Category Archives: feminism

mamaia mea era printre altele moasa satului.

Posted on by
Reply

… De aproape un sfert de secol alţii n-au nici o jenă să trâmbiţeze peste tot propria Istorie, alţii amuţesc, distorsionează şi intră cu bocancii peste istoriile femeilor. Alţii definesc ce este „important”, ce suferinţe sunt „politice”, ce este „anticomunismul” şi răsună pieţele ţării ăsteia de revelaţiile lor religioase şi tradiţia lor regăsită, de cuvintele lor goale care zornăie pompos. Pentru că ale lor sunt pieţele publice, cărţile, universităţile, instituţiile politice şi religioase.

Istoria lor e şi în minţile noastre. Ne-au învăţat pe toate de mici nimic despre trecutul nostru şi totul despre al lor. Ne-au învăţat pe toate de mici că experienţa lor este principală şi a noastră secundară. Ne-au învăţat asta explicit sau alegând ce se aude şi ce se tace. Ne-au învăţat de mici să ne distorsionăm şi respingem propriile experienţe şi propria istorie. Să ne fie ruşine cu ele. Ne-au învăţat pe toate de mici, în „anticomunismul” lor, aceleaşi lecţii învăţate de mamele şi mamaiele noastre: să ne ruşinăm, să ne lăsăm supravegheate, să ne lăsăm vieţile dictate, să tăcem, să tăcem, să tăcem. Ne-au învăţat să nu fim una alături de alta. Să nu ne cunoaştem una pe alta. Să ne condamnăm una pe alta. Să nu vorbim mame cu fiice, prietene între ele, bunici cu nepoate. Să ne uităm istoriile, să ne uităm cuvintele. …

— “Toci!” @ Eu Decid

voices of clients over those of sex workers

Posted on by
Reply

I Don’t Care About Clients
by Olive Seraphim
aclientally“… The point I am trying to make here is that if clients were contributing something valuable or even something innocuous to our movement, I could deal. Instead, they are perpetrating whorephobia. I fear that people who don’t know better will see posts like this and think these men somehow have more knowledge of our lives and the realities of our work than we do. After all, the conversations surrounding punters and activism are largely cisheteronormative, and most of these men bring their male privilege to the table, while not even being aware of these advantages.

Beyond that, this issue seems to cause a divide between sex workers and, as evidenced by my anon friend, makes those of us who don’t subscribe to this thinking feel isolated, as if we’re doing something wrong. As if it’s our responsibility to listen and care about what men have to say. After all, it’s part of our socialization as women and marginalized people to listen to men, just as it’s part of our male clients’ socialization to speak over us and for us. How can we even begin to broach the subject of clients’ input regarding our rights if we’re not examining the dynamics of privilege? In addition to the gender differences at play here (remembering that not all sex workers—or clients—are cisgender), as sex workers we’re routinely silenced by everyone from fauxmanists to governments and police and even, sadly, our own communities. By radical feminist logic, if we’re able to assert any conviction of our rights, we’re too privileged to be representative. Of course, if we agree with them, then that privilege goes out the window. Thankfully, they don’t listen to punters’ self-involved bullshit either, but their influence—and silencing—is effective against us all too often, another hardship which clients never experience.

Those of us who have additional marginalized identities in addition to being sex workers are probably more aware of the problematic nature of self-declared ally status than the more privileged workers among us. Alliance always comes with a few fundamental problems. Firstly, an ally is always going to be approaching a marginalized person from a point of view that has internalized toxic shit against us, and having that privileged position means they can still act on those views in ways that harm us. When we then allow them into our spaces and into our conversations, we’re increasing their power both by giving them credibility to outsiders and also by giving them access to, well, us. The other major problem is that their voices inevitably drown out ours. Their experience of sex work is always going to be more valid than ours to society because non-sex workers are considered more valid than we are. We end up in a situation where people more powerful than us, whose ideas are skewed with bias, are representing us, speaking about realities they’re only vaguely aware of.”

“… Sadly, being a true ally is more than most clients, or most people, want to deal with; it requires too much effort, too much examination of one’s own internalized prejudice, too much thankless work. I would like to suggest—while knowing that this is very difficult in and of itself—that our families would be much better poised to do this sort of P.R. than clients are. While I have no statistics on how many sex workers are ‘out’, I think it’s a fair assumption that most sex workers have at least a few non-sex workers in their lives whom they’re close to and who know what they do. It’s these people who love us, support us, care about us, and share this world with us.I would like to see a blog written by our mothers, our daughters, our husbands and wives. They are the best shot we have of being seen as actual people outside of stereotypes, because they love us and see us as actual people who exist outside of the benefits we provide them.They are more invested in our humanity and in our safety than clients can ever be, and perhaps they can be the missing link we so sorely need.”

“… Mia McKenzie, editor of the Black Girl Dangerous blog, compiled an amazing list of attributes and behaviors that sincere allies possess. Clients of sex workers who actually wish to support us, rather than giving themselves an ego boost while prioritizing their own rights ahead of ours, could learn a lot from it.”

feminisme si delimitari

Posted on by
1

“si inca o invatatura pentru persoanele din grupuri marginalizate: privilegiatii care se auto-numesc aliati se solidarizeaza cu voi doar atata timp cat vorbiti frumos si neagresiv. Fiti recunoscatori, tineti tonul dulce si capul in pamant pentru ca ei sa-si poata face meseria de auto-intitulati salvatori atunci cand vor ei si cum vor ei! Si nu ii criticati in niciun fel sau din auto-numiti aliati devin auto-numiti aliati doar pentru alte persoane din comunitatea voastra – voi sunteti exclusi.” (alice c.)

cind feminismul e despre mine, cei ca mine, si accesul meu la putere: calcatul in picioare al altora care nu se conformeaza imaginii si ideii mele despre cum ar trebui sa arate lumea “feminista”, microagresiuni homofobe, rasiste, abilitiste etc. care pentru mine inseamna zero efort pentru ca in jur ele sint norma si imi servesc in lumea mea, deci *eu* nu trebuie sa ma gindesc de 2 ori la ele, delegitimizarea inclusiv – sau mai ales – prin apelative nepoliticoase, dispretul fata de ceilalti pentru ceea ce sint ei si experientele lor, atacurile personale care nu se pun pentru ca ceilalti nu sint chiar atit de persoane ca mine – toate astea, facute de mine, inseamna “decenta”. si eu chiar cred in aceasta valoare si ma consider o decenta si o iubitoare de oameni. ba chiar fac unele gesturi simbolice de sustinere a “diversitatii” deci de fapt sint mai mult decit decenta: sint minunata. in schimb daca una din acele persoane-nu-chiar-persoane pe care si eu si altii ne cacam tot timpul indraznesc sa ridice putin vocea, ies din rind, folosesc cuvinte nepoliticoase si incep sa sugereze ca nu m-ar aprecia si stima asa cum sint convinsa ca merit, ele sint niste monstri de indecenta. pentru ca si “decenta” e controlata de la centru, deci de mine, si asta e feminismul meu.

