critica sociala cu ochelari de cal

pentru unii, stastistici de genul:

-25% dintre copiii rromi nu pot merge la scoala si tot 25 % au paduchi
-sunt plini de boli care nu mai exista demult in alte tari civilizate
-60% dintre pensionarii rromi nu au dreptul la medicamente gratuite sau compensate
-40% dintre femei nu au medic de familie si nu pot merge la un control periodic
-jumatate dintre comunitatile de rromi sunt asezate in localitati care nu au apa potabila si nici curent electric.

nu denota nici o discriminare a unei minoritati pe criterii etnice, deoarece nu inseamna cazuri de discriminare individuala pe care le putem numi legitime – de genul “[cind unul] bine pregatit fiind, nu capata o slujba pe motiv de ten aramiu” – ci reflecta doar faptul ca e vorba de un segment social care se complace in situatii si conditii de viata ce rezulta in aceste statistici. mai mult, din punctul respectiv de vedere a lua in considerare astfel de date este condamnabil – pentru ca reprezinta o tragere la raspundere prea mare a majoritatii, iar majoritatea nu are din start nici o responsabilitate de a nu contribui la perpetuarea problemelor. de fapt, singurul punct din care i se poate cere majoritatii sa actioneze cumva este de la o “jumatate a drumului” care presupune mai intii rezolvarea tuturor problemelor minoritatii de catre minoritate. cu alte cuvinte, discriminarea insitutionalizata si sistemica nu exista si intreaga raspundere pentru a schimba ceva este pe umerii celor dezavantajati.

bineinteles, aceasta concluzie (foarte importanta pentru linistea sufleteasca a celor investiti la un anumit nivel in sustinerea sistemul actual) se bazeaza pe ignorarea datelor si statisticilor care redau realitatea in toata complexitatea sa; de aceea, din acest punct de vedere orice critica ce incearca sa plaseze problema in contextul mai larg, cu o privire de ansamblu a situatiei, devine “periculoasa”. este de maxima importanta ca cei care vin cu astfel de critici sa fie redusi la tacere.

conform acestui rationament, odata stabilit ca nu are nici o responsabilitate in general, majoritatea poate actiona local in cazuri specifice cu care ei se simt confortabili. dar ramine esential ca nici aceste actiuni sa nu se bazeze pe vreo analiza de ansamblu a situatiei; a incerca sa adaugi o alta dimensiune la aceste actiuni e condamnabil. din nou, din acest punct de vedere singurul tip de atitudine si actiune legitim din partea majoritatii este de a-si arata marinimia si toleranta dupa plac, la intimplare (nu sistematic), si doar in cazuri pe un anumit tipar, facind abstractie de lucrurile pe care le spune si face in restul cazurilor.

in esenta, ideea pe care se merge este ca majoritatea nu are raspunderea de a se purta consistent in privinta minoritatii discriminate; doar minoritatea ar trebui sa se poarte consistent asa incit sa nu mai atraga discriminarea. astfel, o atitudine discriminatoare din partea majoritatii punctata de cite o “marinimie” accidentala nu constituie o problema. dimpotriva, daca se poate vorbi de vreo problema in afara de cea a minoritatii care atrage discriminarea ea este de partea “categoriei de persoane” care insista pe consistenta din partea tuturor.

nu este surprinzator ca pe acesti oameni ii socheaza cind realizeaza ca exista instante clare de discriminare grava, si ca cei care sufera de pe urma lor pot fi altfel decit stereotipul cu cei discriminati care trebuie sa ajunga la acea “jumatate a drumului” inainte de a fi respectati si luati in considerare. dar pentru ca refuza sa considere implicatiile, ei nu vad ca aceasta discrepanta intre realitatea la care se asteapta si realitatea de care se lovesc este determinata de propria lor atitudine. din acelasi motiv, ei rareori vad realitatea din jurul lor cu un ochi obiectiv, si au nevoie de anumite criterii speciale pentru a observa cind exista discriminare si realiza ca si ei pot face ceva pentru a adresa problema (o situatie pe care o pot romanticiza – de exemplu, “descoperirea” unei comunitati izolate, la munte, pe o bucata de pamint care a apartinut odata bunicului lor).

