Un protagonist masculin al autorului pentru care anul 2000 a fost religios (caci a fost!) declara la un moment dat in firul epic ca resimte orgoliu. Nu neaparat orgoliul de a fi barbat cat orgoliul de a NU fi femeie. Contextul era acela creat de frecventarea prostituatelor. O aidoma senzatie de dezgust mi-a creat replica, incat am retinut-o drept jignirea la care eu as fi rezonat cel mai profund ranita.
Daca replica aceea a pornit din rarunchii unei realitati acceptate de majoritatea barbatilor, atunci deodata intervine un cuvant-cheie ce m-ar defini: “tolerata”. Tolerata si toleranta deopotriva, din moment ce a accepta apelativul de “tolerata” suna echivalent cu a-ti asuma un ipotetic statut servil fata de o realitate intangibila tie.
Continue reading →