:D (via feministe)
Category Archives: feminism
De ce?
“There is always something to do. There are hungry
people to feed, naked people to clothe, sick people to
comfort and make well. And while I don’t expect you to
save the world I do think it’s not asking too much for
you to love those with whom you sleep, share the
happiness of those whom you call friend, engage those
among you who are visionary and remove from your life
those who offer you depression, despair and
disrespect.” (nikki giovanni)
intreaba-ma orice despre feminism
“as all advocates of feminist politics know most people do not understand sexism or if they do they think it is not a problem. masses of people think that feminism is always and only about women seeking to be equal to men. and a huge majority of these folks think feminism is anti-male. their misunderstanding of feminist politics reflects the reality that most folks learn about feminism from patriarchal mass media.” – bell hooks
pornind de la un comentariu recent, si pentru ca tot e la moda prin diferite locuri, m-am gindit sa deschidem si acest blog intrebarilor de orice fel despre ce inseamna feminismul. orice vi se pare neclar, nebulos, incomprehensibil despre acest subiect, puteti pune o intrebare lasind un comentariu aici sau scriind la una din adresele de la sectiunea “contact”, mai sus. noi le vom lua in consideratie pe toate, atita timp cit sint rezonabile si de buna credinta. avem de gind sa fim foarte ingaduitoare si rabdatoare, dar ramine la latitudinea noastra sa decidem ce e rezonabil.
bafta!
ps: nimeni nu reprezinta toate feministele, nici o opinie in particular nu reprezinta toate opiniile feministe, deci noi nu vom incerca sa facem asta.
Despre Eden
de Nita Mocanu
septembrie 2006
Odata cu proiectul “Made in Italy”, o colaborare intre Candida Tv (un grup de video activisti din Roma, Italia http://candidatv.tv) si grupul din care fac parte, D Media din Cluj (asociatie pentru media alternativa http://www.dmedia.ro), am inceput discutiile despre delocalizarea firmelor italiene spre estul Europei si cum afecteaza aceasta situatie viata femeilor.
“The reality of foreign investment was very different from the initial promise: labor rules were not respected, working conditions were poor, the unions were absent, and many companies delocalized further east when wages began to increase, leaving the workers without a job from one day to the next. Many people left to work abroad rather than compete for jobs paying 70 euro per month at Italian firms in Romania. Italy has become the leading destination for Romanian migrants, with some 2 million workers, mostly clandestine. We thought it important to highlight this connection because public discourse in Romania has uncritically celebrated foreign investment as a panacea that would save the nation. This is even more true now, in the midst of a wave of EU euphoria and following the rise to power of a newly elected neoliberal government that has reformed the tax structure and labour code in order to attract more foreign capital.” “Memoirs of a Video Activist” by Joanne Richardson
sfat de miercuri
Helping Women Who Sell Sex: The Construction of Benevolent Identities
Abstract: Social interventions aimed at helping the group positioned as most needy in Europe today, migrant women who sell sex, can be understood by examining that time, 200 years ago, when ‘the prostitute’ was identified as needing to be saved. Before, there was no class of people who viewed their mission to be ‘helping’ working-class women who sold sex, but, during the ‘rise of the social,’ the figure of the ‘prostitute’ as pathetic victim came to dominate all other images. At the same time, demographic changes meant that many women needed and wanted to earn money and independence, yet no professions thought respectable were open to them. Simultaneous with the creation of the prostitute-victim, middle class women were identified as peculiarly capable of raising them up and showing the way to domesticity. These ‘helpers’ constructed a new identity and occupational sphere for themselves, one considered worthy and even prestigious. Nowadays, to question ‘helping’ projects often causes anger or dismissal. A genealogical approach, which shows how governmentality functioned in the past, is easier to accept, and may facilitate the taking of a reflexive attitude in the present.
despre intersectia feminism-critica nationalismului
o foarte buna sinteza a raspunsului la intrebarea de ce nationalismul este un subiect relevant pentru feminism si viceversa (de thinking girl) [en]
… Nationalism is replacing democracy. Nationalism … is a disguised form of racism, and democracy becomes a tool for nationalist racism to flourish through “freedom of speech” that allows freely spoken hatred – this “freedom” is a freedom of the speaker, not a freedom of those spoken about. When nationalism creates images and rhetoric of homogeneity in its population, marginalizing on the basis of race, gender, and sexuality, the freedom of marginalized groups to speak back against hate speech with speech of their own is compromised, because their speech is not as powerful and valuable as that of the dominant group. Hate speech is one-sided; how is that “freedom”? “equality”? Outsiders in a nation cannot use freedom of speech to challenge the inside ofthat nation; their speech is rejected.