bineinteles, nu este surprinzator nici ca din acest punct de vedere obstacolul cel mai serios in calea eliminarii discriminarilor si intilnirea la “jumatatea drumului” este nu natura sistemica a discriminarilor si contributia fiecaruia la status quo, ci tocmai acele persoane care privesc problema in ansamblu. de asemenea, nu este total surprinzator ca a le critica pozitia este pentru acesti oameni echivalent cu un extremism care nu se deosebeste cu nimic de “terorism” (!) si a vorbi despre nedreptati si nevoia de-a schimba starea lucrurilor inseamna a declara ca toata tara si locuitorii ei sint “de c***t” – atit de important e pentru ei ca sistemul (aka “mina care te hraneste”) sa nu fie criticat in nici un fel. si nu este surprinzator ca oricine nu e de acord cu ei trebuie sa fie pus in categoria celor care vorbesc si nu fac nimic, ca sa poata fi considerati la fel de “irelevanti” ca datele care le contrazic pozitia.

in acest context al conflictului ideologic si practic intre cei care ofera o “critica sociala” cu ochelari de cal si cei care insista ca ochelarii de cal fac parte din problema, orice caz specific devine ceva de contestat din start.

astfel, cu ochelarii de cal intr-o discutie despre discriminare este irelevant ca in romania, ca in alte tari din europa de est, exista cazuri de sterilizare fortata a femeilor rome. daca a fost investigata mai putin in romania si nu exista rapoarte oficiale (desi, sa nu uitam, rapoartele oficiale sint la rindul lor irelevante), atunci problema nu poate fi legitima, credibila, relevanta. nu conteaza ca faptul ca nu exista date “oficiale” si acoperire in mass media face parte din problema, investigarea fiind ingreunata de complicitatea si/sau lipsa de interes a doctorilor, oficialitatilor si jurnalistilor – lucruri demonstrate in alte parti (demonstratii irelevante, insa, daca provin din alte parti – “pe noi ne intereseaza doar ograda noastra“, altfel n-am mai avea ochelari de cal). este “normal”, atunci, ca si urmatoarele statistici privind parerile romanilor despre minoritatea roma in general si despre sterilizarea fortata sint cel putin irelevante:

“93% would not accept a Roma as a family member, 45% did not want them in their area, 36% thought they should live separately. 50% agreed with measures like sterilisation to prevent the growth of the Roma population.”
[sondaj gallup publicat in raportul UNICEF la 1 octombrie 2004]

intr-adevar obiectiv vorbind, insa, acest tip de statistici ce reflecta cum gindeste majoritatea sint unul din punctele cele mai importante – de la ele ar trebui sa se plece cind cineva vorbeste despre discriminare si intoleranta, despre cine ar trebui sa actioneze si cum. la fel de important este a nu fi redus la tacere si a nu accepta judecatile persoanelor care tin la ochelarii lor de cal privind ce este relevant/”ne” afecteaza si ce nu.

in urma discutiilor pe care le-am avut recent si pentru ca eu consider ca este relevant, intentionez acum sa scriu un material amplu despre problema sterilizarii fortate in romania – comparativ cu alte tari si cu situatia de dinainte de ’89. voi avea nevoie de ajutor cu cercetarea si redactarea materialului si as ruga pe oricine care este interesat(a) si doreste sa contribuie cumva sa ia legatura cu mine.

in sfirsit, o resursa pentru cei care doresc sa se implice cumva concret si sa ajute comunitati care au nevoie fara sa trebuiasca sa astepte sa aiba “norocul” sa dea ei insisi peste situatii grave care sa li se para legitime:

Agentia de Dezvoltare Comunitara “IMPREUNA”
Adresa: Str. Mihai Eminescu, nr. 160, sector 5, Bucuresti
Telefon / fax: +40-021.210.05.39
E-mail: office@agentiaimpreuna.ro
URL: http://www.agentiaimpreuna.ro
Persoane de contact:
Gelu Duminica – Director executiv
Iuliana Mardare – Contabil
Crina Muresanu – Secretara
Program de lucru:
Luni-Vineri: 08:00-16:00

anunt training gen, 10-12 noi. cluj

Institutul Roman pentru Actiune, Instruire si Cercetare in Domeniul Pacii cu sprijinul
International Fellowship of Reconciliation (IFOR), Women Peace Makers Program

organizeaza in perioada

10-12 noiembrie 2006, Cluj-Napoca

Programul de instruire:

Inegalitatea si violenta de gen:
forme, consecinte si strategii de interventie nonviolenta

Programul de instruire de trei zile este adresat persoanelor ce lucreaza si studiaza in diferite domenii (administratie publica centrala si locala, sanatate, politie, organizatii neguvernamentale, invatamant, mass-media etc.) si care sunt interesate de problematica inegalitatii de gen si violentei cauzata de aceasta, de consecintele defavorabile asupra femeilor si barbatilor atat in viata sociala cat si privata.

Programul va explora coordonatele masculinitatii si feminitatii construite social, diferentele si inegalitatile dintre femei si barbati, dimensiunile violentei de gen, punand accentul pe transformarea tuturor formelor de violenta – directa, structurala si culturala – pe care inegalitatea de gen le creeaza, mentine si perpetueaza.

Acesta este interactiv, bazandu-se pe experientele participantilor si oferind un cadru pentru dialog cu scopul de a gasi cele mai bune modalitati pentru abordarea inegalitatilor de gen si crearea unui parteneriat real intre femei si barbati la diferite nivele.

Ca instrument de lucru programul va utiliza publicatia editata in 2005 sub egida Institutului Roman pentru Pace pe tema inegalitatii de gen ca violenta in diferite forme, care se doreste un instrument de lucru util profesionistilor si persoanelor interesate din diferite domenii.

Continue reading

Badea Misoginu`

De curand am vazut emisiunea “In gura presei”. Wow, si eu chiar il admiram pe Badea. Imi parea un tip istet, descuiat la minte. Nu zic ca nu ar fi asa, dar gestul lui din ultima emisune m-a cam pus pe ganduri.
Mircea Badea a facut public un mail care suna cam asa:

Petitie,

Subsemnata, Anca Paduraru, cetatean roman, CNP 26************, domiciliat in Bucuresti, ziarist, corespondent Deutsche Welle English Service si ISN Security Watch, laureat cu premiul Press Freedom Award in 2004, de catre organizatia Reporters without Borders, solicit institutiile Dvs sa studieze daca faptele pe care le semnalez mai jos intra sub incidenta legilor care le guverneaza activitate si sa ia masuri in consecinta.

Este vorba despre afirmatia repetata, la postul de televiziune Antena 3, ca lipsa de profesionalism a presei se datoreaza “fatucilor din presa”.

Expresia a fost lansata de Ion Cristoiu si reluata copios, in nenumarate randuri, la acelasi post, de catre domnia sa si de catre domnii Mircea Badea, Mihai Gadea si Octavian Paler.

Pot fi de acord cu opinia ca, in general, presa romana dovedeste lipsa de profesionalism, si observa ca pe micile ecrane sunt vizibile mai mult femeile, in postura lor de reporteri sau crainici.

DAR evidenta, pe care atat Dvs cat si persoanele numite o cunosc, este aceea ca nu femeile sunt majoritare in posturile de decizie din presa.

Mai clar: posturile vizibile si prost remunerate, de reporter, sunt ocupate majoritar de femei, in timp ce posturile invizibile si bine remunerate, de editori, sunt ocupate majoritar de barbati.

Acest lucru a fost explicat de ONU prin conceptul de “feminizare a profesiilor”, care afirma ca daca intr-o tara, o profesie, un tip de activitate sunt prost remunerate, atunci acestea vor tinde sa fie ocupate majoritar de femei.
De aceea incriminarea unui intreg gen pentru vinovatiile care apartin, preponderent, reprezentantilor celuilalt gen mi se pare incalificabila.

Gestul este nu doar nedrept, ci si foarte grav, pentru ca adanceste stereotipiile de gandire care culmineaza cu opinia ca femeile victime ale agresiunii si violurilor “trebuie sa fi facut ele ceva” ca sa merite tratamentul.

