistat pasiv la manifestatie nu stia pentru ce – sau mai bine zis, contra ce – se marsaluia/protesta – am prins din mers remarci precum: “da’ ce se’ntampla?” raspuns: “nu stiu. protest contra ceva…” sau “pentru ce protestati voi?” raspunsul manifestantului: “e un mars anti-disctiminare/anti-rasism” fiind urmat de un ok dat de catre spectatorul nedumerit. toate adunate….manifestatia antifa de pe stazile Bucurestului a iesit destul de bine.

chiar si proiectia a reprezentat un punct de interes, caci au existat destule persoane care au avut curiozitatea/rabdarea/vointa de a viziona cele trei filme proiectate imediat dupa mars – filmul lui Michelle Kelso, “Dureri Ascunse” ar trebui vizionat de o masa mai mare de oameni…poate-poate ar mai deschide cativa ochi/cateva minti si n’ar mai fi atatia care ii blameaza pe cei de etnie rroma…

sa trecem acum la ceea ce constituie de fapt subiectul acestui post: concertul ce a urmat manifestatia.

la concertul din Under s’a strans foarte multa lume…si asta ar trebui sa constituie un lucru pozitiv. totusi, din punctul meu de vedere, lucrurile nu stau chiar asa, caci proportional cu cresterea numarului spectatorilor la concertele de hc/punk/etc la care am asistat si eu au crescut si vaporii de alcool si mai ales, manifestarile violente.

nici concertul de fata nu a iesit din aceasta “regula” ce pare sa se impuna din ce in ce mai des… iara s’a imbatat o gramada de lume…iar au uitat pentru ce’au venit si si’au dat drumu’ la pumni si la picioare – asta e ceea ce ei numesc “pogo” – sau poate pentru asta – alcool si violenta – au venit din start?! iar am avut senzatia ca cei de pe scena isi racesc gurile si’si consuma energia degeaba…

pai, daca multi dintre cei ce participa la concertele astea, oameni despre care s’ar presupune ca au ceva’n cap – ca doar, na, asculta o muzica ce contine un anume mesaj – se manifesta asa, chiar si cand de pe scena se aud rugaminti in favoarea unei manifestari cat mai pasnice, ce pretentii mai poti avea de la un om “obisnuit”?

mi se pare trista o atitudine de genu’: un tip din public, usor nesigur pe propriile picioare, ma’ntreba raspandind in aerul si asa destul de “afumat” si “vaporizat” o puternica aroma de drojdie: “auzi, dar tu de ce nu te bagi la pogo?”. intrebare la care eu raspund: “pentru ca mi se pare un pic cam prea violent.” tipul nedumerit de usorul meu sarcasm imi spune: “un pic? mie mi se pare ca’i foarte violent!” si zicand asta, se imbranceste si se lasa inghitit de multimea de “pogo-isti”.

hmmm. mi se pare ironic ca la “un mini-festival impotriva diverselor forme de discriminare si excluziune existente in societate” parte din publicul prezent sa dea dovada de o astfel de manifestare…pana la urma si violenta asta e tot o forma de excludere, caci poate printre cei aflati la concert exista persoane care ar vrea si ele sa vada un pic din ceea ce se petrece pe scena – caz in care aceste persoane se conformeaza frumos si stau cocotate pe marginile pit-ului de “pogo” – sau poate chiar ar vrea sa intre si ele la pogo, dar renunta la idee cu primul cot in gura sau prima glezna sucita. cum era cu intelegrea aia ca pogo-ul e o distractie si nu o bataie? cum era cu ideea ca a’i lovi intentionat pe altii – asadar a recurge la violenta – la pogo e tabu?

pacat…mai bine se oprea toata actiunea asta in fata usii Under-ului… coboram cu totii la o bere, comunicam un pic s’apoi plecam linistiti acasa…fara concert – si spun/scriu asta cu tot regretul, dar asta am ajuns sa cred: ca’n Bucuresti cel putin [nu stiu de alte orase, ca pe’acolo n’am prea fost la concerte] sunt foarte putini cei care participa la un concert pentru ca le place o formatie, de dragul muzicii si/sau al mesajului transmis, si mult mai multi cei care vin la un concert sa se “prafuiasca” si sa dea cat mai frenetic si mai violent din membrele superioare si inferioare, impartind tot felul de lovituri in stanga si’n dreapta, in fata si’n spate…ce mai, unde’apuca/unde se nimereste, ca doar nu’i frumos “sa discriminezi”…

