Calendar 16 zile de activism

logo16zileCalendarul de activități ce vor avea loc la Bucureşti în cadrul celor 16 zile de activism pentru eliminarea violenţei asupra femeilor (agenda este actualizată periodic):

  • 25 Noiembrie

Începând cu ora 17:30, Piaţa Unirii (colţul magazinului Unirea dinspre Splai)
Indiferenţa hrăneşte violenţa – Ne manifestăm public împotriva violenţei. Pe 25 noiembrie, Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeilor.
De la ora 18.30 vom avea un eveniment dedicat comemorării victimelor: Memorialul femeilor omorâte de violenţele din familie.

  • 28 Noiembrie

Ora 19:00, Centru Feminist Sofia Nădejde (Str Gh. Mandrea nr 4, Bucureşti)
Discuţie despre instrumentalizarea şi trivializarea violenţei asupra femeilor
Vom purta o dicuție informală despre multitudinea de feluri în care vedem că violența asupra femeilor este un subiect de glumă și afirmare a unui anumit tip de prestigiu și autoritate misogină, larg promovată și/sau scuzată atât în mass media și spații conservatoare cât și în diferite cercuri din afara mainstream-ului, care pot fi la fel de sexiste și violente ca și mainstream-ul, pe modelul “vrem să fim altfel dar călcăm pe femei ca să ne legitimizăm mesajul”. Vom împărtăși experiențe pozitive și negative cu adresarea acestui tip de misoginism si vom încerca să propunem niște căi prin care să-l combatem sistematic. Studiu de caz: campaniile publicitare marca “pulafashion”.

  • 29 Noiembrie

Ora 16:30, sala 115, SNSPA (Str. Povernei nr. 6, Bucureşti)
Controlul drepturilor reproductive ca formă de violenţă asupra femeilor.
Dezbatere organizată de Centrul FILIA, alături de E-Romnja (Asociaţia pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome), Asociaţia Transcena, ECPI, Monica Obreja şi Oana Girlescu
Dezbaterea îşi propune să introducă problematica drepturilor reproductive în discursurile publice privind violenţa asupra femeilor şi să încurajeze abordarea diversităţii formelor de violență cu care se confruntă grupuri diverse de femei. Prezentările organizatorilor vor viza: importanța abordării statului ca agent al violenței asupra femeilor, inițiativele politice recente de limitare şi atacare a drepturilor reproductive ale femeilor (de ex. poziții privind sterilizarea femeilor rome sau inițiativa legislativă a deputatului PDL Marius Dugulescu privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcina), precum și aspecte privind drepturile reproductive ale femeilor cu dizabilităţi.

Ora 18:00, Universitatea Nicolae Titulescu
Cerc de Gen: Justiţie restaurativă şi abuz sexual.
Dezbatere organizată de Centrul de Studii în Idei Politice CESIP.

Ora 18:00, Pieţele agroalimentare Rahova, Obor, Moghioroş, Miniş, Dorobanţi.
Împărţire pliante cu informaţii despre ordinul de protecţie.
Împărţire pliante cu resurse utile despre viol şi violenţă sexuală, în cadrul proiectului “Sprijin după viol”.

  • 30 Noiembrie

Ora 13:00, Pieţele agroalimentare Rahova, Obor, Moghioroş, Miniş, Dorobanţi.
Împărţire pliante cu informaţii despre ordinul de protecţie.
Împărţire pliante cu resurse utile despre viol şi violenţă sexuală, în cadrul proiectului “Sprijin după viol”.

  • 1 decembrie

Orele 15:00-18:00, Centru Feminist Sofia Nădejde (Str Gh. Mandrea nr 4, Bucureşti)
Atelier de sprijin pentru traumă
Experiențele noastre cu abuz și violență, urmările lor, sănătatea mintală și stările emoționale prin care trec oamenii sunt în general lucruri despre care nu vorbim și pe care le vedem minimizate sistematic peste tot în jurul nostru. Atelierul va fi un spațiu în care să punem această problemă și să învățăm împreună ce este de făcut. Vom vorbi despre emoții, traumă, PTSD și vom gândi împreună strategii prin care putem adresa problemele prin care trecem și prin care putem începe să avem grijă de noi înșine și unii de alții.

  • 2 decembrie

Ora 20:00, Dianei 4 (Str Dianei nr 4, Bucureşti)
Spectacol de teatru “Victima în viaţă” – produs de Asociaţia Transcena.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

  • 3 decembrie

Ora 18:00, ACCEPT (Str. Lirei, nr. 10)
Proiecție de film și discuție despre invizibilitatea violenței asupra femeilor LBTQ
În continuarea zilei de 20 noiembrie, Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Transgender și a tuturor victimelor transfobiei, și a zilei de 25 noiembrie, Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor, vă invităm la o proiecție de film urmată de o discuție despre lesbofobie, bifobie și transfobie ca forme nerecunoscute de violență cu care se confruntă femeile lesbiene, bisexuale, trans și queer într-o societate profund heteronormativă care le neagă identitatea și le stigmatizează sexualitatea. Femeile LBTQ sunt o prezență nedorită și contestată atât în familie, în spațiul privat, cât mai ales în spațiul public, acest spațiu tradițional-conservator, creștin-ortodox, consacrat apărării sanctității familiei heterosexuale ca singura formă acceptabilă de existență identitară și sexuală.
Când condamnăm violența împotriva femeilor există riscul să generalizăm actele de agresiune fizică, verbală și emoțională cu care se confruntă acestea și să facem revendicări unitare care, în schimb, exclud experiențe deja invizibile în spațiul public. Femeile LBTQ sunt agresate zilnic prin felul cum sunt privite cu suspiciune pe stradă, la școală sau la serviciu, prin felul cum sunt interpelate, amenințate și etichetate injurios pe motiv că nu corespund tiparelor de feminitate și că prezența lor este una deviantă care destablizează normativitatea de gen, prin felul cum le este negată manifestarea afecțiunii în public, prin felul cum sunt expuse discriminării și discursurilor motivate de ură în lipsa unor legi adecvate care să sancționeze agresorii lesbofobi, bifobi și transfobi, precum și a instrumentelor necesare de monitorizare a respectării egalității în drepturi. Vă invităm să împărtășim și să discutăm despre toate aceste forme de intimidare, hărțuire, abuz și agresiune ca forme de violență care atacă în mod sistematic identitatea noastră, a femeilor LBTQ, care contribuie la reducerea noastră la tăcere și la invizibilitate, și care ne condamnă la o viață trăită în secret, ca singura formă de viață viabilă.

  • 4 decembrie

Ora 18:30, Centru Feminist Sofia Nădejde (Str Gh. Mandrea nr 4, Bucureşti)
Discuție despre cum sunt anchetate situațiile în care femeile se confruntă cu violența domestică
Vă invităm să discutăm împreună cu Mihaela Giușcă despre unele moduri în care statul oferă sprijin femeilor care se confruntă cu violența domestică. Mihaela ne va împărtăși din experiența ei legată de cazurile de violență domestică cu care s-a întâlnit în perioada în care a lucrat în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1. Haideți să discutăm despre importanța rețelelor de suport pentru femeile care se confruntă cu violența domestică, despre cât și cum se implică statul, despre ce putem noi să facem mai departe.

  • 5 Decembrie

Ora 19:00, Centru Feminist Sofia Nădejde (Str Gh. Mandrea nr 4, Bucureşti)
Discuţie despre violenţa sexuală şi prezentarea proiectului “Sprijin după viol”
În această discuție vom porni de la problema că violența sexuală împotriva femeilor este larg acceptată și împământenită, că victimele sunt considerate vinovate din oficiu și batjocorite pentru violența comisă asupra lor, că femeile sunt descurajate să vorbească despre experiențele lor cu violul și rareori ajung să depună plângeri, iar când o fac totuși, procedura prin care trebuie să treacă pentru a ajunge în instanță – de la obtinerea certificatului medico-legal la intalnirea cu politia si depunerea plangerii oficiale la discutii cu avocati si alte persoane oficiale – constituie incă o traumă pe care trebuie sa o suporte și este aproape imposibil de parcurs fara un sprijin informat, simpatetic. Vom prezenta un proiect care intenționează să adreseze la nivel grassroots, prin educație între egali, faptul că până la momentul de față în România ducem o lipsă acută de informații și resurse specializate pentru femeile care au supraviețuit violului cum ar fi sprijin în familie și comunitate, centre de urgență și training-uri pentru psihologi sau alte persoane care să acționeze în interesul lor.

  • 6 Decembrie

Ora 18:00, Pieţele agroalimentare Rahova, Obor, Moghioroş, Miniş, Dorobanţi.
Împărţire pliante cu informaţii despre ordinul de protecţie.
Împărţire pliante cu resurse utile despre viol şi violenţă sexuală, în cadrul proiectului “Sprijin după viol”.

Ora 13:00, Sala ArCuB (Str Batiştei nr 14, Bucureşti)
Expoziţie de fotografie tematică “Priveşte-mă în ochi” – realizată de Asociaţia Necuvinte.

  • 7 Decembrie

Orele 11:00-16:00
Atelier cu 10 tinere/i rome/i din comunele Mizil si Spanțov organizat de E-Romnja
Tema atelierului va fi legata de violenta asupra femeilor rome in spatiul public. Vom organiza si un flashmob cu tinerii, ca actiune in cadrul atelierului.

Ora 13:00, Pieţele agroalimentare Rahova, Obor, Moghioroş, Miniş, Dorobanţi.
Împărţire pliante cu informaţii despre ordinul de protecţie.
Împărţire pliante cu resurse utile despre viol şi violenţă sexuală, în cadrul proiectului “Sprijin după viol”.

  • 8 Decembrie

Orele 15:00-18:00, Centru Feminist Sofia Nădejde (Str Gh. Mandrea nr 4, Bucureşti)
Atelier de introducere în tactici de autoapărare feministă (pentru femei)
Există diferite forme de autoapărare pentru femei dar de obicei ele nu se bazează pe o analiză feministă a violenței bărbaților împotriva femeilor, ci pun accent pe tehnici de autoaparare fizică și sunt construite ierarhic, cu cineva care “conduce” atelierul și dictează exercițiile. Datorită naturii sistemice a violenței de gen, utilitatea acestui tip de instructaj este limitată in viețile femeilor, pentru ca nu ia în calcul un intreg proces de socializare și efectul pe care violența o are asupra noastră la nivel psihologic. În acest atelier vom prezenta o abordare bazată pe principii nonierarhice și antiautoritariste, fără “lideri” sau “experți”, construită folosindu-ne de o colecție de cunoștințe feministe pe care toată lumea implicată le va dezvolta mai departe. Atelierul este doar o primă parte introductiva despre acest tip de autoaparare.

Lista cu evenimente din întreaga țară actualizată:
Feminism-Romania: 16 Zile de Activism împotriva Violenţei asupra Femeilor. Calendarul evenimentelor

**********************************
MANIFEST “Indiferenţa hrăneşte violenţa”

SCRISORI-DESCHISE
În cadrul campaniei, mai multe organizaţii vor trimite o serie de scrisori-deschise către presă, politicieni şi instituţii.
Scrisoare-deschisă privind implementarea Ordinului de Protecţie
Scrisoare-deschisă prin care cerem eliminarea violului din Legea Medierii
Scrisoare-deschisă privind Convenţia de la Istanbul
Scrisoare-deschisă privind sterilizarea femeilor rome
Scrisoare-deschisă către CNA: Violenţa asupra femeilor nu este divertisment!

VEZI ȘI: Pliantul despre Ordinul de Protecţie și Pliantul “Sprijin după viol”

16 zile de activism contra violentei asupra femeilor

indiferentaIndiferenta hraneşte violenta!

Ne manifestam public impotriva violentei asupra femeilor din Romania. Luni, 25 noiembrie 2013, incepand cu ora 17:30, in spatiul din Piata Unirii, pe coltul magazinului Unirea dinspre splai

– Manifestul campaniei in 2013 –

Violenta cu care femeile se confrunta acasa, pe strada, la munca si in alte spatii continua sa ramana in mare parte sub tacere. Statul roman este departe de vreo urma de strategie coerenta iar societatea tolereaza si incurajeaza diversele forme de violenta asupra femeilor din toate directiile. Violenta domestica, violenta sexuala, hartuirea sexuala si alte violente sistemice ca rasismul, homofobia, saracia, limitarea libertatii de reproducere si accesul neadecvat la servicii de sanatate sunt cateva din nedreptatile care ingradesc vietile femeilor in mod special.

Fiecare femeie este pe cont propriu. Agresorul, in schimb, primeste constant cate o mana de ajutor. De la judecatorul care nu emite ordin de protectie in timp util. De la tribunalul care decide sa lase violatorii in libertate. De la politistul care nu intervine corespunzator. De la statul roman care nu este in stare sa asigure adaposturi si centre de asistenta. De la Legea Medierii care va oferi agresorului sansa nesperata de a-si cumpara nevinovatia. De la jurnalistul care face rating pe seama violentei, prezentand-o drept divertisment. De la toti cei care rad in hohote la bancuri cu viol. De la toti cei care gandesc « a meritat-o, sigur a facut ea ceva ». De la rudele, vecinii si prietenii care sfatuiesc femeia sa-l ierte ca sa nu se faca ea de rusine.

Jumatate din populatia tarii este captiva in acest sistem care ii sprijina pe agresori. În care o viata fara violenta a devenit o loterie, in loc sa fie un drept asigurat de politici publice, de institutii care sa-si faca treaba si sa aplice legea. Violenta asupra femeilor este o infractiune si trebuie pedepsita ca atare. Agresorii lovesc femeile pentru ca pot si pentru ca li se permite. Daca statul roman este permisiv si incapabil sa creeze un cadru legal care sa pedepseasca si sa descurajeze agresorii, statul roman este complice cu agresorii.

Indiferenta hraneste violenta! A nu face nimic inseamna a-i lasa pe barbatii care isi agreseaza sotiile sa o faca nestingheriti in continuare, pe violatori sa violeze din nou, pe sefii hartuitori sa molesteze sexual angajatele, ii ajuta, intr-o forma sau alta, pe toti cei care atenteaza la integritatea fizica, psihica si sexuala a femeilor. Înseamna a le lasa singure pe femei in fata nedreptatii sau a traumei suferite si a le condamna la tacere.

Cum ar fi daca am putea striga «Ajunge! » fara sa ni se rada in nas? Fara batjocura si fara trufia celui care stie ca a invins deja ? Cum ar fi daca toata umilinta, vinovatia si rusinea ar fi simtite de agresor ? Cum ar fi daca femeile ar avea sprijin institutional si instrumente legale ca sa scape de agresor ? Cum ar fi daca drepturile le-ar fi respectate?

