Pentru un consumator de mainstream (rock sau nu) pare sa existe putine modele feminine in muzica, artiste care sa insemne mai mult decat interprete ale unor melodii foarte populare, compuse si produse de alti muzicieni. In spatele unei industrii rock suprasaturate de ‘masculi feroce’ chiar exista multe femei care manuiesc instrumente muzicale, care isi compun propria muzica, artiste care aleg ca mod de exprimare aceasta arta… Doar ca ele nu sunt la fel de proeminente ca Britney Spears.
O parte dintre aceste muziciene sunt incluse in miscarea Riot Grrrl (RG).
Riot Grrrl nu este doar o tendinta vestimentara[1] sau o ‘moda’ care sa dispara la scurt timp dupa ce a fost ‘lansata’, cum se intampla cu acest gen de fenomene. Riot Grrrl nu este doar un curent muzical, chiar daca muzica a jucat un rol foarte important in cadrul ei. Prin intermediul miscarii au fost discutate si rediscutate multe chestiuni politice si sociale legate de sexism, hartuire si abuz, homofobie si fat oppression[2], atat prin muzica, arta, cat si prin literatura, publicatii (zines[3]) si impartasirea unor experiente.
Contrar cu ceea ce unii sustin de la ‘media black out’-ul din toamna 1992, RG nu a disparut.[4]