IMG_6496.JPG

ANUNT: actiune contra discriminarii

Evenimente organizate la Bucuresti in jurul
Zilei internationale de lupta impotriva fascismului si antisemitismului:

mars antidiscriminare / eveniment antifascism
COMUNICAT
07.11.2006

Normalitate??? Nu, multumim.
Pentru ca nu mai dorim ca sexismul, rasismul, xenofobia, antisemitismul, homofobia si alte forme de discriminare sa fie prezente in gandirea si comportamentul oamenilor cu care interactionam;
Pentru ca sustinem egalitatea si respectul intre oameni, indiferent de rasa, statut social-economic, etnie, orientare sexuala, gen, etc;
Pentru ca vrem abolirea granitelor vizibile si invizibile care ingradesc dreptul la libera exprimare a grupurilor marginalizate sau minoritare;
Pentru ca suntem impotriva organizarii ierarhice a societatii si a autoritarismului, care face ca cei puternici sa fie stapanii celor slabi, ca cei multi sa fie asupritorii celor minoritari.

Am hotarat sa iesim in strada si sa organizam un mini-festival impotriva diverselor forme de discriminare si excluziune existente in societate.

Vineri, 10 noiembrie, va avea loc o manifestatie anti-discriminare.
Locul si ora intilnirii: Piata Victoriei, in fata sediului Orange, orele 14.00
Ora plecarii: 14:30
Traseul: Lascar Catargiu, Piata Romana, Bd. Magheru, Piata Universitatii, Bd. Bratianu, pana la Piata Unirii – Sf Vineri; stationare 10 minute in fata Sinagogii de la Sf Vineri. Marsul se va indrepta apoi spre Splaiul Independentei, pana la statia Izvor.

Dupa mars, va asteptam la evenimentele din clubul Underworld (Bd Kogalniceanu nr 3), cu incepere de la ora 17:00.
Filme: Dureri ascunse (Michelle Kelso), Viata lui Elie Wiesel (OTER), Gay Pride 2005-2006, Vopseste romaneste (D Media), Folclor (D Media).
Concerte: Pavilionul 32, Nihilistic, Planet Jam, Mohawks, Tep Zepi, Buzz, Aku.

Acest eveniment este organizat de o retea informala de grupuri, cu sprijinul:
Asociatia Aqvarius, Accept, Agentia de Monitorizare a Presei, Asociatia Komunitas, Romani Criss, Centrul romilor Amare Rromentza, Centrul de Resurse pentru participare publica, D MEDIA, Indymedia Romania, Ladyfest Romania, Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania, Organizatia Femeilor Refugiate, reteaua UNITED (retea europeana impotriva nationalismului, rasismului, fascismului si in sprijinul imigrantilor si refugiatilor), You and Me.

Contact: Razvan Martin, razvan@mma.ro, tel: 0729199393

MANIFEST – “De ce o actiune antifascista”

[zina lf-ro’05] o idealista intre doua varste

Cu un an in urma am cunoscut un grup de fete. Pe internet. Neobisnuit pentru “o persoana intre doua varste”. Ne-am descoperit ca fiind, cu toate, sustinatoare ale feminismului. Discutiile cu ele pe Messenger mi-au aratat ca gandesc matur, ca sunt inteligente, articulate in exprimare, puternice, voluntare, si… cu initiativa.
Si am decis sa ne intalnim la un eveniment organizat de ele: Ladyfest 2005, Timisoara. Am vorbit cu cateva amice de-ale mele si ne-am dus.
Nu le intrebasem ce varsta au… nu mi s-a parut important. Important pentru mine era faptul ca faceau ceva deosebit… si ca puteam sa fiu acolo.
Ei, si ajungem noi, dupa un drum de 400 de kilometri, si ne intalnim cu fetele.
Soc! Fetele nu erau deloc, dar deloc, asa cum mi le inchipuisem.
Continue reading

Modelling

Ce inseamna modelling? Distrugerea sanatatii fizice si/sau mentale intr-un timp foarte scurt. M-am hotarat sa scriu un scurt articol privind acest lucru luand in considerare acest filmulet, dar si experienta mea de cativa ani in domeniu. Cate din noi nu au visat cand erau pustoaice sa ajunga fotomodel/model/manechin/hostess sau asa mai departe? Putine. Eu cel putin am fost una din cele multe care isi doreau sa ajunga pe un poster intr-o vitrina sau pe coperta unei reviste, sa prezinte pentru mari designeri, sa-si faca o cariera departe de tara asta infecta. Zis si facut, nimic nu-ti sta in cale cand iti doresti cu adevarat sa faci un lucru. Ajunsa sa faci acel lucru, sa apari acolo unde iti doresti, vii si te intrebi sau te uiti in urma si te intrebi.. cu ce pret? Pretul pe care eu l-am platit a fost minuscul, nu am pierdut decat timp.. eu sunt cazul fericit. Altii, dar in majoritate altele, au platit chiar cu viata pretul “celebritatii”, care de altfel, este efemera. Celebritatea e perisabila, dar impactul asupra vietii/sanatatii este peren. La inceput era amuzant. Invatam pasi noi, faceam poze (nu fotografii), poza e atunci cand te afli pe scena si ai un “freeze” de 3 secunde in timp ce ti se fac fotografiile. Invatam repede si-mi placea. Cand am ajuns suficient de “mature” ca sa putem fi acceptate pentru o prezentare, unora li s-a sugerat finut sa slabeasca. Prezentarea era pentru un important designer, si, deci.. era visul oricarei fete de 16 ani, era rampa de lansare pentru pornirea in indeplinirea visului de a ajunge (de ce nu?) la Ford Models New York. Era cale lunga pana acolo, dar ala era considerat a fi apogeul carierei. Evident, fetele extaziate de gandul ca s-ar putea “realiza”, s-au pus pe slabit. Prezentarea se apropia cu pasi repezi, deci.. fetele s-au pus pe regim. Consecintele nu sunt greu de imaginat, jumatate din ele erau anorexice, daca nu.. bulimice. A fost momentul cand am cazut pe ganduri prima data si am inceput sa ma intreb daca e bine ceea ce fac. Repet, nu am fost in acea situatie, pentru ca la mine nu era cazul sa slabesc, dar am vazut cum s-au ruinat unele colege “de suferinta” sub ochii mei. Toate erau palide, aratau ca niste stafii, spre incantarea instructoarei noastre. Alt moment important era reprezentat de acele selectii facute de o sleahta de “organe ridicate” care nu aveau nimic in comun cu modellingul, ba chiar erau foarte incantati de meseria lor si de faptul ca aveau ocazia de a mai rade de cineva si de a selecta fetele din ochi pentru Spania.. Italia. (comentarii pe care le auzeam atunci cand mi se cerea sa fac o pirueta). Dupa cativa ani in care mi-am facut “meseria” refuzand totusi sa prezind blanuri si accesorii din piele (urmand aceasta meserie doar pentru ca aveam nevoie de bani) am renuntat cand mi s-a spus ca am iesit din standarde (90-60-90 -the devil`s number) si ca trebuie sa slabesc. Acum sa nu va imaginati ca aveam foarte mult peste masuri (90-63-94), dar era suficient sa se debaraseze de unul din cele mai profitabile modele. Alta chestie care m-a determinat sa renunt a fost anularea plecarii mele in Japonia apoi Milano, pe baza unor contracte foarte avantajoase din considerente de “would you fuck me for blow?”. Evident, I said “NO FUCKING WAY” moment in care ti se confirma ca DA, Modelling equals Compromise.

Scrisoare deschisa

nu tocmai nou-nout, dar merita (autoare Miruna Coca-Cozma):

Lapidarea Monei Magdalena Musca

Stimate domnule Gabriel Liiceanu,

Mi-e frica sa-mi fie frica, de aceea scriu, reactionez. Mi-e frica sa traiesc acest sentiment de «a-si tine gura» intr-o democratie, de a citi ziarele si de a vedea ca singurii care verbalizeaza sunt politologii, ziaristii si intelectualii.

Fiind in vacanta pentru a-mi vizita familia, am nimerit in mijlocul valtorii mediatice a «dosariadei», dar mai ales am asistat la asasinatul politic al Monei Musca. Vorbiti despre o comotie afectiva? Va vorbesc despre un cataclism emotional, domnule draga, caci tonul pe care dumneavoastra il utilizati in aceasta scrisoare se apropie de ceea ce domnul Octavian Paler denumea intr-un talk-show nocturn ca fiind cel al unui «dans tribal in care masculii joaca pe cadavrul unei femei».