Cerem ca statul sa transmita un semnal de toleranta-zero in ceea ce priveste violenta asupra femeilor.

Cerem ca statul roman sa ratifice de urgenta Conventia de la Istanbul. (Conventia Internationala pentru Combaterea Violentei impotriva Femeii și a Violentei Domestice)

Cerem ca Politia, Justitia si sistemul medical sa fie institutii de suport real pentru victime. Reprezentantii institutiilor trebuie sa trateze victimele cu demnitate si profesionalism pentru a le incuraja sa aiba incredere sa depuna plangere si sa raporteze agresiunea.

Cerem ca siguranta victimei sa fie axa prioritara pentru toate institutiile si in toate politicile de combatere si prevenire a violentei asupra femeilor. Cerem bugetarea adecvata a politicilor publice privind prevenirea și combaterea violentei asupra femeilor.

Cerem protectie reala si imediata pentru femeile care sunt victime ale violentei domestice prin emiterea si aplicarea ordinului de protectie in regim de urgenta. Agresorul trebuie dat afara din casa!

Solicitam crearea de adaposturi, centre de urgenta, centre de consiliere juridica si psihologica.

Solicitam infiintarea la nivel national a unei linii telefonice unice, de urgenta, non-stop pentru asistenta imediata a femeilor care sunt victime ale violentei.

Cerem gratuitate la eliberarea certificatului medico-legal pentru victimele violului, violentei in familie si ale altor forme de violenta.

Cerem eliminarea tuturor formelor de violenta asupra femeilor din Legea Medierii. Obligativitatea informarii asupra medierii si, mai ales, medierea in sine, dau inca un semnal de permisivitate fata de o fapta penala grava si i se creeaza agresorului conditii legale sa scape de pedeapsa.

Solicitam infiintarea de centre de urgenta pentru victimele violului si formarea unui personal specializat in problematica agresiunilor sexuale care sa actioneze in interesul victimelor, prin consiliere psihologica si consiliere legala.

Cerem ca violatorii sa nu fie cercetati in stare de libertate si sa fie monitorizati ulterior ispasirii pedepsei.

Cerem sa se acorde atentie sporita discursului public discriminator, limbajului motivat de ura și violentei fizice cu care se confrunta femeile cele mai marginalizate și vulnerabilizate: femei rome și din alte grupuri etnice minoritare, femei sarace, femei LBTQ, femei cu dizabilitati, lucratoare sexuale, mame singure, varstnice, minore din centrele de plasament ș.a.

Cerem ca persoanele aflate in functii publice, care sustin masuri extremiste, cum au fost unele declaratii privind sterilizarea femeilor rome și a celor sarace, sa fie demise.

Vrem pedepse aspre pentru traficantii de persoane in scopul exploatarii sexuale, o strategie reala pentru diminuarea prostitutiei si programe eficiente de protectie pentru victime.

Somam CNA sa faca curatenie in audiovizual si sa gaseasca mijloacele legale pentru stoparea difuzarii de emisiuni care degradeaza femeile, promoveaza o cultura a violentei si transforma violenta in divertisment.

Actiunea din 25 Noiembrie face parte din Campania celor 16 Zile de Activism impotriva Violentei asupra Femeilor. Mai multe ONG-uri organizeaza o serie de actiuni pe care va invitam sa le sustineti.

Amintim actiunile organizate cu ocazia zilei de 25 Noiembrie in 2012 Violenta nu este divertisment si in 2011 Stop violentei asupra femeilor. La care se adauga Protestul impotriva includerii violului in Legea Medierii din 2013 si Marsul Panaramelor din 2011.

Despre 25 noiembrie
Din 1999, ziua de 25 noiembrie a devenit prin Rezolutia ONU nr. 54/134 Ziua Internationala pentru Eliminarea Violentei asupra Femeilor. Este o zi oficiala de condamnare atat a violentei la care sunt supuse femeile in spatiul domestic, cat si a altor tipuri de violenta care le afecteaza cu precadere pe fete si femei, de la viol si alte agresiuni sexuale, la trafic de persoane si exploatare sexuala, hartuire sexuala la locul de munca, hartuire pe strada, pana la forme specifice de violenta in anumite zone ale globului, cum ar fi crimele in numele onoarei, mutilarea genitala, feticidul. Violenta asupra femeilor este una din cele mai raspandite incalcari ale drepturilor omului din lume. Are loc acasa, pe strada, la scoala, la locul de munca, in tabere de refugiati si pe timpul conflictelor si crizelor. În masura mai mare sau mai mica, se petrece in toate tarile din lume si afecteaza toate femeile, indiferent de etnie, rasa, venit sau educatie.

SCRISORI-DESCHISE
În cadrul campaniei, mai multe organizaţii vor trimite o serie de scrisori-deschise către presă, politicieni şi instituţii.
Dacă doriţi să sprijiniţi acest demers, puteţi prelua scrisorile pentru a le trimite parlamentarilor care vă reprezintă!

Scrisoare-deschisă privind implementarea Ordinului de Protecţie
Scrisoare-deschisă prin care cerem eliminarea violului din Legea Medierii
Scrisoare-deschisă privind Convenţia de la Istanbul
Scrisoare-deschisă privind sterilizarea femeilor rome
Scrisoare-deschisă către CNA: Violenţa asupra femeilor nu este divertisment!

cercul de lecturi feministe: the god of small things, arundhati roy

te invitam la:

CERCUL DE LECTURI FEMINISTE*
sambata 13 aprilie, ora 16:00

contact: cercul-de-lecturi {at} riseup.net

saptamana asta terminam de citit THE GOD OF SMALL THINGS [dumnezeul lucrurilor marunte] de ARUNDHATI ROY.

*acest grup este “women- and trans* only” – detalii mai jos

———————————————-

Continue reading

Scrisoare deschisa

În atenţia domnului Crin Antonescu, Preşedintele Partidului Naţional Liberal

Domnule Preşedinte,

Organizaţiile semnatare ale acestei scrisori deschise îşi exprimă îngrijorarea legată de recentele declarații ale lui Rareș Buglea, membru al organizației politice pe care o reprezentați.

Pe această cale, dorim să vă atragem atenţia cu privire la creşterea numărului de discursuri cu tentă extremistă, discriminatorie, rasistă și sexistă în rândul membrilor partidului pe care îl conduceţi. Luni, 4 februarie 2013, presa a relatat afirmațiile postate pe facebook de Rareș Buglea: “ştiu că falşii umanişti mă vor critica aspru, dar susţin în continuare sterilizarea femeii rome, dacă după prima naştere la ancheta socială se dovedeşte că nu are condiţii şi nici intenţia de a creşte primul prunc în condiţii cât de cât umane!” (sursa: Mediafax). Reconsiderându-și poziția, Rareș Buglea a declarat ulterior: „Îmi cer scuze dacă printr-o exprimare nefericită … am lăsat impresia că mă refer doar la o anumită etnie și nu, așa cum am vrut și vreau să susțin, mă refer la toate mamele iresponsabile din România. Îmi cer scuze față de membrii acestei etnii dacă s-au considerat direct vizați. Într-adevăr, pe pagina de facebook … mă refeream la anumite mame rome pentru că ponderea acestor cazuri, trebuie să recunoaștem, acolo o întâlnim mai des. Dar însă eu nu mă refer la etnia întreagă, mă refer la orice mamă care după o naștere, două, se constată că nu are niciun fel de dragoste și de grijă și de preocupare pentru acei copii. Eu propuneam o oarecare soluție pentru a stopa această natalitate scăpată de sub control.”

