asta ar putea intra in seria “intreaba-ma orice despre feminism”:

intrebare: tu crezi ca obtinerea dreptului la vot de catre femei a fost ceva asa de bun?

raspuns scurt: da

raspuns mai lung si neserios: nu, deloc, eu cred ca acum 100 de ani ar fi trebuit ca femeile, adica 50% din populatie, sa se puna cum e frumos pe planul doi si sa se lase pe mina celeilalte 50%, sa continue se ocupe exclusiv de sfera domestica si sa se multumeasca sa aiba drepturi limitate in cea publica, sa asteptam cu totii sa vina mai intii revolutia anarhista, ca abia apoi societatea sa inceapa sa rezolve ce probleme “de gen” ar mai fi ramas la momentul ala (care sigur ar fi fost, in mod miraculos, putine).

raspuns prin intrebare: tu ai intreba o persoana de culoare daca crede ca abolirea sclaviei a fost ceva asa de bun? daca nu ai intreba (desi, e drept, faptul ca sclavia s-a abolit nu a dus deloc la disparitia unui sistem bazat pe inegalitati intre oamenii ce apartin diferitor rase si clase sociale, ci intr-un fel a servit sa le mascheze chiar mai bine… si desi putem spune ca faptul de-a fi considerat “cetatean deplin” — cind pentru majoritate egalitatea si libertatea asigurate de “democratie” sunt doar praf in ochi — nu inseamna mai nimic real in viata unui om), deci daca nu ai intreba o persoana de culoare daca se bucura de faptul ca e oficial recunoscuta ca cetatean cu drepturi legale depline in ciuda culorii sale, atunci nu ai de ce sa intrebi o femeie daca se bucura de faptul ca e recunoscuta ca cetatean deplin in ciuda sexului ei. iar daca da, ti se pare ok sa pui astfel de intrebari, atunci poate ca trebuie sa te gindesti la nivelul de privilegiu care pe tine te lasa/determina sa pui astfel de intrebari.

raspuns cu trimitere la referinte: verifica mai intii ce-au avut de spus si criticat, si cum au actionat, cu privire la sufragiu macar urmatoarele femei: sojourner truth, mother (mary harris) jones, emma goldman, rosa luxembourg, esther roper, virgina woolf. (e usor, fa o cautare pe net dupa numele pe care il vrei + “suffrage”; vezi si ce zice wikipedia despre fiecare si despre f. diferitele lor coloraturi politice). de exemplu, ca fosta sclava, sojourner truth se lupta pentru emancipari, dar critica miscarea pentru drepturile femeilor pentru ca nu dadea atentie faptului ca nu toate femeile erau albe si privilegiate. iar mother jones, cea cu indemnul “whatever your fight, don’t be ladylike” din antetul acestui site, nu avea nici o simpatie pentru miscarea sufragista pentru ca ea considera ca trece cu vederea problema “ei”, adica drepturile muncitorilor; din cele sase femei (feministe) enumerate, trei nu sustineau cauza pentru obtinerea sufragiului de catre femei, printre ele numarindu-se si singura care NU era muncitoare… vezi care si cum. apoi mai fa o cautare la “radical suffragists”… citeste cit de mult. si apoi, hai sa discutam.

dar pe scurt, daca au existat critici fata de importanta votului pentru femei ideea nu era ca e un lucru rau ca femeile sa aiba si ele votul (intr-o societate in care se voteaza), ci ca obtinerea votului nu e nici pe departe destul, ca nu e suficienta ca tactica izolata si ca scop. ceea ce constituie deja un punct banal daca vrei sa-l discuti acum cu o feminista cit de cit non-liberala (vezi glosarul lf), si e doar un subpunct al feminismului ca “miscare pentru a pune capat opresiunii” (vezi declaratia de intentie a lf), care cauta nu doar sa obtina o egalitate a femeilor cu barbatii in cadrul aceluiasi sistem nedrept (sau, si mai rau, sa-i inlocuiasca pe barbati cu femei), ci sa schimbe sistemul din radacini.

e drept, sint multe de discutat la capitolul “unde a gresit miscarea sufragista si ce avantaje/privilegii/obligatii confera dreptul la vot, in fond?”. sau despre sufragiu/dreptul de vot/democratie in general. insa “miscarea sufragista” feminista a fost mult mai eterogena decit se crede in general (altfel nici n-ar fi putut avea un asa succes, exact ca in cazul miscarii abolitioniste), iar o singura opinie vehiculata nu poate acoperi toata realitatea; ca si in alte contexte, o femeie, oricine ar fi ea, nu poate vorbi in numele tuturor celorlaltor femei… iar un barbat nici atit (desi multe persoane – declarindu-se feministe – au incercat si incearca asta).

emma goldman spunea despre miscarea sufragista americana vs. cea britanica de la sfirsitul secolului xix:
Continue reading →