violenta domestica

un studiu foarte interesant din 2004:

“Violenta domestica si criminalitatea feminina”: REZUMAT + STUDIU

al carui titlu e insa inexact/limitat. raportul cuprinde si sectiuni axate pe “criminalitatea feminina” si barbati ca “‘victime ascunse’ ale violentei domestice”, dar in mod neasteptat abordarea nu e facuta dintr-un punct de vedere anti-feminist, ci consta dintr-o analiza destul de profunda si contine multe date interesante si utile, relevante pentru abordarea violentei domestice per ansamblu, pentru o mai buna intelegere a cauzelor, dinamicilor de gen si utilitatii diverselor solutii, cit si pentru o critica a practicilor de condamnare (sociala si legala) a femeilor vinovate de crime violente si privind situatia femeilor incarcerate.

din rezumat (si el foarte limitat fata de diversitatea de fatete ale problemelor oferita de studiu, desi aceasta complexitate nu se extinde si la un punct mentionat de autori doar in treacat: “femeile …din orice categorie sociala si de orice rasa sunt victimizate, chiar daca diferite grupuri de femei se pot confrunta cu forme particulare ale violentei”; sa nu uitam ca tocmai pentru ca diferite grupuri de femei se confrunta cu diferite violente, atunci cind discutam “violenta ce afecteaza femeile din orice categorie” putem vorbi “despre solutii care agraveaza problema – si solutii reale”!):

… Cu toate eforturile de a asigura un climat de egalitate între sexe în sfera publică, o privire mai atentă asupra familiei, relaţiilor intrafamiliale şi a relaţiilor în cuplu, a evidenţiat contraste şi realităţi disfuncţionale. Presiunile către modernizarea şi democratizarea relaţiilor intrafamiliale au dus, în mod paradoxal, la supraîncărcarea femeii şi la criminalizarea ei în raport cu statutul parental.

În România, violenţa domestică, ca preocupare a specialiştilor din diferite domenii, a politicienilor, mass mediei şi publicului larg, s-a impus în perioada 1995-1996, iar acest lucru s-a petrecut în bună parte datorită presiunilor externe, nevoii de aliniere la spiritul şi standardele europene şi internaţionale şi, mai ales, în dimensiunea ei de protecţie şi ajutor acordat victimei, fie ea copil sau femeie. Toate acestea s-au făcut în contextul în care politicile de promovare a femeii au obligat la considerarea raporturilor ei cu bărbatul, la reconsiderarea familiei, rolului ei social şi la statutul ei legal.

Pe fondul transformărilor de ordin social, politic, economic, cultural şi al mentalităţilor, tranziţia a generat în ţara noastră probleme sociale noi, legate mai ales de anomie şi disfuncţionalităţi la nivelul comportamentelor individuale. După 1990, ne-am confruntat cu o recrudescenţă la nivelul tuturor categoriilor de infracţiuni şi persoane. În acest context, infracţiunile cu violenţă contra persoanei au înregistrat global creşteri semnificative. În cazul crimelor violente, numărul femeilor condamnate definitiv este cu mult mai mic decât al bărbaţilor, care îşi folosesc mai frecvent forţa fizică ca argument esenţial în rezolvarea unor situaţii conflictuale. Nu se poate nega însă că şi numărul femeilor autoare de crime cu violenţă împotriva persoanei a crescut semnificativ. Semnele de îngrijorare privind violenţa se referă în principal la prevalenţa spaţiului privat ca generator de violenţă. Conform unui studiu elaborat în 2003, în ianuarie 2002 în unităţile penitenciare din România se găseau 2122 de femei, iar dintre acestea 431 erau condamnate pentru infracţiuni contra persoanei, peste 75% dintre ele comiţând infracţiune de omor asupra partenerului de viaţă.