Această declarație vine la scurt timp după campania unei grupări de extremă dreaptă din România, Naționaliștii Autonomi din Timișoara, care solicita și propunea acordarea unei sume de 300 lei oricărei femei rome care acceptă să se sterilizeze.

Salutăm pozițiile publice exprimate prompt de membri ai PNL precum Florin Alexe, președinte TNL București și Teodor Atanasiu, președintele PNL Alba cu privire la declarațiile lui Rareș Buglea, actualmente membru în PNL.

Vă readucem în atenţie faptul că recent au mai existat declarații și acțiuni ale unor membri PNL care nu au fost în concordanță cu drepturile omului. Dintre acestea îi amintim pe domnul Cătălin Cherecheş și domnul George Becali. Din păcate, nu a existat din partea conducerii PNL o poziție fermă de delimitare față de aceste demersuri și nici măsuri efective de sancționare a acestor fapte. Considerăm că declaraţiile recente ale domnului Rareș Buglea reprezintă o nouă poziţionare care încalcă drepturile omului, de data aceasta una de tip extremist. Cu toate că domnul Buglea a demisionat din funcţia de conducere a organizaţiei de tineret PNL Alba, continuă să fie consilier local din partea aceluiaşi partid. Considerăm că aceste declarații trebuie aspru sancționate de către organizația pe care o conduceți pentru a da dovadă că respectați drepturile omului și că manifestați toleranță zero față de extremism în Romania.

Luând în considerare cele prezentate mai sus, solicităm:

• excluderea domnului Rareș Buglea din Partidul Naţional Liberal;

• semnarea de către PNL a Cartei Partidelor Europene pentru o Societate Nerasistă (http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/ecri/activities/38-seminar_ankara_2011/Charter.asp)

• adoptarea unor măsuri/ iniţierea unor acţiuni în cadrul partidului, destinate prevenirii apariţiei acestui gen de manifestări;

• adoptarea unor măsuri privind sancţionarea membrilor de partid care fac declaraţii publice cu caracter rasist sau extremist.

Vă solicităm, de asemenea, să vă exprimați public poziția cu privire la sterilizarea femeilor rome și a femeilor cu posibilități materiale reduse.

Organizaţiile semnatare:

Romani CRISS- Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii
MCA România – Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemismului din România
ECPI – Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice
Asociația E-Romnja! (Asociația pentru Promovoarea Drepturilor Femeilor Rome)
Asociația Romano Butiq
Centrul FILIA- Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen
ADIS- Asociația pentru Dezvoltare si Incluziune Socială
CEDS -Centrul pentru Educație și Dezvoltare Socială
Active Watch- Agenția de Monitorizare a Presei
Asociația FRONT
Grupul pentru Intervenții Feministe

noi legi pentru “violuri simple” si calea de parcurs pana la justitie restaurativa

O noua “Lege a Medierii”, initiata si promovata cu sarg de Alina Gorghiu – care se autointituleaza “Avocatul tau in Parlament” – va explicita posibilitatea solutionarii cazurilor de viol printr-un proces formal de mediere intre victima si agresor si va impune ca inainte de a depune o plangere penala (sau intr-un anumit termen de la declansarea procesului), victima sa obtina un certificat in urma participarii la o sesiune de informare despre mediere cu agresorul! Desi legea este discutata in parlament din primavara 2012, ea a trecut neobservata de publicul larg si de societatea civila pana de curand, cand stirea despre intrarea in vigoare a legii si implicatiile sale a aparut in presa (“Violatorii si batausii pot scapa de puscarie daca ii plătesc victimei despagubiri”) impreuna cu un numar de comentarii din partea mediatorului Zeno Sustac (vicepresedinte al Consiliului de Mediere, “Medierea Romania” pe Facebook):

Obligativitatea obţinerii unui certificat de informare este valabilă şi pentru infracţiunile care pot duce la împăcarea părţilor şi retragerea plângerii, printre acestea numărându-se şi violul. “Este vorba doar despre violul simplu, atunci când acesta nu este săvârşit de mai multe persoane, când nu este şi incest, când nu are urmări medicale sau când nu este urmat de sinuciderea victimei”, ne-a precizat Zeno Şuştac, vicepreşedinte al Consiliului de Mediere.

Legea cu pricina este Legea nr. 115/2012 si conform Ordonantei de urgenta a guvernului OUG nr. 90/2012 care ii mai aduce unele modificari (dealtfel semnificative*) urmeaza sa intre in vigoare pe 1 februarie 2013 (detalii pe avocatnet.ro; procesul legislativ in senat – cu aviz de respingere si de la Comisia pentru drepturile omului, culte si minoritati si raport de respingere de la de la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari; procesul legislativ in camera deputatilor – cu aviz de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale si in final, dar abia dupa promulgare, de la Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi).

[Tudorina detaliaza aici pe Blogul Medusei.]

 

Pe de o parte, exista un argument clar ca aceasta lege este neconstitutionala “Este indiferent că se instituie obligaţia informării despre mediere sau a parcurgerii procedurii de mediere, norma juridică de obligare în sine este neconstituţională, pentru că, dacă această obligaţie nu este respectată, cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, astfel că liberul acces la justiţie este încălcat. Este vorba de un principiu constituţional, acela că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, deci evident nu poate nici bloca acest drept.” mai mult, “Este evident că ordonanţa este rezultatul muncii şi a lobby-ului grupurilor de interese care au ca scop obţinerea de venituri, şi nu puţine, din aceasta.” – detalii aici.

 

In acelasi timp, problemele punctuale cu implementarea acestei noi legi sunt pe mai multe niveluri:

– legea nu face niciun fel de mentiune speciala pentru infractiunea penala de viol, aplicandu-se fara exceptie la toate infractiunile “pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabilã a persoanei vatamate”, categorie din care fac parte si violurile descrise in alin. 1 al art. 197 din codul penal: “Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi” (“violul simplu” al d-nului Sustac); spre deosebire de alte tipuri de infractiuni tratate astfel de codul penal (cum ar fi distrugerea de domiciliu, tulburarea folosintei locuintei, violarea secretului corespondentei, abuzul de încredere, lovirea, vatamarea corporala, etc.), in cazul violului – inclusiv cel “simplu” – victimele sufera adeseori de tulburari de stres post-traumatic iar insasi posibilitatea de a intra in contact cu agresorul (uneori interactiunea cu orice persoana de sex masculin pentru o femeie care a suferit o agresiune sexuala) inseamna o trauma in plus.