CONTEXTUL:

campania PolFem pentru o mai mare reprezentare a femeilor in parlament a pornit saptamina trecuta pe facebook cu o poza in care apare o feminista foarte cunoscuta care poarta un costum de pantaloni, o camasa si cravata, cu textul “PANTALONI + CRAVATA = LEGITIMITATE?”, apoi a urmat o poza cu ea si inca alte doua feministe cunoscute, “toate în costume bărbătești cu multe numere mai mari” si cu mustati desenate, avind in subsol articolul 16 din constitutie care garanteaza egalitatea de sanse in functii publice (intr-o a treia poza mesajul este “Zoe, fii barbata, poate asa te propune partidul”).
polfempantalonisicravata
un numar de feministe queer au criticat, din perspectiva lor personala, aceasta abordare cu mesajul ca a ne imbraca in/ca barbati este cumva un lucru gresit si de neimaginat la care femeile vor fi fortate sa recurga pentru a fi ascultate in politica sau avansate in functii politice si tot ce inseamna aceasta apropriere pentru folos personal a drag-ului de catre femei non-queer care in mod curent profita maxim ca feministe de pe urma heterosexualitatii lor si imaginii uber-feminine, pe linga faptul ca sint persoane care adopta un discurs “pro-lgbt” superficial care le serveste imaginii progresiste in timp ce in real life fac gesturi opresive heterosexiste si homofobe fata de persoane non-hetero, pentru care nu sint taxate niciodata.

polfem se descrie astfel: “”#PolFem invită la dezbatere și reflecție. Vrem să auzim opiniile și experiențele voastre ca cetățene și cetățeni ai acestui stat. Vrem să căutăm soluții și punți de dialog între ceea ce trăim și politică. Vrem să auzim vocile voastre în legătură cu teme care vă interesează, probleme cu care vă confruntaţi.”

in real life, dupa aparitia comentariilor critice, moderatoarele paginii polfem au apelat la diversi “experti si persoane lgbt” (in cuvintele celor de la polfem) pentru a verifica daca sint legitime sau nu criticile aduse, iar concluzia a fost ca nu sint; opinia “unanima” a acestor experti a fost auzita tot prin intermediul celor de la campania polfem, care s-au simtit confortabile sa vorbeasca in numele lor, dupa ce se simtisera confortabile sa aleaga “reprezentanti” ai comunitatii lgbtq pe care sa-i consulte considerand ca opinia lor este deasupra opiniilor altora din comunitate, nu atit pentru a legitimiza cuvintele “expertilor” (care nu s-au auzit direct deci nu asta era miza) ci pentru a delegitimiza criticile care le fusesera aduse – evident, o miza importanta. si pina in momentul de fata, nu exista nicio reactie publica a “expertilor lgbt” care au fost consultati, desi faptul ca nu intervin cind se vorbeste in numele lor este important, un fel de: “reprezentantii lgbt se delimiteaza de feministele lgbt in fata reprezentantelor feministe” – astfel incit la nivel de activism institutional, intre ong-uri si “reprezentanti”, totul merge inainte. apoi, la scurt timp, persoanele feministe queer critice (care in trecut au lucrat alaturi de aceste feministe proeminente la diverse campanii si initiative feministe, deci erau nu numai cunoscute lor, ci chiar aliate, deci macar din acest motiv ar fi putut sa se astepte sa fie luate in seama si auzite, daca nu ascultate) au fost de fapt blocate complet pe pagina si pe conturile personale.

ca urmare a acestui lucru, parte din persoanele banate au incercat sa-si faca vocea auzita pe propriile conturi pe facebook si in comentarii in alte locuri, sa puncteze nedreptatea, care dealtfel venea in urma unei serii de nedreptati comise impotriva lor de “establishment”-ul feminist. in acel moment moderatoarele polfem au pornit un nou contra-atac sustinut, comentind in diferite spatii de pe pozitiile lor influente, incercind sa minimizeze si sa dea la o parte orice critica si orice pozitionare contra lor (pe motiv ca se bazeaza pe conflicte personale! ca expertii lgbt au decis ca ele nu au cum sa fie homofobe si dealtfel sint persoane bune si cu bune intentii! sau ca feministele “killjoy” care le critica nu stiu cum sa se poarte! ca folosesc cuvinte urite! ca sint isterice, bullies si trolli! ca se dedau la “hatereala”! ca persoanele lgbtq – nu cele “selecte” in numele carora vorbesc ele ci celelalte non-experte care le interpeleaza – le “linseaza” pe cele heterosexuale iar ele nu mai accepta acest “fascism al ideilor”!…)

in fond, aceeasi persoana care in 3 februarie descria proiectul polfem astfel: “De când gândesc (alături de alți membri și membre ai echipei #PolFlem) la această campanie, am realizat cât de mult suntem reactivi și cât de puțin suntem proactivi. Personal, cunosc multe femei, adevărate forțe, care luptă pentru o multitudine de probleme cu care ele, copiilor lor sau alte femei din jurul lor se confruntă, însă vocea lor rămâne în spate și problema pentru care luptă nu ajunge pe agenda politică. De prea puține ori gândim că o grijă ca „dacă nu găsesc la toamnă loc la grădinița de stat pentru copilul meu” este o grijă și un subiect politic. Aceste lucruri lipsesc de pe agendă, dar ce ar fi să le punem? Ce ar fi ca noi, femeile, cetățenele și cetățenii, să ne numim public aceste nevoi ca fiind politice, să avem inițiative și să ne unim vocile? Ce ar fi să ne cunoaștem politicienele, ce ar fi să vorbim cu ele? Ce ar fi să avem mai multe femei implicate în politică? Femei ca noi? Dacă suntem multe nu putem fi trecute cu vederea! Utilizați #PolFem, invitați-vă prietenele, haideți să pornim un dialog și haideți să ne construim o conștiință politică! Haideți să spargem stereotipurile negative cu care politicienele se confruntă! Haideți să arătăm că suntem capabile nu doar să criticăm de pe margine, ci să propunem alternative! Eu sunt pregătită, voi? — PolFem — feeling excited.” citeva zile mai tirziu comenta succint:

dezbaterifeministe

si, la final, cam asa suna “delimitarile feministe”:


February 9
Andreea Molocea
donttakeshit
Cred că lucrurile se mișcă și se pot schimba datorită diferențelor care există între oameni și între ideile acestora. Cred că este bine și sănătos să existe rupturi între oameni, organizații, trunchiuri de idei. În ultimele zile am asistat la un val de comentarii negative îndreptate asupra unui proiect în care cred. M-am consultat cu multe persoane pentru a vedea dacă acele acuzații sunt valide, apoi în urma consultărilor am rămas cu tristul adevăr că acestea sunt de fapt conflicte personale îmbrăcate în haine conceptuale. Am decis să tac, pentru că cei care mă cunosc, mă cunosc; cei care cred că sunt homofobă, să fie liniștiți, nu voi încerca să îi conving că adevărul e altfel. Prin urmare, refuz să mă explic, pentru că nu am ce explica. Refuz să mă explic, pentru că nu am pentru ce să fiu pusă la zid. Sunt o femeie și o feministă liberă. Aleg să îmi trăiesc viața și să îmi gândesc proiectele în conformitate cu ceea ce sunt și principiile în care cred. Am misogini, homofobi, rasiști reali cu care doresc să intru în arenă, nu alte feministe. Cred în pozitiv și în oameni pregătiți să își suflece mânecele să pună mâna să facă din lumea noastră un loc mai bun. Oamenii care se delimitează de modul meu de a fi (ca femeie și feministă) sunt liberi să pună mâna să construiască lumea în conformitate cu ideile lor.
PS: pentru că pagina mea de Facebook îmi aparține, am dreptul de a utiliza „block”. Nu este un privilegiu, toată lumea îl are. Nu este o metodă de silencing, este o delimitare.

Delimitare
February 9, 2014 at 4:34pm
Oana Baluta
Un vis ascuns al meu este să fiu homofobă, rasistă, sexistă, naţionalistă, xenofobă, să urăsc persoanele cu dizabilităţi şi alte astfel de lucruri pentru a mă bucura de acceptarea şi legitimarea unei majorităţi. Adăugaţi voi altele la stâlpul infamiei.
Au început să apară pe pagina mea de Facebook anumite comentarii pe care nu le doresc. Având în vedere că eu sunt la butoane (fiind pagina mea de Facebook), voi da unfriend şi block. Contextul este cam acesta:
Nu am avut vreodată o Biblie feministă pentru că nu sunt o fană a canoanelor. De niciun fel. Mintea şi sufletul meu au un rol important în alegerile pe care le fac. Şi impresia mea a fost că am făcut alegeri în care am respectat drepturile persoanelor. Când nu am ştiut cum să acţionez, m-am consultat cu cei/cele care ştiau mai multe şi mai aveau în plus şi experienţa care mie îmi lipsea. Am întrebat pentru că mi se întâmplă să nu ştiu.
Cred în decenţa unei adresări, adică eu cred în decenţa unui limbaj. Am înţeles că această decenţă nu există în sine ca decenţă, ci ca instrument de reducere la tăcere. Regret, dar am sărit peste aceste ore de reeducare care să mă aşeze pe drumul corect şi adevărat, eu fiind acum pe un drum feminist al sensibilităţilor burgheze, am înţeles. „Sictir, ba pe a mă-tii, ba pe a lu’ tac-tu’” există ca forme de adresare mai puţin politicoase şi în limbajul meu. Dar le recunosc aşa cum sunt ele, în calitatea lor de formule care omagiază puţin înspre deloc.
În urmă cu ceva vreme, fix prin martie 2013, am decis să fac nişte alegeri care să mă scoată dintr-un şir de conflicte care îmi consumau energia, mintea, emoţiile, timpul. Dacă observ reintegrarea antipatiilor personale într-o dispută, nu mă bag acolo. Mi-au ajuns antipatiile personale şi instrumentalizarea ideologică a acestora. Coroboraţi această informaţie cu adresarea despre care scriam mai sus.
De câţiva ani am făcut câte ceva în spaţiul public (proiecte, acţiuni, proteste ş.a.). Am comunicat nişte mesaje. Judecaţi aceste acţiuni şi mesaje cu care m-am identificat minte şi suflet şi asociaţi-le după cum merită ele: homofobie, rasism, sexism, naţionalism, xenofobie, dispreţ pentru persoanele cu dizabilităţi şi altele din această categorie.
Încă ceva, frica este unul dintre cele mai afurisite inhibatoare de creativitate, care mănâncă energie, care blochează cam orice îţi vine să faci, orice interacţiune, orice acţiune. Ştiu că vă este frică. Frică să comentaţi. Frică să daţi un like. Frică să daţi un share. Am văzut ce a făcut frica unor femei din jurul meu. Nu o lăsaţi să vă copleşească. Nu aveţi nevoie ca cineva să recunoască legitimitatea unor acţiuni pe care le faceţi, unele de multă vreme şi foarte frumos.