Vorbiti despre minciuna in extaz? Va vorbesc despre extazul minciunii, despre forta efemera pe care ti-o da gustul de a distruge cu cuvinte pline de venin, de un machism primar, de un sexism «cas d’école». «La force du mâle», iata chintesenta scrisorii.

De milenii femeia s-a zbatut si si-a plimbat trupul intre doua imagini extreme: imaginea pura, de fecioara, intruchipare a perfectiunii, si cea murdara, de prostituata: «la pute» si «la vièrge», sau ca sa fiu mai limpede, Alba ca Zapada si Mastera. Exista o fraza in scrisoarea dumneavoastra care m-a cutremurat transcendental: «Imbracand mantia puritatii pe cea mai mare scena a tarii, cea politica, ati facut praf si puritatea si politica». Utilizati cuvantul puritate atunci cand vorbiti despre prestatia politica a Monei Musca, inflexiunile sunt teatrale, mantia puritatii face trimitere la Jeanne D’Arc, «la Pucelle» cum o numeau soldatii. Tonul este dramatic iar cuvantul «puritate» este utilizat de cel putin 6 ori in textul dumneavoastra.

In paragraful urmator mentionati, in treacat, faptul ca in istoria Romaniei a existat un presedinte care, pentru a-si mentine puterea, pusese o parte a poporului s-o snopeasca in bataie pe alta. Vorbiti si despre batausi de meserie. In treacat, si stiti de ce? Pentru ca bataia, pumnul, batele, sunt un simbol al virilitatii, barbatul care se confrunta cu un altul, muschiul incordat, sange, putere. Pentru dumneavoastra nu acesta este adevaratul cancer al societatii romanesti, nu domnule draga, pentru dumneavoastra, Mona Musca, o femeie, a patat mantia puritatii, a facut praf puritatea si politica, spuneti dumneavoastra. De fapt, eu cred ca in situatia doamnei Mona Musca, nu se poate dansa cu cearceaful patat dupa noaptea nuntii in ograda democratiei.
«Romanii sunt de-acum, datorita dumneavoastra mai subrezi sufleteste». Oare de ce si prin ce miracol o persoana, una singura, poate reprezenta si deveni un simbol al virginitatii politice? Indignarea dumneavoastra vine din faptul ca «inselatoria» Monei Musca este mult mai grava decat cea a unui bataus de profesie.

