Din seria de mecanisme si discursuri prin care grupurile “antirasiste” isi justifica alegerea de a minimiza si musamaliza incidente rasiste si de-a se alia cu – si a-i proteja pe – cei care au fost agresori dar nu si cu/pe cei agresati.
Pt. 1 – “AGRESIVITATE” / “VIOLENTA”
3. “DISPONIBILITATE PENTRU DISCUTII”
Din seria de mecanisme si discursuri prin care grupurile “antirasiste” isi justifica alegerea de a minimiza si musamaliza incidente rasiste si de-a se alia cu – si a-i proteja pe – cei care au fost agresori dar nu si cu/pe cei agresati.
Pt. 1 – “AGRESIVITATE” / “VIOLENTA”
2. “PARTIALITATE”
In urmatoarele postari sunt niste mecanisme de care ne-am lovit in 2013 in grupul Bibliotecii Alternative de la Bucuresti, un spatiu declarat antirasist din care faceam parte cu Mobilobiblioteca FIA alaturi de cercul de lecturi feministe – una din activitatile de baza din cadrul Bibliotecii – in care participam mai multe din noi. Aceste mecanisme sunt din pacate foarte tipice, nu e nimic surprinzator la ele atunci cand lumea nu vrea sa priveasca in fata o realitate, pentru ca in grupurile majoritare albe, oricat de “antirasiste”, intervin mai devreme sau mai tarziu momente in care niste persoane albe trebuie sa ia pozitie impotriva actelor rasiste atunci cand acest lucru inseamna ca trebuie sa-si sacrifice ceva din confortul sau interesul propriu. Iar asta e… inconfortabil.
Speram ca aceste descrieri ale unor dinamici foarte tipice, foarte destabilizatoare, sa-i ajute pe altii intr-o situatie similara. Sau poate – si mai bine – sa ajute sa fie prevenite astfel de situatii in alte grupuri!
Conversatiile despre rasismul sistemic si despre situatiile concrete din jurul nostru, care ne afecteaza pe noi si pe oamenii apropiati noua, trebuiesc avute! Trebuiau avute dintotdeauna!
AKA white saviors of their own interests AKA o ciorba de white tears
1 din 12: “AGRESIVITATE” / “VIOLENTA”
Reimaginând feminismul de ziua internațională a femeilor
(Reimagining feminism on International Women’s Day)
de Harsha Walia
În fiecare dimineață îi citesc fiicei mele de un an dintr-un fabulos abecedar pentru copii. Când ajungem la litera F, spunem: “F vine de la Feministă, Vrem să fim plătite egal”. Desigur, o carte pentru copii este limitată în cât de bine poate exprima o analiză cu mai multe niveluri de nuanțe, dar uneori mă întreb cât de relevantă este aceasta articulare a unei versiuni particulare de feminism pentru ea.
Feminismul liberal dominant a cerut în mod uzual drepturi egale pentru femei. Chiar și valurile ulterioare care au adus cu ele o reprezentare mai largă a diverse femei si persoane trans în același cadru feminist rareori au schimbat premiza “egalității” ca primă forță de organizare feministă, lăsând astfel nechestionată relația dintre heteropatriarhat și alte structuri de putere sociale, economice și politice. Pariarhatul nu este secundar capitalismului și imperialismului; bazele pe care capitalismul, colonialismul și violența statului sunt structurate în relație cu, și prin patriarhat. Femeile marginalizate, asfel, nu îndură numai violența de gen la cote ridicate, ci o și îndurăm într-un mod calitativ diferit.
Feminismul: prieten sau inamic al statului?
În ultimul deceniu a apărut o explozie de dezbateri despre strategiile feministe împotriva violenței care se bazează pe stat. Strategii anti-violență, precum legi de condamnare mai dure și creșterea activității poliției, au fost criticate pentru contribuția la criminalizarea care deja afectează în mod disproporțional comunitățile de culoare, comunitățile sărace și persoanele trans. Continue reading
“Assimilationists want nothing less than to construct the homosexual as normal – white, monogamous, wealthy, 2.5 children, SUVs with a white picket fence. This construction, of course, reproduces the stability of heterosexuality, whiteness, patriarchy, the gender binary, and capitalism itself. If we genuinely want to make ruins of this totality, we need to make a break. We don’t need inclusion into marriage, the military, and the state. We need to end them. No more gay politicians, CEOs, and cops. We need to swiftly and immediately articulate a wide gulf between the politics of assimilation and the struggle for liberation. We need to rediscover our riotous inheritance as queer anarchists. We need to destroy constructions of normalcy, and create instead a position based in our alienation from this normalcy, and one capable of dismantling it.”