Language about nations is largely highly gendered. We talk about the “mother” or “fatherland”, the “mothertongue.” Nationalism is often spoken in terms of family, headed by a masculine figure, and embodied as a woman. The patriarchal family unit is privileged in nationalistic discourses. The feminine is mother, nurturer, caregiver, in this family, and so the nation’s women are mothers of all the children of the nation. This makes women particular targets in ethnic cleansing regimes as warring groups rape and impregnate women, forcing them to literally be the mothers of a new fantasmic nation of their own design. The women themselves get lost in these violent acts; ethnic cleansing/genocidal rape is seen as worse than “regular” rape, partially because the crime has men as the intended victims as well as the raped women: genocidal rape is meant to eliminate a population of people, not just eliminate the woman. And here, of course, “people” includes the most important citizens: male citizens. At the same time that victims of genocidal rape are forced to be mothers to a new nation, they are eliminated as the mothers of the old nation, used to break apart the national family. And this fiction is legitimized along racial lines but it plays out on gender lines, normalizing gender violence by leaving it unnamed. Male-male rape in war is not mentioned because it destabilizes the very idea of gender central to nationalism. And, of course, in all of this ideology about the patriarchal family unit, gay, lesbian, bisexual, and trans people are completely invisible, because sexuality is invisible…
critica sociala cu ochelari de cal
pentru unii, stastistici de genul:
-25% dintre copiii rromi nu pot merge la scoala si tot 25 % au paduchi
-sunt plini de boli care nu mai exista demult in alte tari civilizate
-60% dintre pensionarii rromi nu au dreptul la medicamente gratuite sau compensate
-40% dintre femei nu au medic de familie si nu pot merge la un control periodic
-jumatate dintre comunitatile de rromi sunt asezate in localitati care nu au apa potabila si nici curent electric.
nu denota nici o discriminare a unei minoritati pe criterii etnice, deoarece nu inseamna cazuri de discriminare individuala pe care le putem numi legitime – de genul “[cind unul] bine pregatit fiind, nu capata o slujba pe motiv de ten aramiu” – ci reflecta doar faptul ca e vorba de un segment social care se complace in situatii si conditii de viata ce rezulta in aceste statistici. mai mult, din punctul respectiv de vedere a lua in considerare astfel de date este condamnabil – pentru ca reprezinta o tragere la raspundere prea mare a majoritatii, iar majoritatea nu are din start nici o responsabilitate de a nu contribui la perpetuarea problemelor. de fapt, singurul punct din care i se poate cere majoritatii sa actioneze cumva este de la o “jumatate a drumului” care presupune mai intii rezolvarea tuturor problemelor minoritatii de catre minoritate. cu alte cuvinte, discriminarea insitutionalizata si sistemica nu exista si intreaga raspundere pentru a schimba ceva este pe umerii celor dezavantajati.
bineinteles, aceasta concluzie (foarte importanta pentru linistea sufleteasca a celor investiti la un anumit nivel in sustinerea sistemul actual) se bazeaza pe ignorarea datelor si statisticilor care redau realitatea in toata complexitatea sa; de aceea, din acest punct de vedere orice critica ce incearca sa plaseze problema in contextul mai larg, cu o privire de ansamblu a situatiei, devine “periculoasa”. este de maxima importanta ca cei care vin cu astfel de critici sa fie redusi la tacere.
conform acestui rationament, odata stabilit ca nu are nici o responsabilitate in general, majoritatea poate actiona local in cazuri specifice cu care ei se simt confortabili. dar ramine esential ca nici aceste actiuni sa nu se bazeze pe vreo analiza de ansamblu a situatiei; a incerca sa adaugi o alta dimensiune la aceste actiuni e condamnabil. din nou, din acest punct de vedere singurul tip de atitudine si actiune legitim din partea majoritatii este de a-si arata marinimia si toleranta dupa plac, la intimplare (nu sistematic), si doar in cazuri pe un anumit tipar, facind abstractie de lucrurile pe care le spune si face in restul cazurilor.
in esenta, ideea pe care se merge este ca majoritatea nu are raspunderea de a se purta consistent in privinta minoritatii discriminate; doar minoritatea ar trebui sa se poarte consistent asa incit sa nu mai atraga discriminarea. astfel, o atitudine discriminatoare din partea majoritatii punctata de cite o “marinimie” accidentala nu constituie o problema. dimpotriva, daca se poate vorbi de vreo problema in afara de cea a minoritatii care atrage discriminarea ea este de partea “categoriei de persoane” care insista pe consistenta din partea tuturor.
nu este surprinzator ca pe acesti oameni ii socheaza cind realizeaza ca exista instante clare de discriminare grava, si ca cei care sufera de pe urma lor pot fi altfel decit stereotipul cu cei discriminati care trebuie sa ajunga la acea “jumatate a drumului” inainte de a fi respectati si luati in considerare. dar pentru ca refuza sa considere implicatiile, ei nu vad ca aceasta discrepanta intre realitatea la care se asteapta si realitatea de care se lovesc este determinata de propria lor atitudine. din acelasi motiv, ei rareori vad realitatea din jurul lor cu un ochi obiectiv, si au nevoie de anumite criterii speciale pentru a observa cind exista discriminare si realiza ca si ei pot face ceva pentru a adresa problema (o situatie pe care o pot romanticiza – de exemplu, “descoperirea” unei comunitati izolate, la munte, pe o bucata de pamint care a apartinut odata bunicului lor).
bineinteles, nu este surprinzator nici ca din acest punct de vedere obstacolul cel mai serios in calea eliminarii discriminarilor si intilnirea la “jumatatea drumului” este nu natura sistemica a discriminarilor si contributia fiecaruia la status quo, ci tocmai acele persoane care privesc problema in ansamblu. de asemenea, nu este total surprinzator ca a le critica pozitia este pentru acesti oameni echivalent cu un extremism care nu se deosebeste cu nimic de “terorism” (!) si a vorbi despre nedreptati si nevoia de-a schimba starea lucrurilor inseamna a declara ca toata tara si locuitorii ei sint “de c***t” – atit de important e pentru ei ca sistemul (aka “mina care te hraneste”) sa nu fie criticat in nici un fel. si nu este surprinzator ca oricine nu e de acord cu ei trebuie sa fie pus in categoria celor care vorbesc si nu fac nimic, ca sa poata fi considerati la fel de “irelevanti” ca datele care le contrazic pozitia.
in acest context al conflictului ideologic si practic intre cei care ofera o “critica sociala” cu ochelari de cal si cei care insista ca ochelarii de cal fac parte din problema, orice caz specific devine ceva de contestat din start.
astfel, cu ochelarii de cal intr-o discutie despre discriminare este irelevant ca in romania, ca in alte tari din europa de est, exista cazuri de sterilizare fortata a femeilor rome. daca a fost investigata mai putin in romania si nu exista rapoarte oficiale (desi, sa nu uitam, rapoartele oficiale sint la rindul lor irelevante), atunci problema nu poate fi legitima, credibila, relevanta. nu conteaza ca faptul ca nu exista date “oficiale” si acoperire in mass media face parte din problema, investigarea fiind ingreunata de complicitatea si/sau lipsa de interes a doctorilor, oficialitatilor si jurnalistilor – lucruri demonstrate in alte parti (demonstratii irelevante, insa, daca provin din alte parti – “pe noi ne intereseaza doar ograda noastra“, altfel n-am mai avea ochelari de cal). este “normal”, atunci, ca si urmatoarele statistici privind parerile romanilor despre minoritatea roma in general si despre sterilizarea fortata sint cel putin irelevante:
“93% would not accept a Roma as a family member, 45% did not want them in their area, 36% thought they should live separately. 50% agreed with measures like sterilisation to prevent the growth of the Roma population.”
[sondaj gallup publicat in raportul UNICEF la 1 octombrie 2004]
…
intr-adevar obiectiv vorbind, insa, acest tip de statistici ce reflecta cum gindeste majoritatea sint unul din punctele cele mai importante – de la ele ar trebui sa se plece cind cineva vorbeste despre discriminare si intoleranta, despre cine ar trebui sa actioneze si cum. la fel de important este a nu fi redus la tacere si a nu accepta judecatile persoanelor care tin la ochelarii lor de cal privind ce este relevant/”ne” afecteaza si ce nu.
in urma discutiilor pe care le-am avut recent si pentru ca eu consider ca este relevant, intentionez acum sa scriu un material amplu despre problema sterilizarii fortate in romania – comparativ cu alte tari si cu situatia de dinainte de ’89. voi avea nevoie de ajutor cu cercetarea si redactarea materialului si as ruga pe oricine care este interesat(a) si doreste sa contribuie cumva sa ia legatura cu mine.
in sfirsit, o resursa pentru cei care doresc sa se implice cumva concret si sa ajute comunitati care au nevoie fara sa trebuiasca sa astepte sa aiba “norocul” sa dea ei insisi peste situatii grave care sa li se para legitime:
Agentia de Dezvoltare Comunitara “IMPREUNA” |
Adresa: Str. Mihai Eminescu, nr. 160, sector 5, Bucuresti |
Telefon / fax: +40-021.210.05.39 |
E-mail: office@agentiaimpreuna.ro |
URL: http://www.agentiaimpreuna.ro |
Persoane de contact: |
Gelu Duminica – Director executiv |
Iuliana Mardare – Contabil |
Crina Muresanu – Secretara |
Program de lucru: |
Luni-Vineri: 08:00-16:00 |
iubire maximala
ia sa vedem. ma framinta la maxim, oare eu cit de “iubita pot sa fiu”?
Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig…
ok. pentru cei care nu stiu, insa, majoritatea femeilor nu au sini rotunzi.
…pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila.
ca ale copiilor. hmmm…
Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara.
eu transpir pe buza superioara. cu cit e mai cald, cu atit mai mult. femeile sint oameni. oamenii transpira.
Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele.
eu da, dar de fapt sint o exceptie printre prietenele mele apropiate.
Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
hm, oare de ce fac asta majoritatea femeilor? probabil pt. ca le place atit de mult cind “le fixezi ca un maniac”. eu personal “raspund” privirilor respective cu o incruntare sau citeva cuvinte ne-maniace dar ne-dulci.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.
care anatomie delicata? anatomia mea nu e “delicata”. am probleme cu ea, insa ma astept sa am curaj – nu stiu de ce ar mira pe cineva ca am curaj.
Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc.
da? sigur nu pentru ca vor sa simta placere si satisfactie, ca orice om?
Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.
eu nu fac toate treburile, dar cind fac ceva chiar ma laud si astept recunostinta din partea altora.
Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno.
povestea mea despre etc06
in mai multe episoade
1. e prima seara in timisoara, suntem vreo 15 fete intr un restaurant cu specific romanesc, putin cam inghesuite (ca sa incapem toate, plus cativa rucsaci), din timp in timp cate cineva soseste de la gara, sau de la hotel, se vbeste in cel putin 3 limbi, se comanda mancare cat mai specific romaneasca si in general vegana, se primesc si se dau telefoane, este, deci, o oarecare agitatie, si cu toate astea la un moment dat realizez surprinsa ca nu facem zgomot aproape deloc! e destul de liniste… si linistitor…
2. prima dimineata la etc: lumea se aduna, spre mirarea mea, inainte de ora 9,30… amenajam spatiul… oare de cand nu am mai carat atat de multe mese si scaune?… iata ca mai pot!