Sper ca institutiile Dvs sa aiba capacitatea sa califice din punct de vedere legal faptele domnilor Cristoiu, Badea, Gadea si Paler, respectiv responsabilitatea acestora si a postului de televiziune Antena 3, care le difuzeaza larg aceste opinii pernicioase.

Va multumesc, Anca Paduraru

PS. 1
In cazul in care stabiliti amenzi, va rog sa studiati posibilitatea ca acestea sa fie varsate in conturile organizatiilor care se ocupa cu asistarea femeilor abuzate, traficate sau in pericol de marginalizare sociala;
PS. 2
Cel mai recent, expresia “fatucile din presa”, pentru a descrie lipsa de profesionalism a acestei bresle, a fost utilizata in emisiunea Sinteza zilei de miercuri, 6 septembrie 2006.
In studioul Antenei 3 se aflau domnii Gadea, Paler si Cristoiu.

Cam asa suna petitia Ancai Paduraru. Mi se pare rezonabila, nu se cere ceva iesit din comun si cred ca ar fi si benefica societatii, poate astfel uitam sa vorbim fara sa ne folosim si intelectul. De foarte multe ori vad chestii misogine la televizor dar nimeni nu ia masuri. Poate acum e momentul. Parerea mea este ca e foarte putin probabil sa aiba castig de cauza, avand in vedere mentalitatea romanului. “Feministele sunt niste frustrate, care in loc sa`si imbunatateasca performantele profesionale dau vina pe barbati”.. which, by the way, is totally wrong!

Badea, ca sa continue in imbecilitate pana in panzele albe, dupa ce citeste acest mail face niste comentarii extrem de lipsite de umor, ba chiar grosolane la adresa Doamnei/domnisoarei Paduraru.

Din ce imi amintesc… i-a sugerat ziaristei in cauza sa nu combine votca si diazepamul sau.. si mai frumos.. el intelege totusi ca s-a ieftenit aurolacul, dar nu e bine sa faci abuz (el, probabil, stie ce stie.. )

Badea.. nici nota de trecere nu meriti.

noua ordonanta re: egalitatea de sanse

Solicitarea testului de sarcina la angajare este interzisa

Angajatorilor le este interzis, ca la angajare, sa solicite candidatelor sa faca un test de sarcina si sa impuna angajatelor sa nu ramana insarcinate pe durata de valabilitate a contractului individual de munca, prevede o ordonanta adoptata de guvern.

Prevederile ordonantei adopatate de guvern vin sa intareasca legislatia in domeniu, in ceea ce priveste egalitatea de sanse intre femei si barbati si discriminarea la locul de munca. Reglementari privind interzicerea discriminarii se regasesc in legea 202/2002 privind egalitatea de sanse, dar si in Codul Muncii.

In Romania, institutia care promoveaza principiul egalitatii este Agentia pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati (ANES), aflata in subordinea Ministerului Muncii. Potrivit noii ordonante, ANES mai are si misiunea de a coordona si aplica programele Uniunii Europene privind egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati. De asemenea, ANES va elabora si va propune proiectul de buget propriu pe care il va propune spre aprobare Ministerului Muncii.

ANES este condusa de un presedinte, cu un mandat de cinci ani, care poate fi reinnoit o singura data. In cazul neindeplinirii atributiilor, primul-ministru poate cere revocarea din functie a presedintelui.

In teritoriu, vor functiona Comisii Judetene in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati, care vor fi conduse de catre reprezentantii ANES.

ANES s-a infiintat in 2005, in baza legii 202/2002, referitoare la egalitatea de sanse intre femei si barbati. Principalele atributii ale agentiei sunt sa elaboreze si sa aplice politicile guvernului in domeniul egalitatii, sa propuna acte normative cu referire la acest domeniu si sa controleze aplicarea si respectarea reglementarilor.

>> detalii de la guvern

>> ANES

Grrrls!

