Din seria de mecanisme si discursuri prin care grupurile “antirasiste” isi justifica alegerea de a minimiza si musamaliza incidente rasiste si de-a se alia cu – si a-i proteja pe – cei care au fost agresori dar nu si cu/pe cei agresati.
Pt. 1 – “AGRESIVITATE” / “VIOLENTA”
3. “DISPONIBILITATE PENTRU DISCUTII”
Din seria de mecanisme si discursuri prin care grupurile “antirasiste” isi justifica alegerea de a minimiza si musamaliza incidente rasiste si de-a se alia cu – si a-i proteja pe – cei care au fost agresori dar nu si cu/pe cei agresati.
Pt. 1 – “AGRESIVITATE” / “VIOLENTA”
2. “PARTIALITATE”
In urmatoarele postari sunt niste mecanisme de care ne-am lovit in 2013 in grupul Bibliotecii Alternative de la Bucuresti, un spatiu declarat antirasist din care faceam parte cu Mobilobiblioteca FIA alaturi de cercul de lecturi feministe – una din activitatile de baza din cadrul Bibliotecii – in care participam mai multe din noi. Aceste mecanisme sunt din pacate foarte tipice, nu e nimic surprinzator la ele atunci cand lumea nu vrea sa priveasca in fata o realitate, pentru ca in grupurile majoritare albe, oricat de “antirasiste”, intervin mai devreme sau mai tarziu momente in care niste persoane albe trebuie sa ia pozitie impotriva actelor rasiste atunci cand acest lucru inseamna ca trebuie sa-si sacrifice ceva din confortul sau interesul propriu. Iar asta e… inconfortabil.
Speram ca aceste descrieri ale unor dinamici foarte tipice, foarte destabilizatoare, sa-i ajute pe altii intr-o situatie similara. Sau poate – si mai bine – sa ajute sa fie prevenite astfel de situatii in alte grupuri!
Conversatiile despre rasismul sistemic si despre situatiile concrete din jurul nostru, care ne afecteaza pe noi si pe oamenii apropiati noua, trebuiesc avute! Trebuiau avute dintotdeauna!
AKA white saviors of their own interests AKA o ciorba de white tears
1 din 12: “AGRESIVITATE” / “VIOLENTA”
DESPRE MOBILOBIBLIOTECA FIA
pun mai jos un text din 2014, scris cuiva care parasise cercul de lecturi feministe dupa ce Claca a plecat in 2013 din spatiul de pana atunci al Bibliotecii Alternative unde noi am stabilit tot in 2013 Centru Feminist Sofia Nadejde si care povestea – cum faceau multi altii pe-atunci prin Bucuresti, cu diverse povesti si naratiuni de-ale lor despre noi – ca cercul de lecturi luase cartile FIA de la B.A…. naratiuni ce continua pana azi:
“stiu ca zici ca nu te intereseaza istoria asta, dar ca sa nu existe nicio neclaritate in privinta acestui punct din ea: nu a existat nicio “impartire a cartilor intre BA si FIA”.
cartile si zinele fia au fost intotdeauna cartile si zinele fia. aceasta “mobilobiblioteca” riot grrl, queer si feminista pe care am inceput s-o adunam din 2005 de la ladyfest timisoara a fost gazduita de biblioteca alternativa din aprilie 2010 cind 3 din noi din fostul colectiv ladyfest-ro (transformat prin 2008 in fia) ne-am implicat activ in grupul bibliotecii alternative, dupa care intreg proiectul fia a devenit cumva aliat acelui proiect si s-a intersectat dupa o vreme cu cercul de lecturi feministe, care se tinea la biblioteca alternativa. dar mobilobiblioteca a fost intotdeauna autonoma, cartile fia n-au fost niciodata printre cartile bibliotecii alternative, au avut cota separata, au fost impreuna intr-o sectiune separata, numita sugestiv “mobilobiblioteca fia”.
dupa retragerea citorva dintre noi de la cercul de lecturi feministe din grupul bibliotecii dupa ce am fost puse la colt pentru atitudinea necorespunzatoare de feministe lesbiene isterice si radicale prea sensibile la rasism si alte optiuni identitare, dupa separarea cercului de lecturi atunci cind biblioteca alternativa s-a transformat in claca si in sfirsit dupa plecarea clacii din spatiul existent si inchiderea in acel moment a bibliotecii alternative, claca a luat toate cartile care faceau parte din catalogul bibliotecii alternative iar mobilobiblioteca fia a ramas in acelasi spatiu.