Timp de trei decenii, bărbaţii au rămas „victimele ascunse” ale violenţei domestice. Pe măsură ce corpul de date şi investigaţii privind criminalitatea feminină a crescut, s-a simţit nevoia considerării acestui subiect şi găsirii unor explicaţii şi interpretări care să distingă şi să apropie în acelaşi timp criminalitatea feminină de cea masculină. Comportamentul violent al femeilor a fost mai puţin studiat comparativ cu cel al bărbaţilor, în parte din cauză că femeile comit mai puţine crime cu violenţă, dar şi pentru că agresiunea feminină extremă are loc mai ales în ariile private sau domestice. Actele homicidale s-au dovedit a rezulta, în cea mai mare parte, din conflictele interpersonale şi au fost îndreptate de regulă împotriva partenerilor intimi, fiind considerate represalii ca răspuns la victimizarea iniţiată de partenerul bărbat. În România, VD nu apare în statistici rafinate – deşi se distinge între criminalitatea masculină şi cea feminină -, care să includă categorii nuanţate de victimizare, probabil şi pentru faptul că statisticile dau predominant atenţie agresorilor şi mai ales criminalităţii masculine.

În acest context, ni s-a părut necesară şi utilă o cercetare asupra criminalităţii feminine cu referire specială la omorul comis asupra
partenerilor de viaţă, mai ales în situaţia în care un astfel de studiu nu a existat în România, iar o astfel de investigare ar deschide în timp o perspectivă exhaustivă asupra femeii criminal şi a relaţiilor conflictuale de cuplu.

În consecinţă, am considerat că structurarea studiului nostru trebuie să pornească de la general la particular, respectiv de la analizarea violenţei domestice în general la criminalitatea feminină şi profilul socio-psihologic al femeii autoare de omor asupra partenerului de viaţă (soţ/concubin).

Prezentul raport cuprinde un capitol dedicat violenţei domestice – Aurora Liiceanu – (abordări conceptuale, cercetări în domeniu, statistici, specific românesc), un altul consacrat abordării socio-psihologice a femeii criminal şi a violenţei domestice ca factor diferenţiator al criminalităţii feminine- Doina-Ştefana Săucan- , ultimul capitol fiind focalizat pe interviu şi studiu de caz, ca tehnici de cunoaştere în profunzime a femeilor investigate – Mihai Micle.

Definirea profilului socio-psihologic al femeii încarcerate pentru omor săvărşit în context familial duce, în viziunea noastră, la schiţarea unor căi mai eficiente de intervenţie şi recuperare (psihologică şi socială) în cadrul penitenciarelor/în afara lor şi la regândirea politicii de executare a pedepselor.

mai pe larg, doar citeva extrase din studiu: Continue reading

Canada: Indigenous Women and Violence (in English and French)

FAQNW [en/fr]

  • “Indigenous Women and Violence”. A report presented to Yakin Ertürk, UN Special Rapporteur on Violence Against Women, its Causes and Consequences
    Published in January 2008; View document
  • “Les femmes autochtones et la violence au Canada”, mémoire présenté à la Rapporteure spéciale des Nations unies contre la violence à l’égard des femmes, ses causes et ses conséquences.
    Publié en janvier 2008; Consultez le document

Studies have shown that indigenous women have a greater risk than any other group in Canada of being victims of domestic violence. According to the available evidence, they are also significantly more likely than non Indigenous women to report the most severe and potentially life- threatening forms of violence, including being beaten or choked, having had a gun or knife used against them, or being sexually assaulted. This study examines some of the possible reasons behind these figures, as well as providing some historical background on indigenous populations within Quebec. It notes that contributing factors include: systemic discrimination against Indigenous peoples, creating insecurities and tensions; economic and social deprivation; high levels of alcohol and substance abuse; poor, overcrowded living conditions; and the breakdown of traditional systems that granted indigenous women positions of equality and authority within their communities as a result of colonisation. Despite the problems faced by indigenous women, they often have restricted access to services such as women’s refuges because they cannot travel the long distances to reach them, or leave behind their jobs and families to do so. They are also often afraid their children will be taken from them by provincial or white authorities or by Indigenous child welfare workers. The report concludes that there is a need for better funded shelters and other services that indigenous women can access easily.