Later update, 12/02/2014:
cea de-a treia delimitare feminista este un like strategic dat de una din cele trei moderatoare polfem impotriva “entitatilor isterice” care pe nedrept au acuzat de homofobie niste persoane ce s-ar putea spune ca chiar militeaza pentru drepturi lgbt cu gesturile lor de sustinere a “comunitatii lgbt” la nivel formal si mainstream – de la participarea la pride la vorbitul in Parlament in favoarea parteneriatelor civile – dar bineinteles nu discutam ca aceste gesturi le folosesc tot lor in mod direct pentru publicitate si networking la nivel institutional si le scutesc (in viziunea lor) de la a-si mai pune problema propriei heteronormativitati si homofobii fata de persoane din jurul lor in viata de zi cu zi:
tudorinavsisterice
—————
a doua zi dupa ce a publicat pe pagina ei delimitarea oficiala, sub care inca mai apar, cu binecuvintarea ei, comentarii batjocoritoare despre irelevanta pentru proiectul polfem a discutiilor “LGBTQCUMDFGHRKSLDB” (ca: “Surorilor gay/straight/albe/negre/verzi/albastre si de orice nuante si orientari posibile, unele femei care chiar au chef sa faca ceva pe lumea asta si-au propus sa rezolve o serie de probleme concrete si clar delimitate a unui grup concret de persoane: anume femeile si participarea lor politica. Daca aveti ceva constructiv de spus pe aceasta tema, sunteti binevenite, indiferent de cutiutele socio-economice din care faceti parte. Daca aveti chef sa va dati lovite-n aripa pe teme irelevante pentru subiect, o puteti face o data, cu bun simt (se poate intampla oricui sa se simta centrul universului din cand in cand). Daca aveti chef sa utilizati revendicari legitime ale unor grupuri minoritare din care se intampla sa faceti sau nu parte pentru a distruge or un lucru bun pe care altii muncesc din greu sa il creeze, folosindu-va de agresivitate, intimidare si auto-victimizare, grow the fuck up. E dreptul oricui sa se protejeze de nesimtire, rea credinta, isterie si bullying pe propria pagina de internet. Pana cand reusiti sa faceti aceasta treaba, lasati-ne-n “heteronormativitatea” noastra si mergeti sa va jucati in alta parte cu altii mai putin “homofobi”, “privilegiati” etc, pentru ca sa dea naiba daca inteleg de ce tot vreti atat de tare sa stati de vorba cu oameni asa naspa ca noi. Deci faceti rost de putina demnitate, intelegeti unde atitudinea voastra nu este acceptata si incheiati o data aceasta circoteca penibila. Si daca va mai ramane energie si baterie la laptop dupa tonele de hate-mail pe care le trimiteti zilnic, puneti mana si mai si construiti ceva din cand in cand. Poate asa vi se mai reduce din frustrare si din oprimare.”), una din cele trei feministe care au fost implicate in banarea vocilor feministe queer de pe polfem si a continuat si sustinut discreditarea lor in toate spatiile posibile a participat la o sesiune a Parlamentului, ca “prietena heterosexuala” a oamenilor lgbt. (astfel incit pe 12 februarie, politicianul Remus Cernea scrie ca: “O felicit pe Andreea Molocea pentru curajul de a fi venit ieri in fata Parlamentului Romaniei pentru a vorbi deputatilor despre necesitatea de a recunoaste parteneriatul civil in Romania! Dupa cum stiti, ieri am invitat persoane heterosexuale si LGBT sa pledeze in fata Comisiei Juridice in favoarea propunerii legislative pentru recunoasterea parteneriatului civil asa cum 16 tari membre ale Uniunii Europene au facut deja. Membrii Comisiei Juridice au decis sa amane timp de doua saptamani formularea unui punct de vedere pentru a avea ragazul necesar aprofundarii subiectului. Andreea va fi invitata si la o emisiune tv pe aceasta tema, duminica, 16 februarie, incepand cu ora 11.00 dimineata la postul B1 TV.)

mesajul pe care l-am receptionat loud and clear din aceste gesturi si delimitari:
1. interesele noastre, de femei feministe care nu-s la centru, nu se pun atunci cind feminismul mainstream vorbeste de “interesele femeilor”.
2. acesta este feminismul de la centru si aceasta este solidaritatea lui feminista pe care ne putem baza.
3. feministele, ca si misoginii cei mai inversunati, n-au nicio problema cu a folosi epitetul “isterice” – si o serie de alte epitete profund nefeministe – atunci cind niste femei le strica cheful si bucuria de a fi la centru cu alti privilegiati si privilegiate in sistemul patriarhal, heteronormativ, rasist si in general opresiv.
4. aproprierea = cea mai tare metoda de opresiune inventata vreodata de establishment.

on those “toxic” feminist disruptions and digital gentrification

Posted on by
Reply

… Only those with presumed safety in dominant society fear losing their privilege of comfort, along with possession and control over discourse in online spaces. People of color face real violence on the basis of their skin color. Black, brown, and gender non-conforming bodies even face police brutality, which shows that a lack of protection is normalized. In a world where whiteness means presumed innocence, safety, and entrance there is born a fear of anything contrary to unquestionable authority. The reaction white feminists are having to women of color feminists entering Twitter tends to problematize those who point out racism rather than question the integrity of the framework being critiqued.

The invoking of “toxic” is particularly instructive in that it normalizes online spaces in absence of these “polluting influences.” Seemingly ignoring the daily violence directed at women of color online, claims about the tranquility of online spaces in absence of these intrusions belies the facts on the ground. Dr. Brendesha Tynes, et al., in “Online Racial Discrimination and Psychological Adjustment Among Adolescents,” found that between 30-40% of youth of color experience racism online. According to Dr. Marcia Dawkins, “These young people were more likely to become depressed, anxious and, possibly, less successful academically.”

The Internet is toxic and violent, yet the recent narrative seems to reimagine virtual reality as a democratic nirvana seemingly disrupted by angry, disruptive, and divisive feminism. …

… In the discussion of Twitter feminism, the deployed language of “toxic” or “polluting” feminism is striking given the desire to reclaim these spaces because they are “toxic” and a blight on Feminism or progressive causes. Just as middle-class whites are returning to neighborhoods, previously abandoned and “left behind” – resulting in environmental hardship – these “crusaders” are now seeking to “clean up” the Internet at the expense of already marginalized voices.

Whereas others seem to be focused on “cleaning up” or otherwise ridding the Internet of those undesirable intrusions, there remains a community of people committed to creating a more just on- and off- line space. The desire to “clean up” these spaces through displacing or silencing women of color, those critical yet marginalized voices, embodies a form of digital gentrification. …

“In Defense of Twitter Feminism: Call-out culture, gentrification on social media and the politics of feminist discourse online.” by Suey Park @ MODEL VIEW CULTURE

d.i.y. feminist spaces

Posted on by
Reply

We’d like to build spaces without harassment, without having to worry about jerks, and more ambitiously, with active encouragement to explore. The culture we’re developing supports making, learning, and teaching, which is a goal we share with many other hackerspaces. Ours is starting with a few extra values; intersectional feminism, support for feminist activism and strong respect for personal boundaries. We’re trying to build structures that help us form strong social ties and share responsibility.