– in Romania, ca in multe alte locuri:

—- violul este tratat ca subiect de divertisment si batjocura la adresa femeilor, la nivel cultural violul nu este de fapt considerat o infractiune si femeile sunt sistematic blamate, considerate provocatoare si instigatoare, iar expertii psihologi si criminalisti ai tarii le sfatuiesc sa aiba grija cum se imbraca si cum se “urca in lift” pentru a preveni agresiunile contra lor;

—- adeseori, victimele violurilor sunt descurajate sa depuna plangere de catre toti cei cu care interactioneaza, de la agresor si persoanele apropiate lor pana la personalul medical si politie, iar procedura prin care trebuie sa treaca pentru a raporta agresiunea (inainte de infatisarea in instanta) – de la obtinerea certificatului medico-legal la intalnirea cu politia si depunerea plangerii oficiale la discutii cu avocati si alte persoane oficiale – este deja aproape imposibil de parcurs fara un sprijin informat, simpatetic; nu exista un sistem bine pus la punct care sa desemneze niste persoane capabile sa actioneze in interesul victimelor in cazuri de viol;

—- nu exista centre de urgenta, resurse specializate si training-uri pentru psihologi sau alte persoane care sa actioneze in interesul persoanelor care au suferit agresiuni sexuale;

iar toate aceste lucruri reduc la zero probabilitatea ca niste sedinte de “mediere” intre o victima si un agresor, mediate de oameni nepregatiti si cel mai probabil ne-simpatetici daca nu ostili intereselor victimelor, sa indeplineasca in vreun fel scopul teoretic al medierii ca element de “pace sociala” si progres social asa cum o descrie acelasi domn Sustac (intr-un articol “de damage control” intitulat “Violul, Medierea si Apocalipsele din presa romaneasca” in Timisoara stiri: “”Medierea e o cale spre pacea socială, un mod elegant de îmbunătăţire sau menţinere a relaţiilor, un pas spre normalitate, cu adresabilitate către toate categoriile sociale. Medierea nu este în niciun caz, adresabilă unui segment redus de populaţie, se afla la îndemâna tuturor fiind recomandată şi susţinută de Uniunea Europeană. Medierea nu e subiect de can-can ci un factor de echilibru social, în orice societate deschisă la progres.””).

 

Mediatorul Zeno Sustac descrie si ce presupune mai exact aceasta lege:

Cu alte justițiabilii vor alege un mediator autorizat din tabloul oficial al mediatorilor, vor veni la acesta și, în MOD ABSOLUT GRATUIT, vor fi informați despre prevederile legii medierii și despre posibilitatea de a recurge la mediere pentru a soluționa cauza respectivă sau o altă cauză. De aici este la TOTALA LIBERTATE de decizie a celui în cauză de a se întoarce la instanță ori de a apela la mediere.

Ce nu adauga d-nul Sustac e ca aceasta libertate totala include amenda judiciara intre 100 si 1000 de lei pe care o presupune “refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in situatiile in care a acceptat, potrivit legii” din Legea 134/2010 privind Codul de procedura Civila pe care OUG nr. 90/2013 o face compatibila cu Legea 115/2012.

Alta justificare adusa de d-nl Sustac pentru inofensivitatea noii legi a medierii suna astfel:

“Revenind la cauzele penale, posibilitatea victimelor de încerca rezolvarea acestor prin mediere vizează doar faptele pentru care legea prevede, oricum, înlăturarea răspunderii penale la retragerea plângerii prealabile a victimei sau la împăcarea părților, deci o posibilă înțelegere dintre victimă și agresor nu este o noutate în dreptul penal românesc, dar ÎN NICIUN CAZ VICTIMA NU VA FI NICI SFĂTUITĂ ȘI NICI OBLIGATĂ de mediator sau de judecător să se împace cu agresorul.”

Din toate declaratiile facute, este evident ca cei din comunitatea mediatorilor nu inteleg unde ar fi vreo problema in faptul ca persoanele care au suferit o agresiune sexuala ar fi obligate sa inceapa prin a face niste pasi spre o “mediere” cu agresorul – mai ales cand legiuitorii au gasit niste solutii asa incat sa nu fie maxim de traumatizanta, adica sa fie obligatorie nu medierea in sine ci o sesiune de informare despre mediere, iar sesiunea sa se poata desfasura (la cererea victimei) separat de cea la care va lua parte si agresorul iar aceasta prima sesiune de informare – spre deosebire de sesiunile de mediere care sunt foarte costisitoare – va fi complet gratuita.

 

Explicatia pentru lipsa de intelegere din partea mediatorilor a gravitatii transpunerii acestei legi in practica, ca si motivul pentru care ideea de a solutiona violurile prin intermediul unei medieri cu oameni nepregatiti in privinta particularitarilor si sensibilitatii subiectului agresiunilor sexuale, sta in viziunea pe care tind sa o aiba acesti oameni – o viziune foarte comuna, de altfel (si unul din mecanisemele prin care se instaureaza si normalizeaza cultura violului din jurul nostru: prejudecatile sexiste, desconsiderarea victimelor, acordarea increderii din oficiu agresorului si suspiciunea automata fata de reclamanta, etc. etc.):

Am observat, din practica mea de avocat de drept penal, că de multe ori violul este folosit ca modalitate de şicanare pentru a leza imaginea celui acuzat.” Zeno Şuştac

“… ce facem cand autorul violului este sotul victrimei ? Destamam familia condamnand sotul ? Ce facem cand plangerea de viol este obiect de santaj al prostuatei neplatite ? Ce facem cand plangerea este un moft al logodnicei pentru a obtine casatoria ? sa condamnam toti barbatii impotriva carora s-a depus o plangere de viol ? Sau sa ii ardem pe rug ?” Pepi Mustateanu pe Facebook

“… într-o emisiune radio live, o ”simplă ascultătoare”, care pretindea că a studiat cu atenție legea medierii, a proiectat publicului un scenariu de coșmar, cu o sărmană femeie care abia a scăpat dintr-un viol cumplit și pe care noua lege o va obliga să retrăiască coșmarul agresiunii în biroul mediatorului, față în față cu bestiile care îi rânjesc amenințător și pe care, la îndemnul mediatorului, spunea ascultătoarea, va trebui să îi scape de pedeapsă.

Evident că asemenea abordări ale problemei medierii sunt absolut aberante, dar persoanele care le lansează public o fac, sunt convins, nu din răutate sau retard, ci pur și simplu din necunoașterea situației reale.” Zeno Sustac din nou, in Timisoara Stiri

Precum comenta cineva online acest tip de afirmatii: “Nu numai ca incurajeaza agresorii dar descurajeaza victimele sa depuna plangere intr-o societate care si asa crede ca victimele “si-au meritat-o” sau ca mint. Ma intreb cum isi explica el faptul ca in Romania la fiecare patru ore o femeie este violata, numarul agresiunilor psihice si fizice (inclusiv sexuale) sunt in crestere, indiferent de categoria de varsta la care ne raportam (de la copii la batrani). In loc sa se caute solutii pentru a stopa acest fenomen se vine cu asemenea propuneri si afirmatii.”

Mai mult, felul in care mediatorii prezinta avantajele teoretice ale medierii in cazuri de viol ignora realitatea dura ca desi nu exista semne de abatere a violentei contra femeilor si violentei sexuale (ci dimpotriva), sunt raportate tot mai putine cazuri iar numarul inculpatilor trimisi in judecata este infim, tocmai pentru ca victimele sunt sfatuite in general sa n-o faca si adeseori retrag plangerile, iar noua adaugire la lege nu face decat sa agraveze aceasta situatie de regres.