decizia despre ce se intimpla in continuare cu mobilobiblioteca a fost luata de colectivul fia, de care apartin aceste materiale, astfel incit acum ele sint date in gestiune cercului de lecturi si centrului feminist [Sofia Nadejde].
colectivul fia este momentan in hiatus dar lucram la repunerea lui pe picioare, iar asta e strict treaba lui. in concluzie, e ok sa ai o parere, asta e treaba ta. dar nu e ok sa sugerezi in primul rind ca cercul sau eventual unele din noi au plecat cu carti din “biblioteca alternativa”, indiferent ca tu esti sau nu de acord sau ca ai fost vreodata.”
povestile din aceasta serie vor fi naratiunile noastre despre propria noastra experienta din vremea aia, pentru ca aceste povesti sunt necesare, pentru ca au lipsit pana acum, pentru ca sunt “studii de caz” si pentru ca experienta noastra poate ii va ajuta si pe altii.
Manifest feminist în sprijinul drepturilor lucrătoarelor și lucrătorilor sexuali
Vă rugăm să semnați manifestul aici. Continue reading
“Cum raspundem la violenta sexuala: criminalizare si responsabilizare colectiva”
@ Sprijin Dupa Viol
… Sanctionarea prin criminalizare nu previne violenta sexuala, nu intr-o cultura care invinovateste persoanele supravietuitoarele pentru viol, si in care diferite supravietuitoare stiu, din motive diferite, ca sansele sa fie crezute sunt mici; nu intr-o cultura in care aceste lucruri sunt stiute si de violatori. In acelasi timp, campaniile de constientizare sunt limitate de acelasi efect de exceptionalism pe care-l produc. Din pacate, prea multe campanii de constientizare produc efectul contrar prin maximizarea si uneori estetizarea dramatismului violentei care astfel devine acest fenomen care e disociat de noi, de vietile noastre, si se intampla tot timpul altora, in alte parti, departe de noi, chiar daca departarea e doar la un apartament distanta, sau la o cunostinta distanta, sau chiar in comunitatile noastre – familiale restranse sau extinse, rezidentiale, profesionale, de apartenenta sau de afinitate. De multe ori, aceste campanii sunt sustinute chiar de agresori care nu se recunosc ca agresori, sau de agresori care astfel isi musamalizeaza agresiunea, sau de persoane care astfel bifeaza recunoasterea unui fenomen de a carui realitate se detaseaza chiar in momentul in care sustin astfel de campanii. De multe ori, efectul acestor campanii e deresponsabilizarea individuala, tocmai pentru ca, frecvent, aceste campanii nu ataca vreodata cultura in care se produc violurile, agresiunile din viata de zi cu zi, marile agresiuni si micile agresiuni, si nu insista ca, in fond, oricine poate fi un violator, si oricui i se poate intampla asa ceva.
Insistenta pe criminalizare reduce din spatiul, timpul si efortul disponibile, si mai ales din posibilitatea de a imagina alte tipuri de reactii si alte forme de dreptate. Daca pedeapsa reprezinta o forma de responsabilizare a unui act individual dar care exprima un fenomen structural, adica care se produce intr-un context si in conditii care incurajeaza si perpetueaza violenta sexuala, atunci sanctiunea sau pedeapsa nu pot avea sens decat in acelasi context in care aceste lucruri sunt recunoscute deschis de toata lumea, si in care toata lumea e dispusa si se angajeaza sa faca activ ceva, centrand interesele si dorintele supravietuitoarelor, si in care responsabilizarea violatorului nu este delegata statului sau conducerii universitatii. Acest ceva inseamna o serie de strategii diverse si specifice, rezultate din comunitati diverse si specifice. Insa aceste specificitati urmaresc toate sa asigure desfasurarea unui proces continuu de responsabilizare comunitara. …
Reimaginând feminismul de ziua internațională a femeilor
(Reimagining feminism on International Women’s Day)
de Harsha Walia
În fiecare dimineață îi citesc fiicei mele de un an dintr-un fabulos abecedar pentru copii. Când ajungem la litera F, spunem: “F vine de la Feministă, Vrem să fim plătite egal”. Desigur, o carte pentru copii este limitată în cât de bine poate exprima o analiză cu mai multe niveluri de nuanțe, dar uneori mă întreb cât de relevantă este aceasta articulare a unei versiuni particulare de feminism pentru ea.
