Pentru 8 martie, 2007: Continue reading
Category Archives: zina lf-ro #2
ladyfest romania 2007
declaratie de intentie, ladyfest romania (bucuresti) 2007:
festivalul “ladyfest” a luat fiinta in olympia, sua, in anul 2000, si s-a extins de atunci la nivel international. din colectivul ladyfest romania fac parte fete si femei care au pus in scena si au participat la primul ladyfest din tara noastra in 2005, la timisoara, sau care s-au alaturat grupului ulterior. suntem o echipa din ce in ce mai inchegata dedicata organizarii acestor fest-uri diy, grassroots si non-profit, feminist- si queer-friendly, cu un continut cat mai diversificat.
inainte de toate:
– suntem de parere ca exista un consens social care perpetueaza/reproduce relatiile interumane si institutiile responsabile de asimetria de putere dintre sexe si la care contribuie barbati, cat si femei;
– stim ca in societatea noastra violenta domestica, violenta sexuala, hartuirea sexuala, rasismul, homofobia, saracia, limitarea libertatii de reproducere si accesul neadecvat la servicii de sanatate sunt cateva din nedreptatile care ingradesc vietile femeilor in mod special.
– suntem …
— in mod vadit sustinatoare ale feminismului in versiunile cele mai diverse (asemeni lui bell hooks, vedem feminismul ca pe o “miscare [si a femeilor, si a barbatilor] pentru eradicarea sexismului, exploatarii sexiste si opresiunii”);
— un grup cel putin non-profit, non-institutional, non-ierarhic;
— nepasionate de jocuri cu suma zero, patriarhat si misoginism;
— de diferite varste, identitati sexuale si nesexuale, preocupari si ocupatii;
— critice la adresa institutiilor sociale existente pentru fete si baieti pentru ca nasc mai multe frustrari decat perceptii sanatoase despre sine;
– nu …
— facem atac la persoana si deci nu ne cerem scuze pentru opiniile onest formulate;
— suntem sexiste si nici heterosexiste;
— excludem pe nimeni.
ca si in 2005, prin festivalul nostru urmarim sa punem in evidenta expresia artistica si implicarea sociala a fetelor si femeilor si in acelasi timp sa impartasim idei prin muzica, “spoken word”, “performance”, film si video, expozitii, prezentari, ateliere, discutii. organizam un ladyfest deoarece vrem sa promovam fetele si femeile active, care produc arta si muzica dar nu numai, si deoarece suntem de parere ca fiecare dintre noi poate sa contribuie cu ceva important. ne dorim un festival original, divers si plin de viata, care sa prezinte publicului unele din cele mai inovatoare fete si femei din mediul artistic underground, sa ofere o perceptie despre femei alternativa celei existente in cultura dominanta si sa dea peste cap conceptele conventionale despre gen.
suntem ferm convinse ca activismul – actiunea directa cu un mesaj explicit – si implicarea pe baza convingerilor, in special pe principiul do it yourself (fa-o chiar tu), este un mecanism puternic de a ne face auzite si vazute si de a formula in public o alternativa la realitatea sociala ce privilegiaza doar pe unii.
in acest spirit, al doilea ladyfest din romania va avea loc la bucuresti intre 12 si 14 octombrie 2007, impreuna cu un mars “take back the night” de protest fata de violenta impotriva femeilor, pe baza urmatoarelor considerente:
* organizarea ladyfest nu se face in jurul unui nucleu organizatoric ierarhic-functional;
* organizarea ladyfest se vrea o incercare de punere in contact a cat mai multor persoane pentru care feminismul este un modus vivendi;
* organizarea ladyfest va insemna concertarea de idei si activitati intr-un mod non-ierarhic, deschis initiativei si in spiritul cooperarii;
* ladyfest se vrea celebrarea tuturor fetelor pentru care societatea nu ofera posibilitatea recunoasterii si canonizarii;
* ladyfest se vrea semnalarea unei prezente “feminine” care ramane putin vizibila in public;
* ladyfest se vrea negarea stereotipurilor si normelor societale atribuite fetelor, femeilor si feminitatii;
* ladyfest se vrea o actiune colectiva a celor care sunt ferm convinsi ca umanitatea ne uneste mai mult decat ne despart genul si sexul.
in ultima instanta, speram ca ladyfest romania va inspira femeile din toate colturile tarii sa devina active in comunitatile lor si sa ia initiativa de a crea spatii similare ce le vor permite sa-si etaleze creativitatea, sa fie vazute si auzite.
english version: Continue reading
manifestatie, concert, violenta acceptata…
9 noiembrie reprezinta ziua internationala a luptei impotriva fascismului si antisemitismului.
