utere si politica

Blogul Pharyngula discută nişte evenimente actuale din Italia care readuc în discuţie rolul femeii în societate:

O femeie pe nume Eluana Englaro a fost victima unui accident de circulaţie acum 17 ani în urma căruia a suferit traume cerebrale ireversibile. Ea se află într-o stare vegetativă, iar familia a fost implicată de ani de zile într-un proces pentru a putea s-o deconecteze de la aparate, să-i permită să moară cu demnitate.

Recent au câştigat procesul, când hopa! şi-a făcut apariţia reprezentantul dreptei autoritariene, Silvio Berlusconi, cu un decret de urgenţă prin care a blocat suspendarea deconectării de la aparate, decizie făcută după consultări cu Vaticanul.

Iată o regulă bună: nu consulta preoţii unui cult al morţii înainte de a face o decizie de viaţă şi de moarte. Întotdeauna vor da sfaturi proaste şi malefice.

Raţionalizarea lui Berlusconi e îngrozitoare şi respingătoare. Pretinde că o “salvează” pe Englaro – fals, fiindcă ea a murit acum 17 ani – folosind cea mai dezgustătoare şi de prost gust scuză – spunând că fizic ea este “capabilă să facă copii”.
Ce urmează să facă acest Făt Frumos? O să-i fertilize ovulele?

E bine de ştiut că criteriul Bisericii pentru valoarea vieţii unei femei se bazează pe funcţionalitatea ovarelor decât pe existenţa minţii sale.


pentru context si noutati:
“Italy faces constitutional crisis over coma woman” [Criza constitutionala in Italia, implicand o femeie in coma] (8 feb.), “Italian lawmakers race to act in right-to-die case” [Legislatorii italieni se grabesc sa actioneze intr-un caz privind “dreptul-la-moarte”], “Berlusconi’s Power Games” [Jocurile de putere ale lui Berlusconi] (9 feb.), “‘Right to die’ coma woman Eluana Englaro dies” [Moare Eluana Englaro, femeia in coma implicata in cazul privind “dreptul la moarte”] (10 feb.)

despre sexism la tv

un articol bun — cu precizarea ca in mass media asemenea critici apar, in cel mai bun caz, atunci cand sexismul afecteaza femeile politiciene, de preferat cele din tabara persoanei care aduce critica… in rest nu se scoate nici o vorba de chestiuni si dinamici de gen (ceea ce duce sistematic, in timp, la aceasta problema a unei “societati sexiste pe fata” sesizata aici):

“Barbatia regasita a barbatului roman” de Alina Mungiu-Pippidi (Romania Libera, 05 Februarie 2009)

via carmen

about not walking on eggshells

“Walking on eggshells”: an excellent, profoundly thought-provoking essay @ The F-Word

Where’s the liberation in walking on eggshells? Where’s the empowerment in feeling equal only to adolescent boys and women?

So what happens if I not only leave the realm of object, if I focus on men but I’m not deferential, submissive or flirtatious either? I have stopped walking on eggshells as much as I can bear to. I follow my fear into situations of potential male violence and disapproval: situations where passivity, acquiescence and submission feel safer or more appealing than taking control. I take note. […]

To be treated as an equal I need to say what I want, express all the things I feel about men, even if some are critical, do what I want, and above all stop walking on eggshells and start tackling men. All that and accept – welcome – his disapproval and anger because it means I’m finding something out about him. I’m finding out if he wants a human or an object. And when I don’t get control, disapproval and anger I know I’ve found equality.

by Alex Brew, author “Asking for It” project, cofounder FemAdLib Kolektiv