 

Asa cum s-a dovedit recent cu cazul politistei de la Bals, Olt, agresata repetat de superiorul sau cu stiinta si implicarea directa a altor persoane din politie, violul este o forma de violenta larg acceptata si impamantenita chiar in institutiile care deservesc sistemul de justitie. Sau asa cum s-a intamplat intr-un alt caz recent din Giurgiu, chiar in cazuri de “viol agravat”, agresorii sunt cercetati in libertate, punand siguranta personala si “libertatea” de miscare si actiune a victimei in pericol. Acestea sunt realitati care pentru persoanele violate se traduc prin confruntarea cu un intreg sistem, nu doar cu agresorul, daca si atunci cand se hotarasc sa isi faca dreptate. Aici intervin si alti factori, cum ar fi faptul ca femeile cele mai vulnerabile, femeile care lucreaza in industria sexului comercial, femeile rome si sarace, femeile din medii rurale, sunt vulnerabilizate si mai mult de agresiuni sexuale. In aceste conditii, bineinteles, infractiunea de viol ar trebui tratata intr-un mod aparte: ideea de “mediere” intre persoana care a fost agresata si agresor nu poate fi aplicata decat cu un maxim de grija si consideratie. Si, da, medierea ca metoda alternativa la sistemul judiciar clasic are o istorie si un potential in directia adresarii tuturor acestor probleme sistemice care tin de mediul misogin patriarhal in care agresiunile sexuale reprezinta o unealta de subjugare continua a femeilor, ca grup desconsiderat si discriminat (putin despre acest potential, aici: “Approach with Caution Not Cynicism: Rape and Restorative Justice”). Dar nu se poate vorbi despre grija, consideratie si “potentialul restaurativ” (inclusiv pentru agresori) al solutionarii cazurilor de viol prin mediere atata timp cat nu lucram in prealabil la toate celelalte nevoi urgente: resurse si informatii pentru victime, sprijin concret (dpdv fizic si psihologic), combaterea misoginiei si a culturii violului din toate punctele de vedere.

 

Grupul INCITE! Women of Color Against Violence din SUA vorbeste despre posibilitatea unor practici cu adevarat alternative (analiza lor, care ar trebui citita in intregime, priveste conceptul de “justitie restaurativa” in contextul violentei sexuale/genizate si “intersectiile periculoase” intre diferite tipuri de opresiune suportate de femeile de culoare in propriile comunitati si structurile dominante mai largi care le domina; acest punct de vedere produce cea mai constructiva interogare a starii de fapt si propunerile cele mai utile pentru o adevarata schimbare):

… Din pacate, remediile pe care le-a urmarit miscarea mainstream impotriva violentei au avut efectul de a intari, in loc sa combata, violenta statului. Miscarile impotriva violentei sexuale si domestice au jucat un rol critic in ruperea tacerii din jurul violentei asupra femeilor si in oferirea unor servicii critice persoanelor care supravietuiesc violentei sexuale/domestice. In acelasi timp, aceste miscari au devenit tot mai profesionalizate in jurul oferirii de servicii si de aceea nu sunt dispuse sa adreseze violenta sexuala sau domestica in contextul mai larg al violentei institutionalizate. … este esential ca cei interesati in combaterea violentei sexuale/domestice sa adopte strategii anti-violenta care iau in considerare structurile extinse ale violentei care guverneaza aceasta lume. Cu alte cuvinte, strategiile gandite pentru a combate violenta in cadrul comunitatilor trebuie sa fie in legatura cu strategiile care combat violenta directionata asupra comunitatilor de culoare.

Concret vorbind, ca prima linie de abordare in oprirea violentei impotriva femeilor, cei care militeaza impotriva violentei la nivel mainstream cer tot mai des sentinte cu inchisoarea mai lungi pentru agresori in cazuri de violenta domestica si pentru violatori. Dar sistemul de justitie penala a fost intotdeauna unul opresiv si brutal fata de comunitatile de culoare. …

Problema de baza este ca premiza sistemului de justitie este ca majoritatea oamenilor se conformeaza legilor, iar exceptiile sunt “deviantii” care nu respecta legea. Insa dat fiind ratele epidemice ale violentei sexuale si domestice, care arata ca 50 la suta din femei vor fi lovite de parteneri si 43 la suta vor fi violate de-a lungul vietii lor, este clar ca majoritatea barbatilor sunt implicati in cultura noastra a violului (MacKinnon 1987, 23-24). Nu este probabil ca vom putea sa-i trimitem pe toti acesti barbati la inchisoare. Adresarea violului prin sistemul de justitie nu face decat sa duca mai departe mitul ca violul/violenta domestica sunt cauzate de cativa barbati rai, in loc de-a fi acte in care majoritatea barbatilor ajung implicati. Astfel, bizuirea pe sistemul de justitie penala pentru a opri violenta impotriva femeilor intareste un aparat de justitie penala cu o istorie rasista, fara sa ofere nimic mai mult decat iluzia sigurantei pentru persoanele afectate de violenta sexuala si domestica.

In acelasi timp, insa, multe din alternativele la incarcerare promovate prin “modelul de justitie restaurativa” nu au dezvoltat suficiente macanisme de siguranta pentru persoanele care supravietuiesc violentei domestice/sexuale. In plus, activistii impotriva inchisorilor adeseori sustin in mod ne-critic programe de justitie restaurativa ca alternative la incarcerare fara a lua in considerare cum s-ar putea asigura ca aceste modele vor oferi siguranta persoanelor afectate de acest tip de violenta. “Justitia restaurativa” este un termen-umbrela care descrie o gama larga de programe care incearca sa adreseze infractionalitatea intr-un cadru restaurativ si impaciuitor mai degraba decat unul punitiv. Mai exact, in opozitie cu sistemul de justitie penala al Statelor Unite care se concetreaza numai pe pedepsirea infractorului si inlaturarea lui din societate prin incarcerare, justitia restaurativa incearca sa implice toate partile (infractori, victime si membri ai comunitatii) in a determina care ar fi raspunsul potrivit unei infractiuni, intr-un efort de a restaura comunitatea si a-i readuce integritatea. Aceste modele au fost dezvoltate cel mai bine de catre comunitatile indigene, mai ales in Canada, unde statutul suveran al natiunilor indigene le permite acestora ocazia de a dezvolta programe de justitie bazate in comunitati. Intr-un astfel de program, de exemplu, cand se raporteaza o agresiune, echipa de lucru care se ocupa de violenta sexuala vorbeste cu agresorul si ii ofera optiunea de a participa la program. Agresorul trebuie in primul rand sa isi recunoasca vina si apoi sa urmeze un contract de “vindecare”, sau sa mearga la inchisoare. Agresorul poate sa refuze sa participe complet in program si sa urmeze caile obisnuite in sistemul de justitie. Toata lumea (victima, agresorul, familia, prietenii si echipa de lucru) sunt implicati in dezvoltarea contractului de vindecare. Pentru fiecare persoana se numeste un sustinator in acest proces. De asemenea, agresorul raspunde in fata tuturor implicati in acest contract. Un barbat din tribul Tlingit comenta ca aceasta abordare este de obicei mai dificila decat inchisoarea:

In primul rand, trebuie sa te confrunti cu socul si groaza de pe fetele vecinilor. Trebuie sa faci fata la umilinta zilnica, si in acelasi timp sa-ti ceri iertare nu doar de la victime, ci de la intreaga comunitate. . . [O pedeapsa cu inchisoarea] il scuteste pe agresor de raspunderea zilnica, si poate sa nu realizeze nimic in directia reabilitarii, si pentru multi s-ar putea sa insemne o masura mai usoara decat a ramane in comunitate (Ross 1997, 18).