— Toward The Queerest Insurrection, via Son of Baldwin
“ Gay Pride™ is subordination to the State and Empire.
Gay Pride™ is homage to capitalism, patriarchy, and white supremacy.
Gay Pride™ is co-optation of queer radicalism by liberals, Democrats, academics, hipsters, and NGOs.
Gay Pride™ is the eradication of trans bodies and narratives, and queer militancies.
Gay Pride™ is gala events for the elite.
Gay Pride™ is walking past homeless queer youth.
Gay Pride™ is assimilation into straight society.
Gay Pride™ is corporate.
Gay Pride™ is destruction of queer histories of mutual-aid, resistance, shame, promiscuity, creativity, humor, love, community, brutality, poverty, and disease.
Gay Pride™ is “we’re just like you”.
Gay Pride™ is safe, privileged, accommodationist, vanilla, temporary, and very boring.
Gay Pride™ is to ignore trans women of color being beat by police and murdered by street bigots.
Gay Pride™ is to achieve equality and sameness, to settle and be conditional, to compromise. Nothing more. Always less.
Gay Pride™ is forgetting about those affected by HIV/AIDS.
Gay Pride™ is “straight-acting”, “masc only”, “promise I’m not that gay tho”, “sry no effeminate guys”, “not into Asians”, “prefer white guys”, “no fatties or trannies”.
Gay Pride™ is gender binary.
Gay Pride™ is on the sidewalk, obeying the police when they say the party is over.
Gay Pride™ is neglecting all of the queer and trans prisoners held captive by the State.
Gay Pride™ is marriage and military.
Gay Pride™ is poor people of color being pushed out of their neighborhoods by a white gay gentry.
Gay Pride™ is refusing to avenge religious fundamentalists who cause young queers to commit suicide.
Gay Pride™ is “things aren’t that bad in Russia.”
Gay Pride™ is being able to participate in the military-industrial complex, kill and rape people in other countries in the name of “freedom”, yet be fired from a minimum wage job in the US because of your sexuality and/or gender identity.
Gay Pride™ is giving a shit about corporate media and entertainment.
Gay Pride™ is pretending electoral politics will bring about social change.
Gay Pride™ is a rearranging of the existing social order only to accommodate a few, as opposed to collective liberation and dismantling of oppressive systems.
Gay Pride™ is nationalism.
Gay Pride™ is to water down and tranquilize – to make “normal”.
Gay Pride™ is men and women who arm themselves to kill people who are deemed criminals, deviants, and terrorists by the State.
Gay Pride™ is business casual or muscle tees.
Gay Pride™ is the invisibilization of people of color.
Gay Pride™ is to dismiss queer Palestinians being murdered by the Israeli apartheid state.
Gay Pride™ is gay men being misogynist pigs and committing verbal, physical, and sexual violence against women and it being “okay” since they’re gay.
Gay Pride™ is obscuring histories of Western colonialism and silencing Indigenous voices.
Gay Pride™ is “speak English or go back to your country”.
Gay Pride™ is a mythology and an opiate.”
WILLIAMLUKAS: “GAY PRIDE™ IS /// JUN 2014”
… Only those with presumed safety in dominant society fear losing their privilege of comfort, along with possession and control over discourse in online spaces. People of color face real violence on the basis of their skin color. Black, brown, and gender non-conforming bodies even face police brutality, which shows that a lack of protection is normalized. In a world where whiteness means presumed innocence, safety, and entrance there is born a fear of anything contrary to unquestionable authority. The reaction white feminists are having to women of color feminists entering Twitter tends to problematize those who point out racism rather than question the integrity of the framework being critiqued.
The invoking of “toxic” is particularly instructive in that it normalizes online spaces in absence of these “polluting influences.” Seemingly ignoring the daily violence directed at women of color online, claims about the tranquility of online spaces in absence of these intrusions belies the facts on the ground. Dr. Brendesha Tynes, et al., in “Online Racial Discrimination and Psychological Adjustment Among Adolescents,” found that between 30-40% of youth of color experience racism online. According to Dr. Marcia Dawkins, “These young people were more likely to become depressed, anxious and, possibly, less successful academically.”
