– By Annalee Newitz, AlterNet –
WikiChix was recently formed by women contributors
sick of how male-dominated Wikipedia has become. The
question their move raises is as old as feminism itself.
http://www.alternet.org/stories/45730/
Author Archives: ruxi
Noul “Spintecator”: violenta (impotriva femeilor) ca divertisment
Cand e vorba de crime impotriva femeilor, se pare ca desi suntem in 2006 nu s-au schimbat prea multe de acum 30 (sau 100) de ani. Politia, presa, si majoritatea publicului nu gasesc nimic ciudat in a dezumaniza victimele si a trata violenta ca divertisment, iar crimele nu sunt adresate si rezolvate mai eficient. Se stie ca primul mars “Reclaim the Night” din Anglia s-a organizat in 1977 ca protest fata de o serie de omoruri cunoscute ca “Yorshire Ripper Murders”, si in special fata de faptul ca politia nu facea destul pentru siguranta femeilor si tinea sa deosebeasca “prostituatele” de “victime inocente”. Acum ca a aparut o situatie similara si 5 femei au fost deja omorate in Ipswich, Suffolk, MB, femeile sunt din nou indemnate sa nu iasa seara pe strazi. Este singura “solutie” si masura preventiva oferita de politie pe moment. In acelasi timp, felul in care se vorbeste despre victime (in principal ca “fete” si “prostituate”), sau detalii despre cat de “dezbracate” erau cand au fost gasite si atentia cu tente pozitive care i se da criminalului nu face decat sa dezumanizeze victimele si sa glorifice violenta.
Citand-o pe Twisty de la I Blame the Patriarchy:
“Ipswich spree killer: obviously dominated by women”
Ipswich’s murdering psycho has been so obligingly villainous, the media have promoted him, in quaint British tradition, to ‘Ripper’ status. Men murder women all the time (about 11 times a day in the US alone), but ‘Ripper’ is the pet name reserved for a special class of male murderer who, in the popular imagination, is particularly evil, brilliant, fascinating, ruthless, predatory, depraved, cop-taunting, and of course, hooker-hating. He also has a grippingly seedy life history (”a loner who never fit in”), one that tabloid pop psychologists can modify into a reassuring, explanatory ‘motive’, or, even better, into a pyschokiller narrative revealing to a prurient public explicit, lingerie-ripping details of woman-hating violence.*
In a departure from Rippers past, the Ipswich killer doesn’t mutilate. He wins the exalted ‘Ripper’ crown in part because of the stunning dispatch with which he ‘works’ — he is, it is noted unfailingly, and with a sangfroidesque blend of awe and admiration, the fastest serial killer in British history — but mostly because all his victims appear to have been female sex workers, an important prerequisite for Ripperdom.
The Ipswich killer’s upgrade from random violent schlub to a mythic personage capable of waging “a campaign” means a concomitant downgrade for his victims. These people are demoted instantly from human women to ‘prostitutes,’ from ‘prostitutes’ ** to ‘vice girls’. From there it’s just a short hop to ‘heroin addicts’ and finally, to the lowest form of life imaginable, ’single mothers.’ Their first names are always used as if they were children. Tabloids, as Guardian columnist Joan Smith notes with dismay [in her article “Prostitutes deserve as much sympathy as any murder victim”], even allude to their hair color (“blonde Gemma”). It’s as though they were hotties in Hustler rather than murdered women; no report omits to describe the women’s corpses as ‘naked’ or ‘having been stripped.’
Why celebrate the murderer and dehumanize the victims as fetish objects? Because the public is enamored of the delusion that only nutcase criminal masterminds hate women enough to murder them, and that prostitutes more or less have it coming to them.
…
* The Sun’s ‘top criminal psychologist’ speculates that “the maniac [has a] history of being dominated by women.” Funny how every single woman on the planet has a history of being dominated by men, yet the world remains puzzlingly bereft of crazed chicks rampaging around on tabloid-quality murder sprees.
Dar de ce ne-ar surprinde ca acestui criminal i se gasesc deja “circumstante atenuante”? Jack the Ripper este considerat un subiect fascinant, despre felul in care a mutilat si omorat femei se vorbeste cu mult interes si un minim de compasiune – mai ales ca si atunci victimele erau prostituate! “The Yorkshire Ripper”, care a omorat cel putin 13 femei, a fost lasat de curand sa viziteze locul unde se afla cenusa tatalui sau.
Iar in presa romaneasca stirea despre omorurile recente poate fi gasita prezentata de parca ar fi vorba de o noua ecranizare a istoriei lui Jack the Ripper: “Jack Spintecatorul s-a intors: Dupa 118 ani, prostituatele britanice sunt in pericol din nou” (Ziua, 12 decembrie 2006) – un articol pe care InfoPortal.ro (“Indexul stirilor din Romania”) il indexeaza la sectiunea de “Divertisment”!
—-
Zilele acestea se incearca pregatirea unui Reclaim the Night ca raspuns la situatia din Ipswich.
keep on living
le tigre, “keep on livin'”
(video creat in colaborare cu paper tiger television)
You hide inside, so not okay
(keep on, keep on livin’)
What if you remember more today?