Aceste modele par sa aiba un potential mai mare in rezolvarea eficienta a “infractiunilor” deoarece daca ne dorim ca agresorii/persoanele violente sa traiasca in societate fara sa se dedea violentei, e logic sa dezvoltam modele de justitie in care comunitatea este implicata in procesul de responsabilizare a acestor oameni. In modelul curent de incarcerare, agresorii sunt inlaturati din comunitate si nu li se mai permite deloc sa dezvolte relatii etice in contextul comunitatii. Asa cum observa Rupert Ross, un sustinator al acestor modele: “In realitate, in loc sa transforme comunitate intr-un loc mai sigur, amenintarea cu inchisoarea supune comunitatea unui risc mai mare (Ross 1997).”

Insa problema cu aceste modele in vederea adresarii violentei sexuale/domestice este ca ele functioneaza numai atunci cand comunitatea se uneste in munca de responsabilizare a agresorilor. Dar in cazuri de violenta sexuala si domestica, de cele mai multe ori comunitatea ia partea agresorului mai degraba decat a victimei. Asa incat, de exemplu, in multe comunitati indigene persoanele care au suferit de pe urma violentei domestice sunt des fortate sa accepte aceste modele, fiind incurajate sa se “impace” cu familiile si sa “restaureze” comunitatea fara o grija suficienta pentru siguranta lor personala. Astfel, ne confruntam cu o dilema: pe de o parte, abordarea violentei sexuale/domestice prin solutia incarcerarii agresorilor promoveaza represiunea comunitatilor de culoare fara a oferi cu adevarat siguranta pentru persoanele afectate. Pe de alta parte, prin retorica restauratii comunitatii, modelele de justitie restaurativa adeseori promoveaza tacerea comunitatii si negarea problemelor cu violenta sexuala/domestica fara a lua in considerare siguranta persoanele afectate de violenta de gen.

Deci provocarea pentru noi este cum putem sa dezvoltam modele de responsabilizare bazate in comunitati, in care agresorii chiar vor fi obligati sa raspunda in fata comunitatii? Desi nu exista solutii simple la violenta impotriva femeilor de culoare, este clar ca nu vom dezvolta strategii eficiente daca nu oprim marginalizarea femeilor de culoare in analizele si strategiile dezvoltate atat in jurul violentei rasializate cat si in jurul violentei genizate.

 

Lecturi suplimentare despre o abordare “cu responsabilizarea comunitatii”:

zine-ul “Thoughts about Community Support Around Intimate Violence”
zine-ul “What Do We Do When? Radical Community Response to Sexual Assalut”: Issue#2 si Issue #3

 

——
* Aceste schimbari esentiale aduse de ordonanta de urgenta legii promulgate sunt:

  • schimbarea cuvantului “si” in “sau” in formularea “in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii prealabile si impacarea partilor inlatura raspunderea penala” la Art. 60^1 alineatul (1), literele f) si g) din Legea 115/2012 pentru a evita posibilitatea unei interpretari conform careia legea exclude din categoria infractiunilor acoperite violul (pentru care nu este valabila decat prima conditie) sau seductia (pentru care nu este valabila decat a doua conditie), dupa cum arata discutiile inregistrate in Procesul verbal încheiat ca urmare a întâlnirii dintre reprezentanţii Consiliului de Mediere, Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei având ca obiect Legea nr.115/2012 (“ipoteza „infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală” va crea dificultăţi de interpretare: cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ? Nu asta a fost voinţa legiuitorului, mai ales că există infracţiuni care nu se pun în mişcare la plângerea prealabilă dar totuşi permit împăcarea părţilor (ex. seducţia – art. 199 C. pen.), sau infracţiuni care se pun în mişcare la plângerea prealabilă dar nu se prevede şi posibilitatea împăcării părţilor (ex. violul – art. 197 alin.1 C. pen). E posibil ca intenţia legiuitorului a fost să excludă violul din categoria infracţiunilor detaliate de text. Astfel, o eventuală reformulare care să permită includerea infracţiunilor precum seducţia ar trebui să ţină cont de acest aspect. Ca urmare, se propune formula „infracţiuni pentru care retragerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.”) [sublinierile mele]
  • adaugarea la Art. 60^1 alin. (1), lit. g) a mentiunii “daca victima refuza sa participe impreuna cu faptuitorul, sedinta de informare se desfasoara separat”
  • schimbarea Art. 2 alin. 1 din: “Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind medierea, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Dispoziţiile art. 182 alin. (1) pct. 1 lit. e) din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în mod corespunzător.” in “Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de lege.” [sublinierea mea]
  • abrogarea alin. 2 din Art. 60^1 “În sensul alin. (1), dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii într-o anumită materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.” si inlocuirea cu 2 alin. adaugate la art. 2 privind dovada participarii la sedinta de informare si respingerea cererii de chemare in judecata in “caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de participare la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop”
  • prorogarea termenului referitor la intrarea in vigoare a dispozitiilor art. 601 din Legea nr. 192/2006 pana la 1 februarie 2013 pentru a coordona termenul la care intra in vigoare obligatia de informare cu cel care instituie sanctiunea (“amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei”) in cazul nerespectarii obligatiei prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, Titlul VI, Art. 187, alin. 1, lit. 1 f) (detalii in partea introductiva a OUG nr. 90/2012)

solidaritate in fata agresiunilor homofobe!

Ne exprimăm solidaritatea față de toți cei agresaţi în seara de 6 noiembrie la ieşirea de la piesa “După Traian şi Decebal (Din Filele Istoriei Gay în Romania)”, atât cei bătuți cât și ceilalți – inclusiv cele trei femei prezente – care deși nu au fost agresați fizic, au trăit abuzuri emoţionale.

Considerăm că acest eveniment constituie un act de violență motivată de ură. Faptele motivate de ură au un impact deosebit nu numai asupra victimelor directe, ci asupra întregii comunități căreia acestea îi aparțin sau pe care violența o vizează. Astfel de acțiuni întreţin un climat de constantă frică atât în sfera publică cât şi în cea privată, lucru pe care îl considerăm inacceptabil.

Reflectând asupra principalelor reprezentări ale evenimentului, ne poziţionăm critic și respingem interpretările propuse până acum în media, interpretări care susţin că acest eveniment ar fi un atac asupra libertăţii de expresie, asupra statului de drept, democraţiei şi valorilor europene. Pentru că înainte de a fi orice din cele de mai sus, atacul este în primul rând expresia urii faţă de minorităţile sexuale şi comunitatea LGBTIQ formată din lesbiene, bărbați gay și persoane bisexuale, trans, intersex şi queer.

A stărui asupra aspectului de atac la adresa libertăţii de exprimare, ignorând homofobia, transfobia şi sexismul care facilitează astfel de incidente anti-LGBTIQ, înseamnă a-ţi exercita privilegiul de a nu fi LGBTIQ şi asta în sine minimizează şi ascunde problemele, experiențele şi interesele persoanelor LGBTIQ.

Solidaritatea pe care ne-o exprimăm nu este bazată pe credinţa în drepturi cetăţeneşti legitimate de statul român, Uniunea Europeană sau altă structură politică determinată istoric şi ideologic. Solidaritatea noastră se bazează pe credinţa fermă în ilegitimitatea oricărui act ce discriminează pe baza orientării sexuale, de gen, credinţei spirituale, rasei, etniei, naţionalităţii. Credem în libertatea fiecăreia şi fiecăruia de a-şi exprima diferenţele şi solidarităţile în sfera publică dincolo de, şi dacă e nevoie, contra reglementărilor pe care o primărie, un guvern, un stat sau o uniune de state le pot stabili.