The Internet is toxic and violent, yet the recent narrative seems to reimagine virtual reality as a democratic nirvana seemingly disrupted by angry, disruptive, and divisive feminism. …
… In the discussion of Twitter feminism, the deployed language of “toxic” or “polluting” feminism is striking given the desire to reclaim these spaces because they are “toxic” and a blight on Feminism or progressive causes. Just as middle-class whites are returning to neighborhoods, previously abandoned and “left behind” – resulting in environmental hardship – these “crusaders” are now seeking to “clean up” the Internet at the expense of already marginalized voices.
Whereas others seem to be focused on “cleaning up” or otherwise ridding the Internet of those undesirable intrusions, there remains a community of people committed to creating a more just on- and off- line space. The desire to “clean up” these spaces through displacing or silencing women of color, those critical yet marginalized voices, embodies a form of digital gentrification. …
“In Defense of Twitter Feminism: Call-out culture, gentrification on social media and the politics of feminist discourse online.” by Suey Park @ MODEL VIEW CULTURE
În atenţia domnului Crin Antonescu, Preşedintele Partidului Naţional Liberal
Domnule Preşedinte,
Organizaţiile semnatare ale acestei scrisori deschise îşi exprimă îngrijorarea legată de recentele declarații ale lui Rareș Buglea, membru al organizației politice pe care o reprezentați.
Pe această cale, dorim să vă atragem atenţia cu privire la creşterea numărului de discursuri cu tentă extremistă, discriminatorie, rasistă și sexistă în rândul membrilor partidului pe care îl conduceţi. Luni, 4 februarie 2013, presa a relatat afirmațiile postate pe facebook de Rareș Buglea: “ştiu că falşii umanişti mă vor critica aspru, dar susţin în continuare sterilizarea femeii rome, dacă după prima naştere la ancheta socială se dovedeşte că nu are condiţii şi nici intenţia de a creşte primul prunc în condiţii cât de cât umane!” (sursa: Mediafax). Reconsiderându-și poziția, Rareș Buglea a declarat ulterior: „Îmi cer scuze dacă printr-o exprimare nefericită … am lăsat impresia că mă refer doar la o anumită etnie și nu, așa cum am vrut și vreau să susțin, mă refer la toate mamele iresponsabile din România. Îmi cer scuze față de membrii acestei etnii dacă s-au considerat direct vizați. Într-adevăr, pe pagina de facebook … mă refeream la anumite mame rome pentru că ponderea acestor cazuri, trebuie să recunoaștem, acolo o întâlnim mai des. Dar însă eu nu mă refer la etnia întreagă, mă refer la orice mamă care după o naștere, două, se constată că nu are niciun fel de dragoste și de grijă și de preocupare pentru acei copii. Eu propuneam o oarecare soluție pentru a stopa această natalitate scăpată de sub control.”
Această declarație vine la scurt timp după campania unei grupări de extremă dreaptă din România, Naționaliștii Autonomi din Timișoara, care solicita și propunea acordarea unei sume de 300 lei oricărei femei rome care acceptă să se sterilizeze.
Salutăm pozițiile publice exprimate prompt de membri ai PNL precum Florin Alexe, președinte TNL București și Teodor Atanasiu, președintele PNL Alba cu privire la declarațiile lui Rareș Buglea, actualmente membru în PNL.
Vă readucem în atenţie faptul că recent au mai existat declarații și acțiuni ale unor membri PNL care nu au fost în concordanță cu drepturile omului. Dintre acestea îi amintim pe domnul Cătălin Cherecheş și domnul George Becali. Din păcate, nu a existat din partea conducerii PNL o poziție fermă de delimitare față de aceste demersuri și nici măsuri efective de sancționare a acestor fapte. Considerăm că declaraţiile recente ale domnului Rareș Buglea reprezintă o nouă poziţionare care încalcă drepturile omului, de data aceasta una de tip extremist. Cu toate că domnul Buglea a demisionat din funcţia de conducere a organizaţiei de tineret PNL Alba, continuă să fie consilier local din partea aceluiaşi partid. Considerăm că aceste declarații trebuie aspru sancționate de către organizația pe care o conduceți pentru a da dovadă că respectați drepturile omului și că manifestați toleranță zero față de extremism în Romania.
Luând în considerare cele prezentate mai sus, solicităm:
• excluderea domnului Rareș Buglea din Partidul Naţional Liberal;
• semnarea de către PNL a Cartei Partidelor Europene pentru o Societate Nerasistă (http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/ecri/activities/38-seminar_ankara_2011/Charter.asp)
• adoptarea unor măsuri/ iniţierea unor acţiuni în cadrul partidului, destinate prevenirii apariţiei acestui gen de manifestări;
• adoptarea unor măsuri privind sancţionarea membrilor de partid care fac declaraţii publice cu caracter rasist sau extremist.
