[zina lf-ro’05] barbati feministi

As putea spune ca ma invart in „cercuri” feministe daca as fi sigura ca nu jignesc pe nimeni cu termenul asta… Dar, oricum, ideea e cam aceeasi… Si tot cercetand si tot invartindu-ma, sapand adanc si in momente de deznadejde am gasit o specie rara de barbati: barbatii feministi!
Peste cat orgoliu calca ei si cat curaj ii trebuie unui posesor de atata testosteron sa se declare feminist! Dar sunt, ei sunt acolo… Unii mandri, altii timizi, multi doar curiosi sau fideli si spun ca sunt feministi!
Pana nu demult, prietenii „binevoitori” imi avertizau iubitul sa aiba grija pe unde ma lasa (si subliniez „ma lasa”) sa merg si in ce cercuri ma invart ca s-ar putea sa ma aleg cu o multime de idei ciudate de la femeile „alea” si eventual sa nu mai vreau sa gatesc, sa spal si sa calc (nu ca as fi facut toate astea pana atunci). Si mi-am luat (daca el ma lasa, eu l-am luat) masculul si l-am dus la un festival organizat de feministe la inceputul verii trecute in Timisoara. Iar dupa trei zile de companii suspecte, pentru acei prieteni binevoitori, m-am ales cu un barbat feminist, foarte convis ca femeile se confrunta cu probleme reale, ca au nevoie de suport, sustinere si acceptare.
Continue reading

[zina lf-ro’05] despre protestul ei…

In anii ’60-’70 au existat o serie de grupari care au reinceput sa militeze pentru drepturile femeilor. Femeile si-au dat seama ca doar dreptul la vot nu asigura egalitatea. S-au pus bazele multor legislatii si organizatii (numai daca ne gandim la legile din domeniul violentei impotriva femeilor, asigurarea sanselor egale pe piata muncii si in educatie). A fost din multe puncte de vedere o evolutie spectaculoasa. A fost si perioada marilor proteste. Intre timp s-a evoluat. Dar s-a schimbat si campul de lupta: din strada unde erau cereri clare (considerate a fi radicale) s-a trecut la masa negocierilor si la parteneriate de tip public-privat.

Putem vorbi de o evolutie? Raspunsul este greu de dat. Voi veni cu un exemplu al unei miscari si al unei feministe socialiste asupra careia eu am reflectat in ultimul timp.

Maria Rosa Dalla Costa a “crescut” in miscarea Operaio Potere, din Italia, din anii ’70, miscare care se opunea capitalismului. Dupa aproximativ un an, impreuna cu un alt grup de femei au format miscarea activista Lotta Femminista. Miscarea a pus problema muncii casnice, violentei, drepturilor reproductive, sexulitatii, etc..
Continue reading

[zina lf-ro’05] The ghost in the shell

Emma Goldman spunea ca doar femeile insele se pot elibera de opresia lor “interioara”. (in “Living my life”)

Cred ca multe femei nu iau in considerare ca aceasta opresie exista. Personal ma intalnesc cu foarte multe femei care considera ca eu exagerez vorbind despre feminism si lupta impotriva sexismului si a patriarhatului, ce sa mai spun despre abolirea capitalismului si exploatarii.
Si de fapt ce inseamna opresia “interioara”?
Mai intai, trebuie sa te descoperi pe tine ca femeie in interiorul tau, privindu-te cu ochii tai, si nu prin filtrul moralitatii si al culturii in care traiesti, nu prin intermediul mediei mainstream (TV sau cinematograf) si bineinteles nu prin ochii barbatilor; un exercitiu destul de greu de realizat pentru mine personal.

Continue reading

[zina lf-ro’05] o femeie tolerata si toleranta

Un protagonist masculin al autorului pentru care anul 2000 a fost religios (caci a fost!) declara la un moment dat in firul epic ca resimte orgoliu. Nu neaparat orgoliul de a fi barbat cat orgoliul de a NU fi femeie. Contextul era acela creat de frecventarea prostituatelor. O aidoma senzatie de dezgust mi-a creat replica, incat am retinut-o drept jignirea la care eu as fi rezonat cel mai profund ranita.
Daca replica aceea a pornit din rarunchii unei realitati acceptate de majoritatea barbatilor, atunci deodata intervine un cuvant-cheie ce m-ar defini: “tolerata”. Tolerata si toleranta deopotriva, din moment ce a accepta apelativul de “tolerata” suna echivalent cu a-ti asuma un ipotetic statut servil fata de o realitate intangibila tie.
Continue reading

[zina lf-ro’05] o idealista intre doua varste

Cu un an in urma am cunoscut un grup de fete. Pe internet. Neobisnuit pentru “o persoana intre doua varste”. Ne-am descoperit ca fiind, cu toate, sustinatoare ale feminismului. Discutiile cu ele pe Messenger mi-au aratat ca gandesc matur, ca sunt inteligente, articulate in exprimare, puternice, voluntare, si… cu initiativa.
Si am decis sa ne intalnim la un eveniment organizat de ele: Ladyfest 2005, Timisoara. Am vorbit cu cateva amice de-ale mele si ne-am dus.
Nu le intrebasem ce varsta au… nu mi s-a parut important. Important pentru mine era faptul ca faceau ceva deosebit… si ca puteam sa fiu acolo.
Ei, si ajungem noi, dupa un drum de 400 de kilometri, si ne intalnim cu fetele.
Soc! Fetele nu erau deloc, dar deloc, asa cum mi le inchipuisem.
Continue reading

[zina lf-ro’05] judecata proprie sau etichete “la pachet”

Suntem diferiti unii de ceilalti. Mai mult sau mai putin. Avem pielea mai alba sau mai pigmentata. Suntem supli sau rotund impliniti. Suntem femei si barbati. Tineri si mai putin tineri. Carnivori sau vegetarieni. Ne place Brahms sau Peaches. Citim doar romane de dragoste sau doar de razboi. Sau doar presa sportiva. Sau nimic. Avem acasa un caine sau o pisica.
Sesizam foarte usor diferentele dintre noi. De ce? Pentru ca asa am fost invatati! Si ni s-a bagat bine in cap: diferit = rau!
Continue reading