Continue reading

nu sint feminista, dar… partea a 2a

– Femeile detin doar 1% din proprietatile lumii, sub 10% din venitul global, sub 7% din slujbele clericale.
– In clasamentul celor 300 de oameni bogati din Romania figureaza doar 8 femei (Supliment Revista Capital, 2003).
– Mai putin de 14% din pozitiile de conducere ale lumii (putere politica, strategica si economica) apartin femeilor. In Marea Britanie doar 17% dintre locurile din Parlament sunt ocupate de femei, in Parlamentul European femeile sunt in proportie de 24,5%, iar in Romania doar 10,7%.
– In toata lumea persista inegalitatile salariale intre femei si barbati, cele mai multe tari din Europa inregistrand diferente de pana la 20% intre salariile femeilor si ale barbatilor. In Romania veniturile femeilor in general reprezinta doar 50% din cele ale barbatilor.
– Astazi 2/3 din cele 876 milioane de analfabeti din lume sunt femei. In Romania desi numarul de elevi si studenti femei este de 50,1%, acest raport nu se regaseste pe piata fortei de munca, una din cinci femei romance neavand nici o sursa de venit.
– In lume, femeile sunt batute, oprimate, abuzate si torturate in fiecare zi. Cercetarile arata ca violenta domestica este raspandita pe scara larga in majoritatea societatilor si este o cauza frecventa a sinuciderilor in randul femeilor. In Romania femeile sunt victime ale violentei in familie in proportie de peste 30% iar o data la 2 zile / la fiecare doua zile o femeie este omorata in bataie (cf. Inspectoratului General al Politiei Romane, Bucuresti, 2003).
– 30% din gospodariile din lume sunt ingrijite de femei, 80-90% din cele mai sarace familii depind de femei pe tot globul, si tot ele au de obicei responsabilitatea de a creste copiii, de cele mai multe ori fara ajutorul tatalui, al familiei sau al comunitatii. In Romania femeile se ocupa de cresterea copiilor in proportie de 66%.
– Femeile muncesc in general cel putin 10-15 ore pe saptamana mai mult decat barbatii. Ele au de obicei o dubla zi de munca (serviciu si munca in gospodarie). 63,8 % dintre romani considera ca este doar datoria femeii sa se ocupe de treburile casnice.
– Segregarea in domeniul muncii este evidenta, atat in lume cat si in Romania (1998): femeile sunt majoritare in sectoarele bugetare (sanatate, invatamant, turism, comert) unde sunt salarizate cu pana la o treime sub media salarizarii pe economie, iar in ramurile predominate de barbati (constructii, energie, transporturi, etc.) salariile sunt mult mai mari.
– In Romania o conditie pusa uneori la angajare femeilor este de a nu ramane insarcinate. In Anglia, spre exemplu, in 2003, 1000 de femei au fost concediate de la locul de munca in anul in care au ramas insarcinate deoarece nu existau conditii de munca potrivite si nu existau alternative la munca intreprinsa de ele.
– Femeile nu au inca dreptul de a alege cu privire la drepturile reproductive. In Romania femeile rrome nu au acces la servicii medicale si acces la informatii privind sanatatea reproductiva; femeile cu deficiente sunt sfatuite sa nu aiba copii.
– Exista sexism (discriminarea sistematica a unui sex, de obicei femeile) in toate societatile: prezentarea femeilor in publicitate ca obiecte sexuale care trebuie sa arate bine si sa nu vorbeasca deloc, bancuri misogine, proverbe, cantece, povesti in care femeile sunt sistematic prezentate ca fiinte inferioare, proaste, slabe, rele, malefice care trebuie controlate, supuse, dominate.
– O analiza a 33 de jocuri video „Nintendo” si „Sega Genesis”, foarte populare actualmente, a aratat ca in 41% dintre acestea nu exista personaje feminine. Femeile sunt fie absente, fie apar in postura de victima. In aproape 80% dintre jocuri violenta si agresiunea sunt o parte necesara a strategiei. In aproape jumatate din jocuri violenta era indreptata spre alti oameni, iar in 21% era violenta impotriva femeilor.
– Violul si alte forme de violenta sexuala sunt in crestere. Multe violuri raman nedenuntate din cauza stigmatizarii si a traumei asociate acestora si datorita lipsei abordarii acestui subiect intr-un mod delicat de catre sistemele juridice. Estimarile procentelor de violuri denuntate la politie variaza. Violul este folosit sistematic ca tactica de razboi (ex. Bosnia-Hertegovina, Ruanda).
– In Romania 44% dintre tinerele cu studii superioare angajate au fost hartuite sexual la locul de munca.

Stop Violence Against Women: Romania factsheet
Raport pe (in)egalitatea dintre sexe in Europa de Sud-Est
Cartea neagra a egalitatii de sanse intre femei si barbati in Romania
Primul numar din RESpublica, Revista Egalitatii de Sanse

Despre Eden

de Nita Mocanu
septembrie 2006

atelier de cusatorie
Odata cu proiectul “Made in Italy”, o colaborare intre Candida Tv (un grup de video activisti din Roma, Italia http://candidatv.tv) si grupul din care fac parte, D Media din Cluj (asociatie pentru media alternativa http://www.dmedia.ro), am inceput discutiile despre delocalizarea firmelor italiene spre estul Europei si cum afecteaza aceasta situatie viata femeilor.

“The reality of foreign investment was very different from the initial promise: labor rules were not respected, working conditions were poor, the unions were absent, and many companies delocalized further east when wages began to increase, leaving the workers without a job from one day to the next. Many people left to work abroad rather than compete for jobs paying 70 euro per month at Italian firms in Romania. Italy has become the leading destination for Romanian migrants, with some 2 million workers, mostly clandestine. We thought it important to highlight this connection because public discourse in Romania has uncritically celebrated foreign investment as a panacea that would save the nation. This is even more true now, in the midst of a wave of EU euphoria and following the rise to power of a newly elected neoliberal government that has reformed the tax structure and labour code in order to attract more foreign capital.” “Memoirs of a Video Activist” by Joanne Richardson

Continue reading