Vă solicităm, de asemenea, să vă exprimați public poziția cu privire la sterilizarea femeilor rome și a femeilor cu posibilități materiale reduse.
Organizaţiile semnatare:
Romani CRISS- Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii
MCA România – Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemismului din România
ECPI – Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice
Asociația E-Romnja! (Asociația pentru Promovoarea Drepturilor Femeilor Rome)
Asociația Romano Butiq
Centrul FILIA- Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen
ADIS- Asociația pentru Dezvoltare si Incluziune Socială
CEDS -Centrul pentru Educație și Dezvoltare Socială
Active Watch- Agenția de Monitorizare a Presei
Asociația FRONT
Grupul pentru Intervenții Feministe
Manifest al femeilor rome si nerome
Femeile Rome reunite le conferinta nationala „Femeile rome in societatea romaneasca” organizata in Bucuresti, in 13-14 septembrie, 2012 de catre Agentia de Dezvoltare Comunitara „Impreuna” ne exprimam in mod ferm ingrijorarea fata de acordul semnat intre Guvernul Romaniei si Guvernul Frantei privind asa zisa repatriere a cetatenilor romani de etnie roma de pe teritoriul Frantei. Astfel, femeile rome si nerome atat cele participante cat si cele neparticipante la conferinta initiaza acest manifest in semn de protest.
In semn de solidaritate, Noi femeile rome si nerome consideram acest act a fi in contradictie flagranta cu normele si valorile europene si cu drepturile omului. In loc sa rezolve problemele deja existente, acest acord incita la noi abuzuri impotriva romilor. Discursul folosit de Ministrul de Interne al Republicii Franceze Manuel Valls contravine principiilor si normelor democratice promovate de U.E. si ne reaminteste de teoriile rasiste ale secolului trecut.
Noi, Femeile am facut dovada implicarii la imbunatatirea societatii romanesti prin sprijinirea comunitatilor locale si a femeilor rome, promovarea valorilor democratice stabilite la nivel european si ca atare nu ne regasim in sintagma folosita „mizeria lumii”.
Cetatenii de etnie roma au aceleasi drepturi si responsabilitati ca si cetatenii europeni. Nu suntem de rang inferior si nu acceptam ca dintre toate natiunile Europei, sa fim catalogati in mod unitar drept „mizeria lumii”.Textul integral al manifestului il gasiti aici.
(vezi si: comentariile ministrului francez)
Comunicat de Presa:
“A cincea zi de greva foamei pentru doi migranţi din Centrul de Luare în Custodie Publică a Străinilor de la Arad”
“Cred că vor să ne tortureze psihic. Nu înţelegem de ce ne tot mută dintr-un loc în altul şi ne îndepărtează de prieteni şi familie. Aici în Arad, nu avem pe nimeni, nu ştim de ce suntem aici şi stăm închişi în cameră de sâmbătă”
Doi migranţi din Centrul de Luare în Custodie Publică a Străinilor din Arad au intrat sâmbătă în greva foamei pentru a protesta împotriva transferului lor din Centrul similar din Otopeni. Aceasta este cea de-a 5-a zi de când cei doi, un cetăţean tunisian şi un cetăţean nigerian, au decis că nu vor mai mânca şi nu vor mai bea nici un fel de lichide.
“Nu ni s-a spus nimic. Sâmbătă dimineaţă eram în centru la Otopeni şi când am vrut să mergem la masă ne-au anunţat că imediat vom pleca la Arad. Noi nu am vrut, dar ne-au luat cu forţa, ne-au pus cătuşele şi ne-au adus aici. Cei de aici, de la Arad, nu ştiau nici ei de ce am fost transferaţi. Am discutat cu directorul centrului şi nici el nu înţelegea. De când am ajuns aici nimeni nu ne-a putut explica de ce am fost aduşi şi ce se va întâmpla cu noi.”Cei doi migranţi aflaţi în greva foamei solicită să fie transferaţi înapoi la Otopeni, unde ar putea fi în contact cu soţiile, prietenii şi reprezentanţii legali. De asemenea, aceştia au certitudinea că motivul transferului nu este reprezentat de lipsa locurilor din centrul de la Otopeni, care, la momentul plecării lor era utilizat la jumătate din capacitate. În ultima lună de detenție la Otopeni, conducerea centrului a decis mutarea unuia dintre cei doi la camera de izolare, separându-l astfel de ceilalți migranți din centru, pe care îi ajuta cu informații despre drepturile ce li se cuvin, traduceri în si din limba româna, solicitând alaturi de ei un tratament demn pe durata detenției. Cu 2 saptamani înainte de a fi transferat la Arad, același deținut a fost atenționat de către directorul centrului Otopeni ca “nu i se va permite sa facă revoluție aici”, aluzie la motivul pentru care a fost izolat.