It’s very exciting. I know what you’re thinking. You want a feminist hackerspace full of creative, talented non-jerks near you!

“The Rise of Feminist Hackerspaces and How to Make Your Own” by Liz Henry @ MODEL VIEW CULTURE
— via aic

Calendar 16 zile de activism

Posted on by
Reply

logo16zileCalendarul de activități ce vor avea loc la Bucureşti în cadrul celor 16 zile de activism pentru eliminarea violenţei asupra femeilor (agenda este actualizată periodic):

  • 25 Noiembrie

Începând cu ora 17:30, Piaţa Unirii (colţul magazinului Unirea dinspre Splai)
Indiferenţa hrăneşte violenţa – Ne manifestăm public împotriva violenţei. Pe 25 noiembrie, Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeilor.
De la ora 18.30 vom avea un eveniment dedicat comemorării victimelor: Memorialul femeilor omorâte de violenţele din familie.

  • 28 Noiembrie

Ora 19:00, Centru Feminist Sofia Nădejde (Str Gh. Mandrea nr 4, Bucureşti)
Discuţie despre instrumentalizarea şi trivializarea violenţei asupra femeilor
Vom purta o dicuție informală despre multitudinea de feluri în care vedem că violența asupra femeilor este un subiect de glumă și afirmare a unui anumit tip de prestigiu și autoritate misogină, larg promovată și/sau scuzată atât în mass media și spații conservatoare cât și în diferite cercuri din afara mainstream-ului, care pot fi la fel de sexiste și violente ca și mainstream-ul, pe modelul “vrem să fim altfel dar călcăm pe femei ca să ne legitimizăm mesajul”. Vom împărtăși experiențe pozitive și negative cu adresarea acestui tip de misoginism si vom încerca să propunem niște căi prin care să-l combatem sistematic. Studiu de caz: campaniile publicitare marca “pulafashion”.

  • 29 Noiembrie

Ora 16:30, sala 115, SNSPA (Str. Povernei nr. 6, Bucureşti)
Controlul drepturilor reproductive ca formă de violenţă asupra femeilor.
Dezbatere organizată de Centrul FILIA, alături de E-Romnja (Asociaţia pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome), Asociaţia Transcena, ECPI, Monica Obreja şi Oana Girlescu
Dezbaterea îşi propune să introducă problematica drepturilor reproductive în discursurile publice privind violenţa asupra femeilor şi să încurajeze abordarea diversităţii formelor de violență cu care se confruntă grupuri diverse de femei. Prezentările organizatorilor vor viza: importanța abordării statului ca agent al violenței asupra femeilor, inițiativele politice recente de limitare şi atacare a drepturilor reproductive ale femeilor (de ex. poziții privind sterilizarea femeilor rome sau inițiativa legislativă a deputatului PDL Marius Dugulescu privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcina), precum și aspecte privind drepturile reproductive ale femeilor cu dizabilităţi.

Ora 18:00, Universitatea Nicolae Titulescu
Cerc de Gen: Justiţie restaurativă şi abuz sexual.
Dezbatere organizată de Centrul de Studii în Idei Politice CESIP.

Ora 18:00, Pieţele agroalimentare Rahova, Obor, Moghioroş, Miniş, Dorobanţi.
Împărţire pliante cu informaţii despre ordinul de protecţie.
Împărţire pliante cu resurse utile despre viol şi violenţă sexuală, în cadrul proiectului “Sprijin după viol”.

  • 30 Noiembrie

Ora 13:00, Pieţele agroalimentare Rahova, Obor, Moghioroş, Miniş, Dorobanţi.
Împărţire pliante cu informaţii despre ordinul de protecţie.
Împărţire pliante cu resurse utile despre viol şi violenţă sexuală, în cadrul proiectului “Sprijin după viol”.

  • 1 decembrie

Orele 15:00-18:00, Centru Feminist Sofia Nădejde (Str Gh. Mandrea nr 4, Bucureşti)
Atelier de sprijin pentru traumă
Experiențele noastre cu abuz și violență, urmările lor, sănătatea mintală și stările emoționale prin care trec oamenii sunt în general lucruri despre care nu vorbim și pe care le vedem minimizate sistematic peste tot în jurul nostru. Atelierul va fi un spațiu în care să punem această problemă și să învățăm împreună ce este de făcut. Vom vorbi despre emoții, traumă, PTSD și vom gândi împreună strategii prin care putem adresa problemele prin care trecem și prin care putem începe să avem grijă de noi înșine și unii de alții.

  • 2 decembrie

Ora 20:00, Dianei 4 (Str Dianei nr 4, Bucureşti)
Spectacol de teatru “Victima în viaţă” – produs de Asociaţia Transcena.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

  • 3 decembrie

Ora 18:00, ACCEPT (Str. Lirei, nr. 10)
Proiecție de film și discuție despre invizibilitatea violenței asupra femeilor LBTQ
În continuarea zilei de 20 noiembrie, Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Transgender și a tuturor victimelor transfobiei, și a zilei de 25 noiembrie, Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor, vă invităm la o proiecție de film urmată de o discuție despre lesbofobie, bifobie și transfobie ca forme nerecunoscute de violență cu care se confruntă femeile lesbiene, bisexuale, trans și queer într-o societate profund heteronormativă care le neagă identitatea și le stigmatizează sexualitatea. Femeile LBTQ sunt o prezență nedorită și contestată atât în familie, în spațiul privat, cât mai ales în spațiul public, acest spațiu tradițional-conservator, creștin-ortodox, consacrat apărării sanctității familiei heterosexuale ca singura formă acceptabilă de existență identitară și sexuală.
Când condamnăm violența împotriva femeilor există riscul să generalizăm actele de agresiune fizică, verbală și emoțională cu care se confruntă acestea și să facem revendicări unitare care, în schimb, exclud experiențe deja invizibile în spațiul public. Femeile LBTQ sunt agresate zilnic prin felul cum sunt privite cu suspiciune pe stradă, la școală sau la serviciu, prin felul cum sunt interpelate, amenințate și etichetate injurios pe motiv că nu corespund tiparelor de feminitate și că prezența lor este una deviantă care destablizează normativitatea de gen, prin felul cum le este negată manifestarea afecțiunii în public, prin felul cum sunt expuse discriminării și discursurilor motivate de ură în lipsa unor legi adecvate care să sancționeze agresorii lesbofobi, bifobi și transfobi, precum și a instrumentelor necesare de monitorizare a respectării egalității în drepturi. Vă invităm să împărtășim și să discutăm despre toate aceste forme de intimidare, hărțuire, abuz și agresiune ca forme de violență care atacă în mod sistematic identitatea noastră, a femeilor LBTQ, care contribuie la reducerea noastră la tăcere și la invizibilitate, și care ne condamnă la o viață trăită în secret, ca singura formă de viață viabilă.