pe 10 noiembrie s’a organizat si la Bucuresti o actiune in memoria “Kristallnacht” – “un mini-festival impotriva diverselor forme de discriminare si excluziune existente in societate” – o manifestatie anti-discriminare urmata de proiectii de filme si de un concert.
manifestatia desfasurata pe bulevardele centrale ale Bucurestiului a iesit destul de bine: fara incidente. [exceptandu-l pe cel petrecut inaintea inceperii propriu-zise a manifestatiei] cat despre reactia spectatorilor intalniti pe marginea traseulului: am observat de la oameni care incurajau manifstatia pana la fete acre si pline de dezgust… oricum marea majoritate a celor care au asistat pasiv la manifestatie nu stia pentru ce – sau mai bine zis, contra ce – se marsaluia/protesta – am prins din mers remarci precum: “da’ ce se’ntampla?” raspuns: “nu stiu. protest contra ceva…” sau “pentru ce protestati voi?” raspunsul manifestantului: “e un mars anti-disctiminare/anti-rasism” fiind urmat de un ok dat de catre spectatorul nedumerit. toate adunate….manifestatia antifa de pe stazile Bucurestului a iesit destul de bine.
chiar si proiectia a reprezentat un punct de interes, caci au existat destule persoane care au avut curiozitatea/rabdarea/vointa de a viziona cele trei filme proiectate imediat dupa mars – filmul lui Michelle Kelso, “Dureri Ascunse” ar trebui vizionat de o masa mai mare de oameni…poate-poate ar mai deschide cativa ochi/cateva minti si n’ar mai fi atatia care ii blameaza pe cei de etnie rroma…
sa trecem acum la ceea ce constituie de fapt subiectul acestui post: concertul ce a urmat manifestatia.
la concertul din Under s’a strans foarte multa lume…si asta ar trebui sa constituie un lucru pozitiv. totusi, din punctul meu de vedere, lucrurile nu stau chiar asa, caci proportional cu cresterea numarului spectatorilor la concertele de hc/punk/etc la care am asistat si eu au crescut si vaporii de alcool si mai ales, manifestarile violente.
nici concertul de fata nu a iesit din aceasta “regula” ce pare sa se impuna din ce in ce mai des… iara s’a imbatat o gramada de lume…iar au uitat pentru ce’au venit si si’au dat drumu’ la pumni si la picioare – asta e ceea ce ei numesc “pogo” – sau poate pentru asta – alcool si violenta – au venit din start?! iar am avut senzatia ca cei de pe scena isi racesc gurile si’si consuma energia degeaba…
pai, daca multi dintre cei ce participa la concertele astea, oameni despre care s’ar presupune ca au ceva’n cap – ca doar, na, asculta o muzica ce contine un anume mesaj – se manifesta asa, chiar si cand de pe scena se aud rugaminti in favoarea unei manifestari cat mai pasnice, ce pretentii mai poti avea de la un om “obisnuit”?
mi se pare trista o atitudine de genu’: un tip din public, usor nesigur pe propriile picioare, ma’ntreba raspandind in aerul si asa destul de “afumat” si “vaporizat” o puternica aroma de drojdie: “auzi, dar tu de ce nu te bagi la pogo?”. intrebare la care eu raspund: “pentru ca mi se pare un pic cam prea violent.” tipul nedumerit de usorul meu sarcasm imi spune: “un pic? mie mi se pare ca’i foarte violent!” si zicand asta, se imbranceste si se lasa inghitit de multimea de “pogo-isti”.
hmmm. mi se pare ironic ca la “un mini-festival impotriva diverselor forme de discriminare si excluziune existente in societate” parte din publicul prezent sa dea dovada de o astfel de manifestare…pana la urma si violenta asta e tot o forma de excludere, caci poate printre cei aflati la concert exista persoane care ar vrea si ele sa vada un pic din ceea ce se petrece pe scena – caz in care aceste persoane se conformeaza frumos si stau cocotate pe marginile pit-ului de “pogo” – sau poate chiar ar vrea sa intre si ele la pogo, dar renunta la idee cu primul cot in gura sau prima glezna sucita. cum era cu intelegrea aia ca pogo-ul e o distractie si nu o bataie? cum era cu ideea ca a’i lovi intentionat pe altii – asadar a recurge la violenta – la pogo e tabu?
pacat…mai bine se oprea toata actiunea asta in fata usii Under-ului… coboram cu totii la o bere, comunicam un pic s’apoi plecam linistiti acasa…fara concert – si spun/scriu asta cu tot regretul, dar asta am ajuns sa cred: ca’n Bucuresti cel putin [nu stiu de alte orase, ca pe’acolo n’am prea fost la concerte] sunt foarte putini cei care participa la un concert pentru ca le place o formatie, de dragul muzicii si/sau al mesajului transmis, si mult mai multi cei care vin la un concert sa se “prafuiasca” si sa dea cat mai frenetic si mai violent din membrele superioare si inferioare, impartind tot felul de lovituri in stanga si’n dreapta, in fata si’n spate…ce mai, unde’apuca/unde se nimereste, ca doar nu’i frumos “sa discriminezi”…
Prostitutie II.