Violence Against Indigenous Women resources @ International Indigenous Women’s Forum [en/es]

h/t crina

16 Days Broadcast Campaign to Denounce Gender Violence in the Media

Montreal, 1 November 2008. From November 25 to December 10th, the Women’s International Network of the World Association of Community Radio Broadcasters (AMARC-WIN) will highlight the 16 days of activism against gender violence with an Internet campaign to Denounce Gender violence in the media and transform media into a catalyst to end violence against women. The campaign will be broadcast at www.amarc.org/16jours [fr/en]

This years’ international theme of the campaign is « Media and Violence Against Women ». The campaign seeks to denounce gender violence in the media and will cover 3 dimensions: (a) Media as an instrument in combating violence against women. (b) Violence against women as projected in the media which “normalizes” violence; (c) violence committed against women media practitioners. The 16 days campaign starts on November 25th with the International Day for the Elimination of Violence Against Women; it continues on November 29th with the International Women’s Human Rights Defenders Day; followed by December 1: World AIDS Day; December 6: Commemoration day of the Montreal (Canada) Massacre in 1989 and ends with the December 10th: International Human rights Day. The campaign will be broadcast at www.amarc.org/16jours

Community radio producers from Asia-Pacific, Middle East, Africa, Europe, North America and Latin America and the Caribbean will dedicate these 16 days to highlight the effort of women and men working to put an end to gender violence. The programs featured will include documentaries, interviews, debates, poetry, music and much more. This multilingual broadcast campaign mobilizes community radios around a global issue and encourages them to use new communication technologies such as the Internet to extend the reach of their voices. Radio stations around the globe are invited to download the audio files from the AMARC-WIN 16 days website and broadcast them in their radio stations.
Continue reading

RebELLEs

www.rebelles2008.org [fr/en]
rebelles_header.png

Manifeste du Rassemblement pancanadien des jeunes féministes [en below]

Nous sommes les jeunes RebELLEs qui ont répondu à un appel féministe et nous sommes fières de nous dire féministes. Nous reconnaissons qu’il existe de multiples interprétations du féminisme et nous célébrons et intégrons cette diversité. Nous sommes engagées à favoriser l’expansion continue de la pluralité de nos voix. Nous sommes engagées dans un processus constant de réflexion autocritique visant à alimenter et transformer notre mouvement. Nous reconnaissons qu’au cours de l’histoire, le mouvement féministe occidental majoritaire a exclu les femmes « altérisées » qui sont représentées comme « autres » ou extérieures à la norme blanche par l’idéologie colonialiste. Nous sommes déterminées à apprendre de notre passé, à honorer les luttes menées par nos prédécesseures et à nourrir nos rêves pour l’avenir. Nous apprécions le soutien de nos alliés qui appuient nos luttes féministes pour l’équité et la justice.

Nous sommes des femmes de diverses capacités, ethnicités, origines, sexualités, identités, classes, âges et « races ». Nous comptons parmi nous des femmes employées, sous-employées et sans-emploi, des mères, des étudiantes, des décrocheuses, des artistes, des musiciennes, et des femmes dans l’industrie du sexe. Nous pensons que les personnes trans, bispirituelles et intersexuées font partie intégrante de notre mouvement. Nous reconnaissons et respectons la fluidité des genres et appuyons le droit à l’auto-identification. Nos espaces non mixtes sont ouverts à toutes celles qui s’identifient et vivent socialement comme femmes.

On nous dit que le féminisme est dépassé. Si c’était vrai, nous n’aurions pas besoin de dénoncer le fait que :
Continue reading

Human Rights for Women ‹—› Human Rights for All

At the end of the month, starting November 25th and until December 10th are the 16 days of activism against gender violence

16 DAYS CAMPAIGN >> 2008 Theme: “Human Rights for Women ‹—› Human Rights for All: UDHR60”

claimingrightsclaimingjustice.gif

Download:
Claiming Rights, Claiming Justice: A Guidebook on Women Human Rights Defenders [PDF]
by Asia Pacific Forum on Women, Law, and Development

 

Interactive site:
Progress of the World’s Women 2008 Report (UNIFEM)

 

si citeva informatii in lb. romana:

Campania celor 16 zile 2006, campanii pentru cele 16 zile 2007, situatia cu violenta domestica in romania

25 Octombrie 2008, evz.ro – despre raportul ONU, violenta de gen: “Cum reacţionezi când vezi o femeie agresată pe stradă?”