  • 4 decembrie

Ora 18:30, Centru Feminist Sofia Nădejde (Str Gh. Mandrea nr 4, Bucureşti)
Discuție despre cum sunt anchetate situațiile în care femeile se confruntă cu violența domestică
Vă invităm să discutăm împreună cu Mihaela Giușcă despre unele moduri în care statul oferă sprijin femeilor care se confruntă cu violența domestică. Mihaela ne va împărtăși din experiența ei legată de cazurile de violență domestică cu care s-a întâlnit în perioada în care a lucrat în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1. Haideți să discutăm despre importanța rețelelor de suport pentru femeile care se confruntă cu violența domestică, despre cât și cum se implică statul, despre ce putem noi să facem mai departe.

  • 5 Decembrie

Ora 19:00, Centru Feminist Sofia Nădejde (Str Gh. Mandrea nr 4, Bucureşti)
Discuţie despre violenţa sexuală şi prezentarea proiectului “Sprijin după viol”
În această discuție vom porni de la problema că violența sexuală împotriva femeilor este larg acceptată și împământenită, că victimele sunt considerate vinovate din oficiu și batjocorite pentru violența comisă asupra lor, că femeile sunt descurajate să vorbească despre experiențele lor cu violul și rareori ajung să depună plângeri, iar când o fac totuși, procedura prin care trebuie să treacă pentru a ajunge în instanță – de la obtinerea certificatului medico-legal la intalnirea cu politia si depunerea plangerii oficiale la discutii cu avocati si alte persoane oficiale – constituie incă o traumă pe care trebuie sa o suporte și este aproape imposibil de parcurs fara un sprijin informat, simpatetic. Vom prezenta un proiect care intenționează să adreseze la nivel grassroots, prin educație între egali, faptul că până la momentul de față în România ducem o lipsă acută de informații și resurse specializate pentru femeile care au supraviețuit violului cum ar fi sprijin în familie și comunitate, centre de urgență și training-uri pentru psihologi sau alte persoane care să acționeze în interesul lor.

  • 6 Decembrie

Ora 18:00, Pieţele agroalimentare Rahova, Obor, Moghioroş, Miniş, Dorobanţi.
Împărţire pliante cu informaţii despre ordinul de protecţie.
Împărţire pliante cu resurse utile despre viol şi violenţă sexuală, în cadrul proiectului “Sprijin după viol”.

Ora 13:00, Sala ArCuB (Str Batiştei nr 14, Bucureşti)
Expoziţie de fotografie tematică “Priveşte-mă în ochi” – realizată de Asociaţia Necuvinte.

  • 7 Decembrie

Orele 11:00-16:00
Atelier cu 10 tinere/i rome/i din comunele Mizil si Spanțov organizat de E-Romnja
Tema atelierului va fi legata de violenta asupra femeilor rome in spatiul public. Vom organiza si un flashmob cu tinerii, ca actiune in cadrul atelierului.

Ora 13:00, Pieţele agroalimentare Rahova, Obor, Moghioroş, Miniş, Dorobanţi.
Împărţire pliante cu informaţii despre ordinul de protecţie.
Împărţire pliante cu resurse utile despre viol şi violenţă sexuală, în cadrul proiectului “Sprijin după viol”.

  • 8 Decembrie

Orele 15:00-18:00, Centru Feminist Sofia Nădejde (Str Gh. Mandrea nr 4, Bucureşti)
Atelier de introducere în tactici de autoapărare feministă (pentru femei)
Există diferite forme de autoapărare pentru femei dar de obicei ele nu se bazează pe o analiză feministă a violenței bărbaților împotriva femeilor, ci pun accent pe tehnici de autoaparare fizică și sunt construite ierarhic, cu cineva care “conduce” atelierul și dictează exercițiile. Datorită naturii sistemice a violenței de gen, utilitatea acestui tip de instructaj este limitată in viețile femeilor, pentru ca nu ia în calcul un intreg proces de socializare și efectul pe care violența o are asupra noastră la nivel psihologic. În acest atelier vom prezenta o abordare bazată pe principii nonierarhice și antiautoritariste, fără “lideri” sau “experți”, construită folosindu-ne de o colecție de cunoștințe feministe pe care toată lumea implicată le va dezvolta mai departe. Atelierul este doar o primă parte introductiva despre acest tip de autoaparare.

Lista cu evenimente din întreaga țară actualizată:
Feminism-Romania: 16 Zile de Activism împotriva Violenţei asupra Femeilor. Calendarul evenimentelor

**********************************
MANIFEST “Indiferenţa hrăneşte violenţa”

SCRISORI-DESCHISE
În cadrul campaniei, mai multe organizaţii vor trimite o serie de scrisori-deschise către presă, politicieni şi instituţii.
Scrisoare-deschisă privind implementarea Ordinului de Protecţie
Scrisoare-deschisă prin care cerem eliminarea violului din Legea Medierii
Scrisoare-deschisă privind Convenţia de la Istanbul
Scrisoare-deschisă privind sterilizarea femeilor rome
Scrisoare-deschisă către CNA: Violenţa asupra femeilor nu este divertisment!

VEZI ȘI: Pliantul despre Ordinul de Protecţie și Pliantul “Sprijin după viol”

16 zile de activism contra violentei asupra femeilor

Posted on by
Reply

indiferentaIndiferenta hraneşte violenta!

Ne manifestam public impotriva violentei asupra femeilor din Romania. Luni, 25 noiembrie 2013, incepand cu ora 17:30, in spatiul din Piata Unirii, pe coltul magazinului Unirea dinspre splai

– Manifestul campaniei in 2013 –

Violenta cu care femeile se confrunta acasa, pe strada, la munca si in alte spatii continua sa ramana in mare parte sub tacere. Statul roman este departe de vreo urma de strategie coerenta iar societatea tolereaza si incurajeaza diversele forme de violenta asupra femeilor din toate directiile. Violenta domestica, violenta sexuala, hartuirea sexuala si alte violente sistemice ca rasismul, homofobia, saracia, limitarea libertatii de reproducere si accesul neadecvat la servicii de sanatate sunt cateva din nedreptatile care ingradesc vietile femeilor in mod special.

