putin despre take back the night |

Termenul “Take Back the Night” (TBTN) sau “Reclaim the Night”, care in limba romana s-ar traduce “ia noaptea inapoi” sau “revendica noaptea”, este folosit pe plan international ca metafora pentru abordarea directa a unei probleme adeseori trecute sub tacere – omniprezenta violentei sexuale si teama sub semnul careia ca femei suntem invatate sa traim de mici. Originea ideii de TBTN pare sa fie intr-un protest din 1877 al unui grup de muncitoare si prostituate din Anglia fata de nesiguranta resimtita de femei pe strazi in special noaptea. In intruchiparea sa moderna de mars impotriva violentei al femeilor, TBTN s-a tinut pentru prima oara in 1973 in Germania, ca reactie la o serie de incidente in care femei au fost violate si omorate. Curand dupa aceea au inceput sa se organizeze marsuri asemanatoare si in alte locuri. Primul TBTN de amploare din Statele Unite a fost cel din San Francisco din 1978, cand cateva mii de femei au iesit noaptea in districtul rosu al orasului cu ocazia unei conferinte pe rolul pornografiei in subjugarea si opresiunea femeilor. A fost o actiune de revendicare a dreptului la libertatea de miscare, chiar si intr-o zona stiuta drept unul din cele mai periculoase locuri in care se poate gasi o femeie, mai ales noaptea. De atunci, in stransa legatura cu miscarea anti-violenta ce include programe de “rape crisis” si ajutor pentru victimele violentei domestice, marsul s-a extins la alte orase si campusuri universitare din Statele Unite cat si la alte locuri de pe glob (pe tot continentul american, multe tari europene, India), si a evoluat intr-o actiune ce adreseaza violenta sexuala, violenta domestica, si discriminarea sexuala in general.

Actiunile TBTN se organizeaza sub mai multe forme, dar cele mai multe incep cu un rally cu vorbitori la care pot participa atat femei cat si barbati, urmat de marsul in sine alcatuit numai din femei. Uneori, aspectul “women-only” al TBTN este contestat si chiar eliminat pentru a face marsul cat mai “inclusiv” posibil, dar participarea barbatilor este contrara punctului de baza al marsului – pentru femei sa confrunte pericolul de a iesi noaptea pe strazi fara sa fie “protejate” de un barbat. De asemenea, la TBTN echipa de protectie si blocare a strazilor este si ea “women-only” in general, pentru ca a recurge la protectia politiei ar fi un alt lucru contrar spiritului actiunii. In timpul marsului, grupari ce includ barbati care se ocupa cu combaterea violentei sexuale pot organiza discutii despre rolul si responsabilitatile barbatilor in ce priveste violenta si despre modalitatile in care se pot implica si ei in eforturile pentru eradicarea sa. O alta parte din eveniment, combinata cu marsul sau tinuta separat, o constituie asa-numitele “speak-outs”, care sunt spatii unde femeile isi pot impartasi experientele cu violenta sexuala sau orice lucru caruia doresc sa-i dea glas sau pe care vor sa-l puna in discutie, intr-o atmosfera de intelegere si suport.

Care sunt scopul si impactul de baza ale acestei actiuni? Iata un pasaj reprezentativ dintr-o declaratie de intentie pentru un TBTN: “violenta impotriva femeii cuprinde mult mai mult decat acte separate de brutalitate fizica. Femeile au fost de-a lungul istoriei, si continua sa fie, supuse unei violente sistemice care ne refuza accesul la resurse si puterea de decizie. Violenta domestica, violenta sexuala, hartuirea sexuala, rasismul, homofobia, saracia, limitarea libertatii de reproducere si accesul neadecvat la servicii de sanatate sunt toate nedreptati care afecteaza viata femeilor in mod diferit de cum sunt resimtite de barbati. Mai mult, toti barbatii — fie ca realizeaza sau nu — beneficiaza de privilegiile pe care le acumuleaza prin simplul fapt ca traiesc intr-o societate marcata de vaste inechitati de gen. Astfel, Take Back the Night nu are in vedere numai violenta sexuala. in schimb, este un act de solidaritate impotriva violentei sistemice care ne influenteaza vietile”. Simplu spus, TBTN inseamna activism feminist din cel mai radical – in sensul de a merge la radacina problemelor al cuvantului “radical”.

TBTN este pe de o parte o actiune energizanta si o experienta incredibila pentru fiecare femeie care ia parte la mars: cand mergi pe strazi noaptea si treci prin locurile cele mai nesigure fara ajutorul si protectia vreunui barbat, simti pe moment cum ar trebui si ar putea sa stea lucrurile, si in plus arati asta si altora. Un grup de femei marsaluind prin zone “periculoase”, blocand strazi pe care de obicei ne strecuram sau indraznim sa mergem numai “insotite”, scandand lozinci si purtand semne cu mesaje impotriva culturii de viol, violentei sistemice si normelor patriarhale care determina aceste probleme – este o actiune directa, prin care adresezi direct teama personala si situatia sociala care da nastere la aceasta teama! De multe ori, ai ocazia sa-i confrunti pe cei care te hartuiesc, asa cum nu ai indrazni in nici o alta situatie, sau sa vezi oameni care altfel te-ar hartui complet intimidati in acest context. Pe de alta parte, TBTN ofera oricarei femei care a supravietuit violenta sexuala un spatiu in care se poate simti sigura si sprijinita – pentru multe femei, TBTN este prima data cand isi confrunta propria experienta cu un abuz sau atac sexual. Pentru femei si barbati deopotriva, evenimentul reprezinta un forum abordabil de informare, reflectie si discutii pe marginea unui subiect considerat inca tabu de societate, la nivel public. Un alt aspect important este ca in multe cazuri, TBTN se organizeaza cu o anumita tema si cu un set de cereri specifice fata de autoritati – pentru ca marsul urmareste sa abordeze problema violentei nu numai la un nivel personal pentru cei care participa sau doar in directia cresterii vizibilitatii publice, dar si ca protest concret fata de lipsa de initiative si programe adecvate pentru reducerea violentei si pentru a exercita presiune asupra entitatilor ce pot lua masuri concrete in acest sens.

Ar trebui sa facem efortul de a organiza si in Romania o astfel de actiune, pentru ca e nevoie de ea! Violenta de toate felurile impotriva femeilor este – impreuna cu saracia, foametea, somajul, razboiul, opresiunea politica – o problema sistematica si sistemica de drepturile omului, una cel putin la fel de grava si urgent de adresat in Romania ca in alte locuri de pe glob. In plus, in Romania responsabilitatea pentru schimbare este lasata mult prea des pe mainile unor organizatii si institutii incete si ineficiente. De aceea sunt necesare si alte initiative, si mai ales actiuni directe.

Deci, sa luam noaptea inapoi!

Resurse: