[zina lf-ro’05] are you a boy or a boi?

De cate ori nu ti s-a intamplat sa mergi la o toaleta publica, sa vrei sa intri pe usa pe care personajul desenat intr-un mod stilizat poarta fustita, si sa te trezesti ca esti redirectionata catre usa de alaturi, spunandu-ti-se politicos: “toaleta de barbati este alaturi”? Hm… De cate ori nu ti s-a cerut sa platesti intrare in cluburile unde intrarea pentru fete era gratuita? Si in fine, de cate ori nu te-ai gasit in ipostaza penibila de a spune: “dar sunt fata”?

Probabil ca tot de atatea ori ti-ai dat seama si ca locul tau in sistemul binar de impartire a lumii intre cele 2 sexe “opuse” de fapt nu exista, ca esti exclusa pentru ca nu alegi una dintre extreme. Cum de si-ar permite cineva sa poarte par scurt, haine care nu ii evidentiaza apartenenta la un sex sau altul, sa nu isi scoata in evidenta sanii, sa prefere femeile si, colac peste pupaza, sa mai se si supere cand o iei drept baiat? Pe drept cuvant, nu incurca asta prea mult felul cum lumea a fost simplificata prin taiere in doua? Nu e mai simplu sa adaptezi indivizii la un sistem pre-costruit decat sa te chinui sa mulezi sistemele pe identitatile individului? Nu e mai simplu ca in acte, recensaminte, formulare de aplicatie etc., la rubrica de “gender” sau pe romaneste rubrica inca denumita “sex”, sa fie doua optiuni clar notate cu “M” sau “F” intre care sa fii nevoita sa alegi? Inchipuie-ti cum ar fi daca la acea rubrica locul ar fi lasat liber si fiecare ar avea libertatea sa se autoidentifice. Am gasi acolo alaturi de masculin si feminin termeni ca: altfel (other), androgin, intergendered, genderqueer, transgendered, transsexual, queer, pansexual, cisgendered, gender-neutral si tot asa… poate chiar “boi” ar scrie cineva. Ce s-ar intampla atunci cu hainele din magazinele de copii… ar trebui facute in toate culorile in loc de binecunoscutele albastru pentru baietei vs roz pentru fetite. Pe deasupra, ar mai trebui si sa invatam sa intelegem ce inseamna “political corectness”, “libertate de exprimare”, “identitati de gen”, sau diferenta dintre “gen” si “sex”. Nu ar insemna asta sa facem mai multe eforturi pentru a ne depasi propriile prejudecati si stereotipuri? Nu ar fi asta cam greu pentru mintile lenese care traiesc in inertie si prefera comoditatea modelelor prestabilite decat initiativa construirii propriilor lor sisteme de valori? Nu este asta inspaimantator pentru ei, cei care si-au inghitit curajul de a fi ei insisi si au preferat sa aleaga una dintre cele doua extreme care le-a asigurat un loc sigur in oranduirea sociala traditionala?
Continue reading

[zina lf-ro’05] draga c

Draga C*

De f. mult timp nu am mai reusit sa comunicam, de fapt adevarul este ca tu te-ai purtat mult mai frumos cu mine decat eu cu tine. Eu ori nu ti-am dat atentie ori m-am uitat la tine cu dispret cu toate ca tu, sincera sa fiu, m-ai ajutat sa ajung aici, asa cum sunt.

La inceput am crezut ca lucrurile se vor ameliora de la sine daca as continua sa te ignor, iar dupa un timp m-am simtit nenorocoasa sa te fi stiut, mai ales cand ma uitam prin jur si tu erai diferit de restul. Si eu eram diferita dar am crezut ca prin tine as putea sa nu ies in evidenta.
Cateodata te-am urat si alte ori mi-a fost mila de tine, dar niciodata n-am vbit cu tine, decat poate sa te analizez si sa-ti spun ce nu imi place la un nivel indiferent.

Recent insa am stat mai mult impreuna cu adevarat, am ajuns sa imi dau seama ca putem colabora. Am fost impreuna la un concert iar tu m-ai ajutat sa ma simt mai bine si mai sigura pe mine, si tin minte cand am fost cu bicicleta acum niste luni la 2 dimineata si m-am simtit libera si fericita. N-as fi putut face asta fara tine.
Continue reading

[zina lf-ro’05] nu imi plac fetele (versiunea 6)

nu tin minte exact cand a fost prima oara cand am spus “nu imi plac fetele” sau poate “nu imi plac fetele in general” sau poate chiar “urasc fetele”, in orice caz ceva de genul asta. probabil eram destul de mica atunci cand am inceput sa am acel sentiment si sa-l exprim cu glas tare.

prima oara cand am realizat ca exista o separare intre fete si baieti a fost cand m-am mutat de la bunici la parinti sa incep clasa i-a. la noi in bloc erau f. multi copii, cam 14 in jurul aceleiasi varste dintre care doar 3 dintre noi eram fete. cand am iesit pe-afara prima oara am cautat imediat sa gasesc fetele, se jucau in spatele blocului cu cateva alte fete de la alte scari. insa am auzit-o pe mama mea ca ma striga, si cand m-am dus sa vad ce era mi-a spus ca trebuie sa ma joc in fata blocului ca sa poata sa ma vada din cand in cand.
Continue reading

[zina lf-ro’05] The ghost in the shell

Emma Goldman spunea ca doar femeile insele se pot elibera de opresia lor “interioara”. (in “Living my life”)

Cred ca multe femei nu iau in considerare ca aceasta opresie exista. Personal ma intalnesc cu foarte multe femei care considera ca eu exagerez vorbind despre feminism si lupta impotriva sexismului si a patriarhatului, ce sa mai spun despre abolirea capitalismului si exploatarii.
Si de fapt ce inseamna opresia “interioara”?
Mai intai, trebuie sa te descoperi pe tine ca femeie in interiorul tau, privindu-te cu ochii tai, si nu prin filtrul moralitatii si al culturii in care traiesti, nu prin intermediul mediei mainstream (TV sau cinematograf) si bineinteles nu prin ochii barbatilor; un exercitiu destul de greu de realizat pentru mine personal.

Continue reading

Modelling

Ce inseamna modelling? Distrugerea sanatatii fizice si/sau mentale intr-un timp foarte scurt. M-am hotarat sa scriu un scurt articol privind acest lucru luand in considerare acest filmulet, dar si experienta mea de cativa ani in domeniu. Cate din noi nu au visat cand erau pustoaice sa ajunga fotomodel/model/manechin/hostess sau asa mai departe? Putine. Eu cel putin am fost una din cele multe care isi doreau sa ajunga pe un poster intr-o vitrina sau pe coperta unei reviste, sa prezinte pentru mari designeri, sa-si faca o cariera departe de tara asta infecta. Zis si facut, nimic nu-ti sta in cale cand iti doresti cu adevarat sa faci un lucru. Ajunsa sa faci acel lucru, sa apari acolo unde iti doresti, vii si te intrebi sau te uiti in urma si te intrebi.. cu ce pret? Pretul pe care eu l-am platit a fost minuscul, nu am pierdut decat timp.. eu sunt cazul fericit. Altii, dar in majoritate altele, au platit chiar cu viata pretul “celebritatii”, care de altfel, este efemera. Celebritatea e perisabila, dar impactul asupra vietii/sanatatii este peren. La inceput era amuzant. Invatam pasi noi, faceam poze (nu fotografii), poza e atunci cand te afli pe scena si ai un “freeze” de 3 secunde in timp ce ti se fac fotografiile. Invatam repede si-mi placea. Cand am ajuns suficient de “mature” ca sa putem fi acceptate pentru o prezentare, unora li s-a sugerat finut sa slabeasca. Prezentarea era pentru un important designer, si, deci.. era visul oricarei fete de 16 ani, era rampa de lansare pentru pornirea in indeplinirea visului de a ajunge (de ce nu?) la Ford Models New York. Era cale lunga pana acolo, dar ala era considerat a fi apogeul carierei. Evident, fetele extaziate de gandul ca s-ar putea “realiza”, s-au pus pe slabit. Prezentarea se apropia cu pasi repezi, deci.. fetele s-au pus pe regim. Consecintele nu sunt greu de imaginat, jumatate din ele erau anorexice, daca nu.. bulimice. A fost momentul cand am cazut pe ganduri prima data si am inceput sa ma intreb daca e bine ceea ce fac. Repet, nu am fost in acea situatie, pentru ca la mine nu era cazul sa slabesc, dar am vazut cum s-au ruinat unele colege “de suferinta” sub ochii mei. Toate erau palide, aratau ca niste stafii, spre incantarea instructoarei noastre. Alt moment important era reprezentat de acele selectii facute de o sleahta de “organe ridicate” care nu aveau nimic in comun cu modellingul, ba chiar erau foarte incantati de meseria lor si de faptul ca aveau ocazia de a mai rade de cineva si de a selecta fetele din ochi pentru Spania.. Italia. (comentarii pe care le auzeam atunci cand mi se cerea sa fac o pirueta). Dupa cativa ani in care mi-am facut “meseria” refuzand totusi sa prezind blanuri si accesorii din piele (urmand aceasta meserie doar pentru ca aveam nevoie de bani) am renuntat cand mi s-a spus ca am iesit din standarde (90-60-90 -the devil`s number) si ca trebuie sa slabesc. Acum sa nu va imaginati ca aveam foarte mult peste masuri (90-63-94), dar era suficient sa se debaraseze de unul din cele mai profitabile modele. Alta chestie care m-a determinat sa renunt a fost anularea plecarii mele in Japonia apoi Milano, pe baza unor contracte foarte avantajoase din considerente de “would you fuck me for blow?”. Evident, I said “NO FUCKING WAY” moment in care ti se confirma ca DA, Modelling equals Compromise.