Scriam despre constrangere si despre faptul ca de cele mai multe ori cele si cei care se prostitueaza sunt constranse sa faca acest lucru.
Inainte de toate, sa-mi clarific punctul de vedere. Cauzele constrangerii sunt la fel de subiective ca si cele ale fericirii, spre exemplu, si cred ca orice incercare de a trata problema constrangerii intr-un mod obiectiv este sortit esecului. Ceea ce incerc sa spun este ca mi se pare inutila o discutie de genul, “hai sa fim seriosi, in termeni reali/obiectiv vorbind nu sunt fortate sa se prostitueze, sunt infinite modalitati de a trai si de a face un ban cinstit fara sa te vinzi pentru bani, dar aleg sa faca acest lucru.” Si mi se pare o astfel de polemica inutila pentru ca prostitutia este – cum ziceam – o formula de opresiune sociala si care rezulta din constrangeri structurale, dar afectand individul. Asadar, argumentul de sus pentru mine nu exista. Vezi povestea relatata de soferul Nitei …
In Romania, cum prostitutia este ilegala, nici nu exista organizatii sau agentii de stat (din cate stiu) care sa se ocupe in mod expres cu prostituate, cu problemele specifice persoanelor traind din vanzarea de servicii sexuale, etc. In mod colateral, Asociatia Romana Anti-Sida este cea care are programe in mod explicit adresate prostituatelor si cea care, printre altele, a realizat un studiu in 2005 despre cine sunt cele cu care ne-o tragem contra niste banuti …
Prostitutie I.
Si daca tot scrisesem despre exploatare sexista mai devreme in absoluta corelatie cu feminismul, si daca tot pomenisem prostitutia, am sa ma reintorc la ea ca si una dintre formele de oprimare sociala cele mai vechi. Nu, nu este cea mai veche slujba din lume. Cei care cred asta uita ca traiesc intr-o tara (si intr-o anumita masura, lume) in care sa ai slujba inseamna ca – bine sau prost platita – ai niste taxe de contribuit la stat, sanatatea si fondul de pensii, care stat la randul lui – mai eficient sau mai prost – va avea grija de tine cand vei avea nevoie. Argumentul ca acum 5000 de ani, sau chiar cu 300 de ani in urma nu exista asigurare de sanatate sau ca fondul de pensii s-a inventat undeva pe la finele secolului al nouasprezecelea si ca orice *job* era neasigurat, nu tine, si stiti de ce?
In primul rand pentru ca desi intre timp s-au inventat aste forme de protectie pentru omul muncitor, pentru prostitutia care in fond a ramas aceeasi si din perspectiva celei/celui care o vinde, si din prisma celui care o cumpara (si aici nu voi pune si *celei*, mii de scuze doamnelor care cumpara acest *bun* pentru omisiune) nu s-a inventat nimic. Si daca nu, inseamna ca aceasta cultura a noastra mai nou nationala (de cand cu state natiune moderne) nu vedea si nu vede nici astazi prostitutia si *curvele* ca persoane ce cultivau si cultiva o profesie.
In al doilea rand, chiar si daca admitem ipoteza ca prostitutia era considerata un job, sau o profesie chiar (ma gandesc la faptul ca multe religii *pagane* numarau in randurile lor preotese care printre altele erau si cunoscatoarele supreme ale artei dragostei si erau ele care initiau si barbati, si femei in arta dragostei), astazi sub nici o forma nu poate fi definita ca atare din motive mai sus elaborate.
In al treilea rand, ce fel de job este acela care este pedepsit cu inchisoarea, te inhiba sa te bucuri de drepturile tale individuale consacrate in constitutie (de exemplu, sa faci plangere la politie pentru abuz – de la fizic la psihic la verbal, etc.) si cei care te abuzeaza (pentru ca de cele mai multe ori TU te afli in zone nesigure, si nu penru ca EI au comis o infractiune, nu?!?) raman nepedepsiti?
Si in al patrulea rand, chiar si daca tintim empiricul fara vreo opreliste din partea definitiilor termenilor pe care ii folosim (era cazul *job*-ului), cred ca putem fi de acord ca prostitutia – desi este o formula de supravietuire – se poate asemui mai degraba adunatului de fier vechi decat vanzarii de dildo-uri si alte sex toys intr-un magazin. Si sa nu-mi ziceti ca este mai bine sa aduni fier vechi individual si sa il duci la Remat la vanzare decat sa vinzi obiecte de resuscitare sau sofisticare a sexualitatii.