3. dupa-amiaza primei zile: stam in cerc pe scaunele, donna a facut o prezentare a istoriei etc, urmeaza sa ne prezentam si noi; observ ca lumea e foarte relaxata, unele dintre fete sunt descultze (asta pentru mine inseamna libertate, incredere in tine si chill), eu tremur pentru ca stiu ca nu exista scapare, mai devreme sau mai tarziu tot va trebui sa spun 2 vorbe, asa ca ma descaltz, in speranta ca o sa ma simt mai bine… in minutul urmator, privirea donnei se indreapta spre mine, asa ca ma ridic desculta si incep sa vorbesc cu o voce gatuita despre cum am 10 de ani de cand ma ocup cu computere, si totusi ma simt intimidata de domeniu, si, da , am venit aici sperand sa depasesc inhibitiiiile… uff, am scapat, ma pot aseza la loc, celalalte fete se prezinta pe rand, si la un moment dat ma surpind lacrimand… ! pfui, numai eu puteam sa patesc asta… sper ca nu m a vazut nimeni :-)
4.dimineata celei de a doua zile: atelierul de audio al lui reni… n am vazut in viata mea asa aproape un mixer… cu siguranta m am aflat de cateva ori f aproape de asa ceva, dar n am indraznit sa ma uit la el, de teama sa nu par penibila in ochii celoralti sau ai zeului dj… de data asta ajung sa conectez un MiniDisc player (asa o fi numit?) la mixer si apoi la laptop, si prin firele alea sunetul chiar se transmite! uau! :-)
legat de atelierul lui reni de audio, am invatat sa compresez bine de tot un mp3 file,
transformandu-l in ogg, cu audacity!… micsoreaza de 10 ori, si n am observat nici o diferenta de calitate a sunetului!… pe cat ma pricep si eu…
5.dupa amiaza celei de a doua zile: de sub nasul nostru dispare portofelul cu actele donnei!… suntem in caldirea casei tineretului, la intrare exista cel putin doi portari, din incaperile pe care le ocupam se mai poate ajunge intr un birou unde sta un baiat de la nu stiu ce centru, dar in rest, suntem numai femei (deci orice tip suspect trebuie sa sara in ochi!), si cu toate astea un individ a intrat si a sustras portofelul..spun individ, pentru ca multe dintre noi l au si vazut, dar nimeni nu s a gandit ca un hot ar putea sa intre asa in spatiul ala, sa stea si sa ne studieze, pretinzand ca-l asteapta pe baiatul din camera vecina…
zic pretinzand, pentru ca baiatul nu l cunostea, de fapt… sunt absolut sigura ca individul era mana in mana cu careva din personalul cladirii, care stia de evenimentul nostru… cand s a intamplat asta, mi am zis: e clar, donnei n o sa i mai arda de etc, o sa fie prea ocupata sa alerge dupa acte, si cu siguranta asta va fi o pierdere… si cred ca a fost chiar asa…
donna imi pare a fi unul dintre acei oameni care coalizeaza si canalizeaza energiile…
7.atelierul de hardware: pun mana pe suruberlnita si desfac tot in bucati, anca face echipa cu mine dar, din fericire, trebuie sa vorbeasca si la telelefon (e dintre organizatoare), asa ca jucarica ramane pe mana mea… aham, deci coolerul sta pe radiator care sta pe procesor, si procesorul are cateva zeci de pinisori (din aur, zice sara) pe care tbuie sa ai grija sa nu i rupi cand ii pui la loc!
8. intalnirea de la gradina japoneza: sara face o scurta prezentare a etc, nita spune si ea cum a adus etc la timisoara, apoi toate fetele sunt poftite sa si dea cu parerea… si multe dintre ele chiar isi dau :-)… eu nu, fireste… filmul kathei despre femeile artiste in romania (“We are girls, but…Women artists in Romania between
everyday life and visions”) chiar imi place… se incheie cu o punere fata in fata a celor doua atitudini feminine la adresa feminismului: “i am in, il imbratisez si activez” vs “asta nu mai e necesar, e prea politic pentru mine, nu e suficient de personal, nu vreau sa ma asociez cu…”…
9.ultima seara impreuna: ca de obicei, ne despartim abia cand am reusit sa ne imprietenim… :-)…
turul barurilor din oras, ca sa o facem cat mai lata la final… pupaturi si imbratisari…