Feminismul liberal dominant a cerut în mod uzual drepturi egale pentru femei. Chiar și valurile ulterioare care au adus cu ele o reprezentare mai largă a diverse femei si persoane trans în același cadru feminist rareori au schimbat premiza “egalității” ca primă forță de organizare feministă, lăsând astfel nechestionată relația dintre heteropatriarhat și alte structuri de putere sociale, economice și politice. Pariarhatul nu este secundar capitalismului și imperialismului; bazele pe care capitalismul, colonialismul și violența statului sunt structurate în relație cu, și prin patriarhat. Femeile marginalizate, asfel, nu îndură numai violența de gen la cote ridicate, ci o și îndurăm într-un mod calitativ diferit.
Feminismul: prieten sau inamic al statului?
În ultimul deceniu a apărut o explozie de dezbateri despre strategiile feministe împotriva violenței care se bazează pe stat. Strategii anti-violență, precum legi de condamnare mai dure și creșterea activității poliției, au fost criticate pentru contribuția la criminalizarea care deja afectează în mod disproporțional comunitățile de culoare, comunitățile sărace și persoanele trans. Continue reading
… De aproape un sfert de secol alţii n-au nici o jenă să trâmbiţeze peste tot propria Istorie, alţii amuţesc, distorsionează şi intră cu bocancii peste istoriile femeilor. Alţii definesc ce este „important”, ce suferinţe sunt „politice”, ce este „anticomunismul” şi răsună pieţele ţării ăsteia de revelaţiile lor religioase şi tradiţia lor regăsită, de cuvintele lor goale care zornăie pompos. Pentru că ale lor sunt pieţele publice, cărţile, universităţile, instituţiile politice şi religioase.
Istoria lor e şi în minţile noastre. Ne-au învăţat pe toate de mici nimic despre trecutul nostru şi totul despre al lor. Ne-au învăţat pe toate de mici că experienţa lor este principală şi a noastră secundară. Ne-au învăţat asta explicit sau alegând ce se aude şi ce se tace. Ne-au învăţat de mici să ne distorsionăm şi respingem propriile experienţe şi propria istorie. Să ne fie ruşine cu ele. Ne-au învăţat pe toate de mici, în „anticomunismul” lor, aceleaşi lecţii învăţate de mamele şi mamaiele noastre: să ne ruşinăm, să ne lăsăm supravegheate, să ne lăsăm vieţile dictate, să tăcem, să tăcem, să tăcem. Ne-au învăţat să nu fim una alături de alta. Să nu ne cunoaştem una pe alta. Să ne condamnăm una pe alta. Să nu vorbim mame cu fiice, prietene între ele, bunici cu nepoate. Să ne uităm istoriile, să ne uităm cuvintele. …
— “Toci!” @ Eu Decid
un nou blog de urmarit: corpulmeu !