Fiecare femeie este pe cont propriu. Agresorul, in schimb, primeste constant cate o mana de ajutor. De la judecatorul care nu emite ordin de protectie in timp util. De la tribunalul care decide sa lase violatorii in libertate. De la politistul care nu intervine corespunzator. De la statul roman care nu este in stare sa asigure adaposturi si centre de asistenta. De la Legea Medierii care va oferi agresorului sansa nesperata de a-si cumpara nevinovatia. De la jurnalistul care face rating pe seama violentei, prezentand-o drept divertisment. De la toti cei care rad in hohote la bancuri cu viol. De la toti cei care gandesc « a meritat-o, sigur a facut ea ceva ». De la rudele, vecinii si prietenii care sfatuiesc femeia sa-l ierte ca sa nu se faca ea de rusine.

Jumatate din populatia tarii este captiva in acest sistem care ii sprijina pe agresori. În care o viata fara violenta a devenit o loterie, in loc sa fie un drept asigurat de politici publice, de institutii care sa-si faca treaba si sa aplice legea. Violenta asupra femeilor este o infractiune si trebuie pedepsita ca atare. Agresorii lovesc femeile pentru ca pot si pentru ca li se permite. Daca statul roman este permisiv si incapabil sa creeze un cadru legal care sa pedepseasca si sa descurajeze agresorii, statul roman este complice cu agresorii.

Indiferenta hraneste violenta! A nu face nimic inseamna a-i lasa pe barbatii care isi agreseaza sotiile sa o faca nestingheriti in continuare, pe violatori sa violeze din nou, pe sefii hartuitori sa molesteze sexual angajatele, ii ajuta, intr-o forma sau alta, pe toti cei care atenteaza la integritatea fizica, psihica si sexuala a femeilor. Înseamna a le lasa singure pe femei in fata nedreptatii sau a traumei suferite si a le condamna la tacere.

Cum ar fi daca am putea striga «Ajunge! » fara sa ni se rada in nas? Fara batjocura si fara trufia celui care stie ca a invins deja ? Cum ar fi daca toata umilinta, vinovatia si rusinea ar fi simtite de agresor ? Cum ar fi daca femeile ar avea sprijin institutional si instrumente legale ca sa scape de agresor ? Cum ar fi daca drepturile le-ar fi respectate?

Cerem ca statul sa transmita un semnal de toleranta-zero in ceea ce priveste violenta asupra femeilor.

Cerem ca statul roman sa ratifice de urgenta Conventia de la Istanbul. (Conventia Internationala pentru Combaterea Violentei impotriva Femeii și a Violentei Domestice)

Cerem ca Politia, Justitia si sistemul medical sa fie institutii de suport real pentru victime. Reprezentantii institutiilor trebuie sa trateze victimele cu demnitate si profesionalism pentru a le incuraja sa aiba incredere sa depuna plangere si sa raporteze agresiunea.

Cerem ca siguranta victimei sa fie axa prioritara pentru toate institutiile si in toate politicile de combatere si prevenire a violentei asupra femeilor. Cerem bugetarea adecvata a politicilor publice privind prevenirea și combaterea violentei asupra femeilor.

Cerem protectie reala si imediata pentru femeile care sunt victime ale violentei domestice prin emiterea si aplicarea ordinului de protectie in regim de urgenta. Agresorul trebuie dat afara din casa!

Solicitam crearea de adaposturi, centre de urgenta, centre de consiliere juridica si psihologica.

Solicitam infiintarea la nivel national a unei linii telefonice unice, de urgenta, non-stop pentru asistenta imediata a femeilor care sunt victime ale violentei.

Cerem gratuitate la eliberarea certificatului medico-legal pentru victimele violului, violentei in familie si ale altor forme de violenta.

Cerem eliminarea tuturor formelor de violenta asupra femeilor din Legea Medierii. Obligativitatea informarii asupra medierii si, mai ales, medierea in sine, dau inca un semnal de permisivitate fata de o fapta penala grava si i se creeaza agresorului conditii legale sa scape de pedeapsa.

Solicitam infiintarea de centre de urgenta pentru victimele violului si formarea unui personal specializat in problematica agresiunilor sexuale care sa actioneze in interesul victimelor, prin consiliere psihologica si consiliere legala.

Cerem ca violatorii sa nu fie cercetati in stare de libertate si sa fie monitorizati ulterior ispasirii pedepsei.

Cerem sa se acorde atentie sporita discursului public discriminator, limbajului motivat de ura și violentei fizice cu care se confrunta femeile cele mai marginalizate și vulnerabilizate: femei rome și din alte grupuri etnice minoritare, femei sarace, femei LBTQ, femei cu dizabilitati, lucratoare sexuale, mame singure, varstnice, minore din centrele de plasament ș.a.

Cerem ca persoanele aflate in functii publice, care sustin masuri extremiste, cum au fost unele declaratii privind sterilizarea femeilor rome și a celor sarace, sa fie demise.

Vrem pedepse aspre pentru traficantii de persoane in scopul exploatarii sexuale, o strategie reala pentru diminuarea prostitutiei si programe eficiente de protectie pentru victime.

Somam CNA sa faca curatenie in audiovizual si sa gaseasca mijloacele legale pentru stoparea difuzarii de emisiuni care degradeaza femeile, promoveaza o cultura a violentei si transforma violenta in divertisment.

Actiunea din 25 Noiembrie face parte din Campania celor 16 Zile de Activism impotriva Violentei asupra Femeilor. Mai multe ONG-uri organizeaza o serie de actiuni pe care va invitam sa le sustineti.

Amintim actiunile organizate cu ocazia zilei de 25 Noiembrie in 2012 Violenta nu este divertisment si in 2011 Stop violentei asupra femeilor. La care se adauga Protestul impotriva includerii violului in Legea Medierii din 2013 si Marsul Panaramelor din 2011.

