[zina lf-ro#2] A fi “unul dintre punkisti”

Prin `97-`98 am gustat prima data din ceea ce mai general se numeste “altfel de muzica decat ce ne dau sa inghitim posturile de televiziune sau de radio”. Odata cu stilul muzical diferit de al “majoritatii”, au venit un altfel de stil vestimentar, frecventarea unor altfel de locuri, altfel de obiceiuri si, per total, o altfel de atitudine, care ma detasa complet de “majoritate”. Ceea ce intelegeam mai putin la momentul respectiv era ca aceasta atitudine ma detasa mai degraba de celelalte fete de varsta mea, decat de o majoritate generala. Spre deosebire de muzica ascultata de ceilalti, in care se regaseau frecvent destule modele feminine, muzica rock si toate derivatele ei pareau o “chestie de baieti”. Putinele femei care realmente cantau in trupe de gen erau aproape complet masculinizate si in general despre ele se spuneau lucruri de genul “tipa asta e extraordinara, nici nu-ti vine sa crezi ca-i femeie” sau “ce bine ca reuseste totusi sa se remarce printre atatia barbati”. O “rockerita” era echivalentul de atunci al unei femei sofer de tir [ambele stereotipuri inca persista].
De atunci am trecut prin cateva asa numite “scene”, fara sa-mi pun intrebarea de ce felul in care ma comport si muzica pe care-o ascult e considerata “o chestie de baieti” si de ce asta e unul dintre motivele pentru care eu credeam ca ma regasesc in ea. Prima explicatie care imi vine acum in minte e ca acea muzica era asociata unui mesaj profund, fie sentimental, fie politic, profunzime care era, desigur, apanajul baietilor care de altfel se si pricepeau mult mai bine la matematica decat fetele, in vreme ce fetele erau asociate cu superficialitate, pantofi, culoarea roz si pisicute pufoase. Eu insami asociam fetele cu aceleasi lucruri si presiunea familiei, venita odata cu trecerea anilor, de a fi “mai mult ca o fata”, ma facea sa le urasc.
Incet-incet, muzica pe care o ascultam la inceput a intrat in mainstream si am descoperit punk-ul, o muzica si o cultura aparte ce se doreau a fi “pentru toata lumea”, indiferent de categoria sociala din care facea parte. Insasi provenienta termenului o declara clar. Un “punk” era denumit la inceput un fel de gunoi al societatii, un respins, sau chiar, in sens mai restrans, un detinut de sex masculin care “servea” drept parte pasiva in relatiile sexuale dintre detinuti. Asadar, punk-ul era pentru toti si aduna la un loc pe toti cei ce nu se regaseau in alte culturi, cu toate astea, fetele erau la fel de putine daca nu chiar mai putine ca in celelalte scene prin care trecusem, iar lucrul asta m-a facut, in sfarsit, sa ma gandesc ca poate, pe undeva, se face o nedreptate. N-a fost nevoie sa ma intreb de ce, explicatia venea chiar din versurile unor trupe foarte populare in randul punkistilor sau din spusele putinelor fete care ascultau si “traiau” punk [“e greu ca fata sa fii punk”, “cele mai multe fete o fac doar ca sa impresioneze, sa para altfel”, etc.].
Continue reading

[zina lf-ro#2] Feminism “made in China”

[english version here]

Am o prietena care s-a intors acum vreo 3 saptamani din Noua Zeelanda. Impreuna cu tone de povesti si fotografii minunate ale padurilor, muntilor si vailor, ea mi-a adus o mica revista feminista: MUSE – “o zina din Wellington, care incearca sa acorde spatiu vocilor tinerelor feministe din Aotearoa (denumirea Maori pentru Noua Zeelanda)”. Sa o citesc a fost pentru mine o experienta aproape mistica, pentru ca parea atat de strain si exotic sa stiu ca aceasta mica fanzina venea dintr-o tara atat de indepartata, despre care nu stiam nimic. Asa ca ma bucuram sa am o experienta directa cu anumite subiecte, pe care le mentionam in mod obisnuit doar ca pe fapte teoretice generale (precum „restul lumii” sau „Asia”) si despre care nu prea aveam cunostinte. Realizez din ce in ce mai bine cat de centrata pe valorile europene am crescut. Realizez cum lipsa mea de prejudecati inca vocifereaza sfios de sub o patura groasa de egocentrism, importanta proprie si auto-indulgenta, devenita deja „intrinseca” civilizatiei noastre occidentale. Eforturile exprimate de articolele scrise de catre femei in MUSE nu sunt de cealalta parte a planetei doar din punct de vedere geografic, dar si foarte departe de problemele cu care ne luptam noi aici. Si mi-am dat seama ca lupta mea pentru egalitate si dreptate poate deveni, fara ca eu sa intentionez asta si fara sa-mi dau seama, un dusman al luptei pentru egalitate si dreptate a altor femei, aflate in zone straine si indepartate. Precum efectul fluturelui… cauzat in special de lipsa de informare asupra acestor experiente, culturi si viziuni politice “exotice”. Unul dintre articole vorbeste despre cum experientele femeilor asiatice in spatii feministe au fost adeseori concentrate in intregime pe analiza de gen si a raportului femei-barbati, si cum de multe ori ele simteau ca “dinamica dintre femeile albe si cele de culoare este de cele mai multe ori lasata deoparte”. De asemenea, se spune ca “inca si mai putin discutat este impactul pe care drepturile femeilor albe liberale l-au avut [si probabil inca il mai au] asupra femeilor de culoare”.
Continue reading

dealing with trolls

some useful texts and links regarding trolls and how best to deal with them:

“Searching for Safety Online: Managing ‘Trolling’ in a Feminist Forum”
A common phenomenon in online discussion groups is the individual who baits and provokes other group members, often with the result of drawing them into fruitless argument and diverting attention from the stated purposes of the group. This study documents a case in which the members of a vulnerable online community—a feminist web-based discussion forum—are targeted by a “troller” attempting to disrupt their discussion space. We analyze the strategies that make the troller successful and the targeted group largely ineffectual in responding to his attack, as a means to understand how such behavior might be minimized and managed in general. The analysis further suggests that feminist and other non-mainstream online forums are especially vulnerable, in that they must balance inclusive ideals against the need for protection and safety, a tension that can be exploited by disruptive elements to generate intragroup conflict. …

“How To Keep Hostile Jerks From Taking Over Your Online Community”
Angry people looking for fights will inevitably try to poison successful Internet communities. Columnist Cory Doctorow looks at ways to remove the poison without killing the discussion too. …

“The Nature of the Troll”
… The truth is, whatever you say to a troll, he is not going to believe you, or admit that he does. He is not going to be convinced, because he has come to your blog especially to piss you off, to divert your energies from your struggles and goals. Trolls existed before the internet. They attacked brave feminists everywhere they spoke up; told feminists that women didn’t need feminism, that they were unnatural women, that they were going to hell, they beat them, they ridiculed them and they went to amazing lengths to shut them up. And why? Because they were afraid, and because, inside they knew that what feminists were talking about was real, that should feminism spread, their male privileges and constructed perverted pleasures would be destroyed. Every time a troll comes a-ranting, whether he polishes his argument with pseudo-intellectual gloss or simply calls you a whoredykebitchprude, he is afraid. And so he should be. …

“Know Thine Enemy – Species of Troll” and “Species of Troll II – More varieties spotted”

for some more discussion of anti-feminist trolling: “Dear Patriarch Kind Sir: I’m terribly sorry to bother you, but mightn’t you remove your jackboot from my throat at your earliest convenience?”

see also:
Disemvoweling
Bork bork bork!-ing