Atragem atenţia că piesa menţionată reflectă opresiunea suferită de persoane cu orientări variate: homosexuali, lesbiene, bisexuali. Trecerea totală cu vederea a faptului că “gay” nu înseamnă doar bărbaţi homosexuali în articolele din presă dezvoltate în jurul evenimentelor denotă o ignoranţă profundă asupra complexităţii atât a piesei, cât şi a istoriei pe care aceasta o trasează. La randul ei, dezinformarea din mass media alimentează şi perpetuează ignoranţa publicului despre probleme LGBTIQ.

Contrar a ce s-a susţinut în alte părţi, acest incident nu este fără precedent. Homofobia este o atitudine larg răspandită, creând un mediu ostil cu care unele din noi se confruntă zilnic. Acţiunile de intimidare şi reducere la tăcere a persoanelor LGBTIQ, uneori prin violenţă fizică, fac parte din “normalul” din jurul nostru şi nu constituie incidente izolate. Inclusiv cei care ar trebui să asigure ordinea şi siguranţa cetăţenilor sunt de multe ori complici în astfel de incidente, în mod activ sau prin indolenţă. Problema este sistemică şi sistematică, iar reducerea la tăcere şi demonizarea “minoritarilor” merg întotdeauna mână în mână, asigurând vulnerabilitatea şi marginalizarea continuă a unor grupuri întregi de oameni. De aceea, considerăm că despre acte motivate de ură NU trebuie să tăcem, nici unii din noi, fie că ne identificăm ca LGBTIQ sau nu. Oricând şi oricui s-ar întampla, astfel de agresiuni nu sunt acceptabile. Iar pentru a putea preveni şi combate agresiunile motivate de ură şi ura în general, trebuie să adresăm direct faptul că suntem înconjuraţi de idei homofobe, ce dăunează tuturor.

GIF – Grupul de Intervenţii Feministe

Noi NU suntem „mizeria lumii!”

Manifest al femeilor rome si nerome

Femeile Rome reunite le conferinta nationala „Femeile rome in societatea romaneasca” organizata in Bucuresti, in 13-14 septembrie, 2012 de catre Agentia de Dezvoltare Comunitara „Impreuna” ne exprimam in mod ferm ingrijorarea fata de acordul semnat intre Guvernul Romaniei si Guvernul Frantei privind asa zisa repatriere a cetatenilor romani de etnie roma de pe teritoriul Frantei. Astfel, femeile rome si nerome atat cele participante cat si cele neparticipante la conferinta initiaza acest manifest in semn de protest.

In semn de solidaritate, Noi femeile rome si nerome consideram acest act a fi in contradictie flagranta cu normele si valorile europene si cu drepturile omului. In loc sa rezolve problemele deja existente, acest acord incita la noi abuzuri impotriva romilor. Discursul folosit de Ministrul de Interne al Republicii Franceze Manuel Valls contravine principiilor si normelor democratice promovate de U.E. si ne reaminteste de teoriile rasiste ale secolului trecut.

Noi, Femeile am facut dovada implicarii la imbunatatirea societatii romanesti prin sprijinirea comunitatilor locale si a femeilor rome, promovarea valorilor democratice stabilite la nivel european si ca atare nu ne regasim in sintagma folosita „mizeria lumii”.
Cetatenii de etnie roma au aceleasi drepturi si responsabilitati ca si cetatenii europeni. Nu suntem de rang inferior si nu acceptam ca dintre toate natiunile Europei, sa fim catalogati in mod unitar drept „mizeria lumii”.

Textul integral al manifestului il gasiti aici.

(vezi si: comentariile ministrului francez)

Apel catre femei: boicotati Catavencii! (sau, femeile legate de calorifer contraataca)

In urma articolului “Femei care merita sa fie legate de calorifer” de Dan Darie publicat pe 31 august 2012,
am hotarat ca revista Catavencii merita sa fie boicotata de toate femeile. Va invitam sa va alaturati. :)

Catavencii, revista misogina pe care nici mamele lor n-o citesc!

CUM TE POTI IMPLICA?

1. Da mai departe! Poti folosi imaginea de mai sus (click pentru versiune mare), si/sau sigla boicotului:

2. Daca ai site, directioneaza un link “Catavencii” catre adresa: http://s-fia.ro/catavencii.html.

Limitele PR-ului, sau de ce boicotez Carol 53

Sa fii artist activist e evident una dintre alegerile la moda: Bienala de Bucuresti e organizata de Pavilionul Unicredit, unul dintre sefii caruia i-a pus la punct la un moment dat pe niste punkisti tineri cu fraza „eu sunt autoritatea(!) in anarhism, ca-l predau la universitate”, in timp ce criticii institutiei zic, tot de pe o pozitie de stanga, ca „singurul lucru radical pe acolo e freza lor”, si sirul de exemple ar fi usor de continuat. Sosul de „probleme urbane” – „interventie in spatiul public” – „critica sociala”, preparat dupa retete mai mult sau mai putin autentice, in versiune mai consistenta sau mai apoasa merge cu orice, si poate sa ajute si la pus mana pe bani europeni (daca n-a iesit prea iute).

E de inteles astfel cum grupul de arhitecti si artisti rezidenti la Carol 53 se intituleaza squatteri (chiar daca manifestul lor de pe zid declara spatiul apolitic). S-a ocupat Centrul Dansului Contemporan, a existat Spatiul Comun, s-a tinut la barul din Dianei o discutie cu aceasta tema (grupul format acolo se cheama „squatting in bucuresti” pe facebook) si, privite din Bucuresti, chiar si „romkocsma”- urile din Budapesta („birturi de ruina”, case inchiriate si folosite ca baruri scumpe inaintea demolarii lor programate, cu o estetica de reciclare si improvizare) pot sa para autentice pentru cei interesati numai de design – hai sa ne folosim de brand cat mai e cool! Unul dintre organizatori e specialist in relatii publice, deci aveau ajutorul unui expert la pozitionarea initiativei.

Problema e ca in afara de o aura estetica vaga, cuvantul „squat” are si un inteles si se refera la activitatea oamenilor de a sta in locuri fara permisiune legala (sau, ca substantiv, la asemenea spatii ocupate). E ceva ce fac in primul rand saracii, in lipsa de alternative. Avem favelele noastre, in crestere (vezi studiile lui Catalin Berescu), ale caror bordeie improvizate stau pe teren fara permisiunea proprietarilor. Saracii fara casa din oras stau nu numai pe strada si in canale, dar si in case ruinate nefolosite. (Primaria nu prea ii da afara, pentru ca si ei ii e mai usor sa ii vada pe acesti oameni descurcandu-se in asemenea cladiri decat sa finanteze camine etc. pentru ei.)

Conform discutiilor cu persoane implicate in proiect si articolelor publicate pe TOTB si Indymedia, Carol 53, una dintre numeroasele vile retrocedate proprietarului, a fost locuinta unei familii de 11 persoane de etnie roma, din care 3 sunt copii sub 4 ani si o femeie era gravida in luna a 9-a (a nascut dupa evacuare). Continue reading