(keep on, keep on livin’)
The phone rings but there’s too much to say
(keep on, keep on livin’)
You tell them to go when you wish they would stay
(keep on, keep on livin’)
You gotta keep on (keep on livin!)
You gotta keep on (keep on livin!)
You gotta keep on (keep on livin!)
You gotta keep on (keep on livin!)
Disprportionate reactions just won’t fade
(keep on, keep on livin’)
Every dude you see puts you in a rage
(keep on, keep on livin’)
Or stupid shit keeps making you cry
(keep on, keep on livin’)
Your friends are worried you won’t tell them why
(keep on, keep on livin’)
You gotta keep on (keep on livin!)
You gotta keep on (keep on livin!)
You gotta keep on (keep on livin!)
You gotta keep on (keep on livin!)
Look up to the sky sky sky
Take back your own tonight
You’ll find more than you see
It’s time now now get ready
So you can taste that sweet sweet cake and
Feel the warm water in a lake (y’know)
What about the nice cool breeze and
Hear the buzzing of the bumble bees
Live past those neighborhood lives and
Go past that yard outside and
Push thru their greatest fears and
live past your memories tears cuz
You don’t need to scratch inside just please
Hold onto your pride
So don’t let them bring you down and
Don’t let them fuck you around cuz
Those are your arms that is your heart and
No no they can’t tear you apart cuz
This is your time this is your life and
This is your time this is your life and
This is your time this is your life and
This is your time this is your life and….
You gotta keep on(keep on livin!)
Gotta keep on(keep on livin!)
You gotta keep on(keep on livin!)
Gotta keep on(keep on livin!)
You gotta keep on(keep on livin!)
Gotta keep on(keep on livin!)
You gotta keep on(keep on livin!)
Gotta keep on(keep on livin!)
o retrospectiva riot grrrl (video)
Experience Music Project riot grrrl retrospective
ka-BLOG!
war zone
fragmente din “War Zone” de Maggie Hadleigh-West
film distribuit de Media Education Foundation
despre film:
- What does it feel like to be a woman on the street in a cultural environment that does nothing to discourage men from heckling, following, touching or disparaging women in public spaces?
Filmmaker Maggie Hadleigh-West believes that the streets are a War Zone for women. Armed with only a video-camera, she both demonstrates this experience and, by turning and confronting her abusers, reclaims space that was stolen from her.
War Zone is an excellent discussion starter for both men and women. It gives voice and expression to a disturbing daily aspect of being a woman in this society. It also gives men a direct personal feeling for what harassing behavior looks and feels like to a woman. Young men who may think such behavior is cool or funny will be forced to rethink their assumptions. …
- un interviu cu regizoarea [en]
- recenzii ale filmului si discutii in jurul lui la Rude Blog si Siempre Contra
date:
Dintr-un Sondaj Gallup despre violenta impotriva femeilor din 2003:
Aproape jumatate (45%) dintre femei nu se simt in siguranta pe strazile Bucurestiului in timpul zilei, iar numarul celor care nu se simt in siguranta singure pe strazile capitalei in timpul noptii este aproape dublu (84%).
2 femei din 10 cred ca violenta impotriva femeilor in locurile publice este foarte raspandita in Bucuresti, jumatate (48%) considerand-o destul de raspandita.
Aproape jumatate dintre femeile din Bucuresti au fost martore la atacarea fizica sau agresarea sexuala a unei femei in locurile publice; mai mult de doua treimi (69%) au fost martore la atacuri verbale impotriva unor femei, iar 46% la jefuirea unei femei.
Dintre 10 femei care au fost martore la asemenea acte 8 spun ca nu a intervenit nimeni impotriva agresorului.
Aproape trei sferturi (72%) din femeile din Bucuresti se asteapta ca, in cazul in care li s-ar intampla vreuna din situatiile mentionate, sa nu le sara nimeni de ajutor.
Fiecare a patra femei a fost victima jafului in locuri publice, 6% au fost victime ale unor agresiuni sexuale, iar 8% ale unor atacuri fizice. In majoritatea cazurilor femeile nu au instiintat politia.
Aproximativ 2% dintre respondente au fost violate, iar din cele 16 respondente din esantion, care au mentionat acest lucru, doar 5 au instiintat politia.
Din acelasi sondaj, statisticile despre:
Pensia lunara a femeilor va fi mult mai mica decat cea a barbatilor
comunicat de pe Studii De Caz.ro
Interviu CNS Cartel “Alfa”
[inregistrare video disponibila la link]
Vicepresedintele CNS Cartel “Alfa”, Petru Sorin Dandea a declarat in exclusivitate pentru Studiidecaz.ro ca in lipsa unei specificari clare in legislatie sau in norme, cel mai probabil, fondurile de pensii administrate privat vor utiliza tabele biometrice diferite pentru femei fata de cele pentru barbati, ca justificare pentru speranta de viata a femeilor la varsta pensionarii, care, in medie, este mai mare decat cea a barbatilor. Astfel, daca o femeie are contributii de o valoare egala cu ale unui barbat, fondul total acumulat se va imparti la un numar mai mare de ani decat in cazul barbatului (potrivit datelor actuale, femeile traiesc in medie 15 ani dupa pensionare, de la 60 la 75 de ani, iar barbatii mai putin de 5 ani, de la 65 la 70 de ani).