Despre 25 noiembrie
Din 1999, ziua de 25 noiembrie a devenit prin Rezolutia ONU nr. 54/134 Ziua Internationala pentru Eliminarea Violentei asupra Femeilor. Este o zi oficiala de condamnare atat a violentei la care sunt supuse femeile in spatiul domestic, cat si a altor tipuri de violenta care le afecteaza cu precadere pe fete si femei, de la viol si alte agresiuni sexuale, la trafic de persoane si exploatare sexuala, hartuire sexuala la locul de munca, hartuire pe strada, pana la forme specifice de violenta in anumite zone ale globului, cum ar fi crimele in numele onoarei, mutilarea genitala, feticidul. Violenta asupra femeilor este una din cele mai raspandite incalcari ale drepturilor omului din lume. Are loc acasa, pe strada, la scoala, la locul de munca, in tabere de refugiati si pe timpul conflictelor si crizelor. În masura mai mare sau mai mica, se petrece in toate tarile din lume si afecteaza toate femeile, indiferent de etnie, rasa, venit sau educatie.

SCRISORI-DESCHISE
În cadrul campaniei, mai multe organizaţii vor trimite o serie de scrisori-deschise către presă, politicieni şi instituţii.
Dacă doriţi să sprijiniţi acest demers, puteţi prelua scrisorile pentru a le trimite parlamentarilor care vă reprezintă!

Scrisoare-deschisă privind implementarea Ordinului de Protecţie
Scrisoare-deschisă prin care cerem eliminarea violului din Legea Medierii
Scrisoare-deschisă privind Convenţia de la Istanbul
Scrisoare-deschisă privind sterilizarea femeilor rome
Scrisoare-deschisă către CNA: Violenţa asupra femeilor nu este divertisment!

cercul de lecturi feministe: the god of small things, arundhati roy

Posted on by
Reply

te invitam la:

CERCUL DE LECTURI FEMINISTE*
sambata 13 aprilie, ora 16:00

contact: cercul-de-lecturi {at} riseup.net

saptamana asta terminam de citit THE GOD OF SMALL THINGS [dumnezeul lucrurilor marunte] de ARUNDHATI ROY.

*acest grup este “women- and trans* only” – detalii mai jos

———————————————-

Continue reading →

solidaritate in fata agresiunilor homofobe!

Posted on by
1

Ne exprimăm solidaritatea față de toți cei agresaţi în seara de 6 noiembrie la ieşirea de la piesa “După Traian şi Decebal (Din Filele Istoriei Gay în Romania)”, atât cei bătuți cât și ceilalți – inclusiv cele trei femei prezente – care deși nu au fost agresați fizic, au trăit abuzuri emoţionale.

Considerăm că acest eveniment constituie un act de violență motivată de ură. Faptele motivate de ură au un impact deosebit nu numai asupra victimelor directe, ci asupra întregii comunități căreia acestea îi aparțin sau pe care violența o vizează. Astfel de acțiuni întreţin un climat de constantă frică atât în sfera publică cât şi în cea privată, lucru pe care îl considerăm inacceptabil.

Reflectând asupra principalelor reprezentări ale evenimentului, ne poziţionăm critic și respingem interpretările propuse până acum în media, interpretări care susţin că acest eveniment ar fi un atac asupra libertăţii de expresie, asupra statului de drept, democraţiei şi valorilor europene. Pentru că înainte de a fi orice din cele de mai sus, atacul este în primul rând expresia urii faţă de minorităţile sexuale şi comunitatea LGBTIQ formată din lesbiene, bărbați gay și persoane bisexuale, trans, intersex şi queer.

A stărui asupra aspectului de atac la adresa libertăţii de exprimare, ignorând homofobia, transfobia şi sexismul care facilitează astfel de incidente anti-LGBTIQ, înseamnă a-ţi exercita privilegiul de a nu fi LGBTIQ şi asta în sine minimizează şi ascunde problemele, experiențele şi interesele persoanelor LGBTIQ.

Solidaritatea pe care ne-o exprimăm nu este bazată pe credinţa în drepturi cetăţeneşti legitimate de statul român, Uniunea Europeană sau altă structură politică determinată istoric şi ideologic. Solidaritatea noastră se bazează pe credinţa fermă în ilegitimitatea oricărui act ce discriminează pe baza orientării sexuale, de gen, credinţei spirituale, rasei, etniei, naţionalităţii. Credem în libertatea fiecăreia şi fiecăruia de a-şi exprima diferenţele şi solidarităţile în sfera publică dincolo de, şi dacă e nevoie, contra reglementărilor pe care o primărie, un guvern, un stat sau o uniune de state le pot stabili.

Atragem atenţia că piesa menţionată reflectă opresiunea suferită de persoane cu orientări variate: homosexuali, lesbiene, bisexuali. Trecerea totală cu vederea a faptului că “gay” nu înseamnă doar bărbaţi homosexuali în articolele din presă dezvoltate în jurul evenimentelor denotă o ignoranţă profundă asupra complexităţii atât a piesei, cât şi a istoriei pe care aceasta o trasează. La randul ei, dezinformarea din mass media alimentează şi perpetuează ignoranţa publicului despre probleme LGBTIQ.

Contrar a ce s-a susţinut în alte părţi, acest incident nu este fără precedent. Homofobia este o atitudine larg răspandită, creând un mediu ostil cu care unele din noi se confruntă zilnic. Acţiunile de intimidare şi reducere la tăcere a persoanelor LGBTIQ, uneori prin violenţă fizică, fac parte din “normalul” din jurul nostru şi nu constituie incidente izolate. Inclusiv cei care ar trebui să asigure ordinea şi siguranţa cetăţenilor sunt de multe ori complici în astfel de incidente, în mod activ sau prin indolenţă. Problema este sistemică şi sistematică, iar reducerea la tăcere şi demonizarea “minoritarilor” merg întotdeauna mână în mână, asigurând vulnerabilitatea şi marginalizarea continuă a unor grupuri întregi de oameni. De aceea, considerăm că despre acte motivate de ură NU trebuie să tăcem, nici unii din noi, fie că ne identificăm ca LGBTIQ sau nu. Oricând şi oricui s-ar întampla, astfel de agresiuni nu sunt acceptabile. Iar pentru a putea preveni şi combate agresiunile motivate de ură şi ura în general, trebuie să adresăm direct faptul că suntem înconjuraţi de idei homofobe, ce dăunează tuturor.

GIF – Grupul de Intervenţii Feministe