Last night=great night [cel putin din punctul meu de vedere]. De ceva timp se tot discuta de o intalnire a femeilor implicate in organizarea Lady Fest, dar nu numai. In sfarsit aseara a avut loc mult asteptatul eveniment. Am gasit cu greu locatia, dar.. m-am descurcat. Odata ajunsa acolo, m-am simtit un pic cam ciudat, desi teoretic le cunosteam pe majoritatea fetelor “de pe net”. Totusi, stiam doar 2 fetZe. Sentimentul de usor discomfort a disparut insa foarte repede. Fetele au facut posibil acest lucru. E surpinzator cat de bine se poate realiza comunicarea intre persoane venite din medii total diferite dar cu acelasi scop in viata si cu puternice inclinatii spre activism.In primul rand s-a facut o mica revizie a ce este si ce se doreste de la Lady Fest, apoi o retospectiva a Lady Fest 2005. A fost prezentata zina la care fetele au muncit mult [produsul finit arata foarte bine]. De asemenea zina are atasat cd-ul care contine atat informatii legate de Lady Fest 2005 cat si chestii despre feminism in general.

Dupa o discutie indelungata am ajuns la concluzia ca multi din jurul nostru nu au o definitie clara in minte a ceea ce inseamna sexism, feminism, activism.

Seara a continuat cu vizionarea unui film pe care il recomand tuturor; este despre hartuirea femeilor si se numeste War Zone.

Dupa inca cateva minute de discutii am trecut la muzica. Diana ne-a incantat auzul pentru cateva ore.

Ca sa incheiem seara cum se cuvine, am mers pe jos [in jur de 10 fete] cam 4 statii de troleibuz, atragand multe priviri dubioase cat si comentarii de aceeasi factura. [pregatire pentru Take Back the Night (Revendica noaptea!) :D -mars ce speram ca va avea loc in toamna.]

Eclectic Tech Carnival – about

WHAT
====
Eclectic Tech Carnival 2006, a carnival of exchanging
computer-related skills, ideas and art. By women and for women.
/etc2006, 4-8 September, Timisoara, Romania

HISTORY
=======
Since 2001, the network of women who help organize the
Eclectic Tech Carnival or /etc has grown both far and wide.
We are geographically some-what diverse and we have varied
experiences and expertise in computing, technology, art
and activism. We are an eclectic bunch. Since the northern
summer of 2002, we (or some subset there of) have successfully organized an annual Eclectic Tech Carnival.

To connect, to network in real life. The global village
has come at the price of community. We are interested in
tech things and like to play with it. We know there are
other women who are also interested. There is little
opportunity for us to get together. And there is even
less open space for women to learn new skills. It is
especially hard for those with little resources to make
a start.
We want to change that!
We want to help women feel confident enough to ‘hack’
their own way into northern and male domination of digital
technology.
We can do it!
We want to help women learn to use Free/Libre and
Open Source Software.

Why the name /etc?
==================
Well, /etc is a directory of the linux file system. In
this directory called /etc (short for etcetera) are all
the important configuration files for your computer and
its networking (hostname, hosts, networks). We asked
ourselves, “If we were part of the linux file system,
what would we be?” The /etc directory seemed the best
place for a carnival of ideas and then the name Eclectic
Tech Carnival or /etc for short was born.

Continue reading

revista maxim impotriva misoginiei. altora.

o reclama de pulafashion si revista maxim din campania “spune nu pedofiliei din showbiz” (“a fi barbat nu inseamna sa-ti cumperi trupuri de copile sarace ca si cum ai cumpara o bucata de carne dintr-un galantar”):

o imagine obisnuita din revista maxim:

mesajul campaniei “antisociale” pulafashion&maxim?

“a fi barbat nu inseamna sa-ti cumperi trupuri feminine ca pe o bucata de carne… decit cind ti le vindem noi.”

vezi:

Protesting Maxim Girl Search [en]

Imaginea femeii in publicitate
“What’s the problem? Facts about girls, women + media” [en]
Center for Media Literacy: Sexist Ads
[en]
Media Watch Hall of Shame
[en]
Killing Us Softly
[en]