Consecinta: Pensia lunara a femeilor va fi mult mai mica decat cea a barbatilor. Proiectiile financiare facute in Polonia, a carei legislatie este foarte asemanatoare celei propuse in Romania, arata ca pensia medie a femeilor va scadea la aproximativ 55% din pensia medie a barbatilor, tinand seama de diferenta de 5 ani existenta in varsta de pensionare. In plus, femeile vor trebui sa plateasca costuri mai mari decat barbatii pentru plata regulata a pensiei pe o perioada mai lunga de timp, costuri ce se scad din fondul de pensie acumulat, micsorandu-i acestuia valoarea.
Studii recente, realizate in Marea Britanie si in alte state ale Uniunii Europene, arata ca folosirea unor valori medii de speranta de viata cu specific de gen mascheaza suprapunerea substantiala care exista la nivelul mortalitatii individuale efective a femeilor si barbatilor. De fapt, un numar substantial de barbati traiesc mai mult decat speranta medie de viata a femeilor, asa cum un numar substantial de femei mor inainte de a atinge aceasta varsta, iar un numar substantial de barbati si de femei traiesc aproape pana la aceeasi varsta.
Femeile, alegand sa se pensioneze cat mai devreme pentru a indeplini indatoririle familiale traditionale, vor avea la pensionare o valoare a fondului de pensie acumulat mai mica decat cea a barbatilor care au un stagiu de cotizatie mai mare si mai putine roluri familiale atribuite in mod traditional.
Liderul sindical a afirmat in exclusivitate pentru Studiidecaz.ro ca „in varianta actuala a Legii privind pensiile private obligatorii, aflata in lucru in Parlament, exista mai multe probleme grave: costurile de administrare a fondurilor sunt platite integral de catre participanti, ele putand reprezenta in acest fel, intre 30 si 40% din valoarea contului individual si la contributii egale pensia unei femei s-ar putea reduce la aproximativ jumatate din cea a unui barbat”.
[zina lf-ro’05] vrem noaptea inapoi
Cum ar fi, oare, sa nu cunosti nici o fata care a fost atacata sau hartuita sexual? Sau sa cunosti doar putine? Cum ar fi sa stii ca poti iesi unde vrei, la ce ora vrei fara sa te gandesti la pericolul de-a fi violata? Cum ar fi, de exemplu, ca data viitoare cand auzi pasi in spatele tau in timp ce mergi seara neinsotita pe strada sa nu te temi mai mult decat s-ar teme un baiat in locul tau? Cum ar fi sa te simti automat in siguranta, fara protectia unui barbat, macar o data? Si cum s-ar putea ajunge acolo, cum sa iti faci curaj si sa le dai si altora si cum poti pune lucrurile astea in atentia cat mai multor oameni, la modul cel mai concret?
Pentru mine, prima oara cand am participat la un mars Take Back the Night a marcat o etapa noua in ceea ce as numi “feminismul” meu, pentru ca dintr-o data am inteles ce inseamna o actiune directa cu adevarat si am inceput sa vad care ar fi niste raspunsuri concrete la intrebari extrem de dificile ca cele de mai sus.
Termenul “Take Back the Night” (TBTN) sau “Reclaim the Night”, care in limba romana s-ar traduce “Ia noaptea inapoi” sau “Revendica noaptea”, este folosit pe plan international ca metafora pentru abordarea directa a unei probleme adeseori trecute sub tacere – omniprezenta violentei sexuale si teama sub semnul careia ca femei suntem invatate sa traim de mici. Originea ideii de TBTN pare sa fie intr-un protest din 1877 al unui grup de muncitoare si prostituate din Anglia fata de nesiguranta resimtita de femei pe strazi in special noaptea. In intruchiparea sa moderna de mars impotriva violentei al femeilor, TBTN s-a tinut pentru prima oara in 1973 in Germania, ca reactie la o serie de incidente in care femei au fost violate si omorate. Curand dupa aceea au inceput sa se organizeze marsuri asemanatoare si in alte locuri. Primul TBTN de amploare din Statele Unite a fost cel din San Francisco din 1978, cand cateva mii de femei au iesit noaptea in districtul rosu al orasului cu ocazia unei conferinte pe rolul pornografiei in subjugarea si opresiunea femeilor. A fost o actiune de revendicare a dreptului la libertatea de miscare, chiar si intr-o zona stiuta drept unul din cele mai periculoase locuri in care se poate gasi o femeie, mai ales noaptea. De atunci, in stransa legatura cu miscarea anti-violenta ce include programe de “rape crisis” si ajutor pentru victimele violentei domestice, marsul s-a extins la alte orase si campusuri universitare din Statele Unite cat si la alte locuri de pe glob (pe tot continentul american, multe tari europene, India), si a evoluat intr-o actiune ce adreseaza violenta sexuala, violenta domestica, si discriminarea sexuala in general.
Continue reading