Ambii migranți au înfăţişare în instanţă în luna noiembrie 2012, în calitate de reclamanţi, contestând respingerea solicitării de azil. Până la momentul pronunţării deciziei în instanţă, aceştia nu vor putea fi expulzaţi în mod legal. De asemenea, cei doi solicită reanalizarea dosarelor/rezoluţiilor în baza cărora au fost luaţi în custodie publică, menţionând faptul că documentele conţin informaţii eronate şi fac referire la persoane care au alte nume şi altă cetăţenie decât ei. Din acest motiv, aceştia cer ca situaţia lor să fie cunoscută şi analizată de persoane sau organizaţii imparţiale, iar transferul lor înapoi la Otopeni să aibă loc imediat.
Centrele de Luare în Custodie Publică a Străinilor sunt structuri închise, aflate în subordinea Oficiului Român pentru Imigrări, în care sunt cazati cetăţeni străini care nu au avut sau cărora le-au expirat documentele de şedere în România. Luarea în custodie publică reprezintă o măsură administrativă de restrângere a libertăţii de mişcare. Deşi luarea în custodie publica este diferită din punct de vedere juridic de privarea de libertate, în realitate conditiile sunt identice cu cele din închisori. În marea majoritate a cazurilor, persoanele aflate în aceste centre nu sunt acuzate de comiterea unei infracţiuni. Cele mai multe dintre acestea sunt returnate în ţările de origine, fie prin programele de returnare voluntară, fie împotriva voinţei lor, prin acţiuni de returnare forţată.
Pentru mai multe detalii vă rugăm să contactați :
romania@indymedia.org sau apatrid@riseup.net
“Migranţii invizibili din centrul de detenţie de la Otopeni”
– un text de Simina Guga si Amba Hurrya
Articolul a fost scris pe baza interviurilor realizate cu personalul administrativ al Centrului de Luare în Custodie Publică de la Otopeni în luna iunie 2012, precum şi a discuţiilor purtate cu persoane care se află sau s-au aflat la un moment dat în acest centru. Materialul este dedicat acestora din urmă.
Sistemele de detenţie au devenit o realitate comună în gestionarea fluxurilor de migraţie în statele europene, America de Nord, Australia şi nu numai. Detenţia migranţilor, reprezintă o nouă latură a sistemului de detenţie, care dă dreptul magistraţilor de a dispune luarea în custodie publică a străinilor, la propunerea Oficiului Român pentru Imigrări, fără ca aceştia să beneficieze de un proces efectiv şi fără a fi acuzaţi de comiterea unei infracţiuni. Reţinerea lor în aceste centre închise reprezintă o măsură administrativă de restrângere a libertăţii de mişcare, diferită din punct de vedere juridic de privarea de libertate, însă identică în realitate[1].
Modul în care ne raportăm la migranţi reprezintă o oglindă pentru tipul de societate pe care o construim şi felul de lume în care alegem să trăim.
Centrul de Luare în Custodie Publică de la Otopeni este o structură închisă, cu o capacitate de cazare pentru maxim 120 de persoane[2]: cetăţeni din state terţe depistaţi fără documente pe teritoriul României, indezirabili (care sunt presupuşi a pune în pericol siguranţa naţională sau ordinea publică) sau persoane împotriva cărora s-a dispus măsura expulzării (care au comis infracţiuni pe teritoriul României). Centrul a fost deschis în 1999, la momentul respectiv acesta găzduind atât persoane care urmau să fie returnate, cât şi solicitanţi de azil. În perioada 2002 – 2004 acesta a fost amenajat printr-un proiect Phare, finanţat de Comisia Europeană, fiind ulterior utilizat doar în scopul luării în custodie publică a migranţilor fără drept de şedere în România. Investiţii similare au fost făcute de Comisia Europeană şi în alte ţări, anterior aderării acestora la Uniunea Europeană. Un al doilea centru de acest gen se află în localitatea Horia, din judeţul Arad. Aceste două centre sunt administrate de Oficiul Român pentru Imigrări, aflat în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Continue reading