“No to sexist ads! An example of successful campaigning” [en]

putin despre take back the night

Termenul “Take Back the Night” (TBTN) sau “Reclaim the Night”, care in limba romana s-ar traduce “ia noaptea inapoi” sau “revendica noaptea”, este folosit pe plan international ca metafora pentru abordarea directa a unei probleme adeseori trecute sub tacere – omniprezenta violentei sexuale si teama sub semnul careia ca femei suntem invatate sa traim de mici. Originea ideii de TBTN pare sa fie intr-un protest din 1877 al unui grup de muncitoare si prostituate din Anglia fata de nesiguranta resimtita de femei pe strazi in special noaptea. In intruchiparea sa moderna de mars impotriva violentei al femeilor, TBTN s-a tinut pentru prima oara in 1973 in Germania, ca reactie la o serie de incidente in care femei au fost violate si omorate. Curand dupa aceea au inceput sa se organizeze marsuri asemanatoare si in alte locuri. Primul TBTN de amploare din Statele Unite a fost cel din San Francisco din 1978, cand cateva mii de femei au iesit noaptea in districtul rosu al orasului cu ocazia unei conferinte pe rolul pornografiei in subjugarea si opresiunea femeilor. A fost o actiune de revendicare a dreptului la libertatea de miscare, chiar si intr-o zona stiuta drept unul din cele mai periculoase locuri in care se poate gasi o femeie, mai ales noaptea. De atunci, in stransa legatura cu miscarea anti-violenta ce include programe de “rape crisis” si ajutor pentru victimele violentei domestice, marsul s-a extins la alte orase si campusuri universitare din Statele Unite cat si la alte locuri de pe glob (pe tot continentul american, multe tari europene, India), si a evoluat intr-o actiune ce adreseaza violenta sexuala, violenta domestica, si discriminarea sexuala in general.

Actiunile TBTN se organizeaza sub mai multe forme, dar cele mai multe incep cu un rally cu vorbitori la care pot participa atat femei cat si barbati, urmat de marsul in sine alcatuit numai din femei. Uneori, aspectul “women-only” al TBTN este contestat si chiar eliminat pentru a face marsul cat mai “inclusiv” posibil, dar participarea barbatilor este contrara punctului de baza al marsului – pentru femei sa confrunte pericolul de a iesi noaptea pe strazi fara sa fie “protejate” de un barbat. De asemenea, la TBTN echipa de protectie si blocare a strazilor este si ea “women-only” in general, pentru ca a recurge la protectia politiei ar fi un alt lucru contrar spiritului actiunii. In timpul marsului, grupari ce includ barbati care se ocupa cu combaterea violentei sexuale pot organiza discutii despre rolul si responsabilitatile barbatilor in ce priveste violenta si despre modalitatile in care se pot implica si ei in eforturile pentru eradicarea sa. O alta parte din eveniment, combinata cu marsul sau tinuta separat, o constituie asa-numitele “speak-outs”, care sunt spatii unde femeile isi pot impartasi experientele cu violenta sexuala sau orice lucru caruia doresc sa-i dea glas sau pe care vor sa-l puna in discutie, intr-o atmosfera de intelegere si suport.

Care sunt scopul si impactul de baza ale acestei actiuni? Iata un pasaj reprezentativ dintr-o declaratie de intentie pentru un TBTN: “violenta impotriva femeii cuprinde mult mai mult decat acte separate de brutalitate fizica. Femeile au fost de-a lungul istoriei, si continua sa fie, supuse unei violente sistemice care ne refuza accesul la resurse si puterea de decizie. Violenta domestica, violenta sexuala, hartuirea sexuala, rasismul, homofobia, saracia, limitarea libertatii de reproducere si accesul neadecvat la servicii de sanatate sunt toate nedreptati care afecteaza viata femeilor in mod diferit de cum sunt resimtite de barbati. Mai mult, toti barbatii — fie ca realizeaza sau nu — beneficiaza de privilegiile pe care le acumuleaza prin simplul fapt ca traiesc intr-o societate marcata de vaste inechitati de gen. Astfel, Take Back the Night nu are in vedere numai violenta sexuala. in schimb, este un act de solidaritate impotriva violentei sistemice care ne influenteaza vietile”. Simplu spus, TBTN inseamna activism feminist din cel mai radical – in sensul de a merge la radacina problemelor al cuvantului “radical”.

Continue reading