… Poate ar fi bine sa ma ascultati cand va spun ca pentru mine-i bine sa fiu lasata in pace si sa nu-mi mai explicati voi cum credeti ca sunt un obiect stricat care are nevoie de reparatii! Poate ar fi bine sa nu mai presupuneti ca daca n-am chef sa ies din casa cu zilele e pentru ca nu ma simt confortabil sa-mi tarai corpul gras prin spatii publice, poate-ar fi bine sa nu mai presupuneti ca toate sau macar una dintre depresiile mele au legatura cu corpul meu si cu ce simt eu fata de el, poate-ar fi bine sa nu mai presupuneti ca mananc pentru ca am nu-stiu-ce frustrari sexuale ca stiti voi ca n-am prieten, poate ar fi bine sa nu mai presupuneti ca toate femeile vor sa si-o traga cu un barbat, poate-ar fi bine sa nu mai presupuneti ca imi plac barbatii in the first place, poate-ar fi bine sa nu mai presupuneti ca nu ma simt bine in corpul meu! Poate ar fi bine sa nu mai presupuneti nimic despre mine si despre corpul meu si mai ales despre ce gandesc eu referitor la el, pentru ca asta ganditi voi de fapt iar astea sunt obsesiile voastre si nu ale mele! …
“Assimilationists want nothing less than to construct the homosexual as normal – white, monogamous, wealthy, 2.5 children, SUVs with a white picket fence. This construction, of course, reproduces the stability of heterosexuality, whiteness, patriarchy, the gender binary, and capitalism itself. If we genuinely want to make ruins of this totality, we need to make a break. We don’t need inclusion into marriage, the military, and the state. We need to end them. No more gay politicians, CEOs, and cops. We need to swiftly and immediately articulate a wide gulf between the politics of assimilation and the struggle for liberation. We need to rediscover our riotous inheritance as queer anarchists. We need to destroy constructions of normalcy, and create instead a position based in our alienation from this normalcy, and one capable of dismantling it.”
— Toward The Queerest Insurrection, via Son of Baldwin
“ Gay Pride™ is subordination to the State and Empire.
Gay Pride™ is homage to capitalism, patriarchy, and white supremacy.
Gay Pride™ is co-optation of queer radicalism by liberals, Democrats, academics, hipsters, and NGOs.
Gay Pride™ is the eradication of trans bodies and narratives, and queer militancies.
Gay Pride™ is gala events for the elite.
Gay Pride™ is walking past homeless queer youth.
Gay Pride™ is assimilation into straight society.
Gay Pride™ is corporate.
Gay Pride™ is destruction of queer histories of mutual-aid, resistance, shame, promiscuity, creativity, humor, love, community, brutality, poverty, and disease.
Gay Pride™ is “we’re just like you”.
Gay Pride™ is safe, privileged, accommodationist, vanilla, temporary, and very boring.
Gay Pride™ is to ignore trans women of color being beat by police and murdered by street bigots.
Gay Pride™ is to achieve equality and sameness, to settle and be conditional, to compromise. Nothing more. Always less.
Gay Pride™ is forgetting about those affected by HIV/AIDS.
Gay Pride™ is “straight-acting”, “masc only”, “promise I’m not that gay tho”, “sry no effeminate guys”, “not into Asians”, “prefer white guys”, “no fatties or trannies”.
Gay Pride™ is gender binary.
Gay Pride™ is on the sidewalk, obeying the police when they say the party is over.
Gay Pride™ is neglecting all of the queer and trans prisoners held captive by the State.
Gay Pride™ is marriage and military.
Gay Pride™ is poor people of color being pushed out of their neighborhoods by a white gay gentry.
Gay Pride™ is refusing to avenge religious fundamentalists who cause young queers to commit suicide.
Gay Pride™ is “things aren’t that bad in Russia.”
Gay Pride™ is being able to participate in the military-industrial complex, kill and rape people in other countries in the name of “freedom”, yet be fired from a minimum wage job in the US because of your sexuality and/or gender identity.
Gay Pride™ is giving a shit about corporate media and entertainment.
Gay Pride™ is pretending electoral politics will bring about social change.
Gay Pride™ is a rearranging of the existing social order only to accommodate a few, as opposed to collective liberation and dismantling of oppressive systems.
Gay Pride™ is nationalism.
Gay Pride™ is to water down and tranquilize – to make “normal”.
Gay Pride™ is men and women who arm themselves to kill people who are deemed criminals, deviants, and terrorists by the State.
Gay Pride™ is business casual or muscle tees.
Gay Pride™ is the invisibilization of people of color.
Gay Pride™ is to dismiss queer Palestinians being murdered by the Israeli apartheid state.
Gay Pride™ is gay men being misogynist pigs and committing verbal, physical, and sexual violence against women and it being “okay” since they’re gay.
Gay Pride™ is obscuring histories of Western colonialism and silencing Indigenous voices.
Gay Pride™ is “speak English or go back to your country”.
Gay Pride™ is a mythology and an opiate.”
WILLIAMLUKAS: “GAY PRIDE™ IS /// JUN 2014”