situatia cu violenta domestica in romania

ar putea fi mai bine documentate (citi autori, atitea statistici diferite ofera), dar urmatoarele articole recente din presa centrala discuta in oarecare detaliu problema violentei domestice si propunerea privind ordinele de restrictie, ceruta de ong-urile de profil. [link-uri de la h.]

În România două femei sunt ucise în fiecare săptămână de soţii violenţi. Sunt statistici îngrijorătoare şi prea puţine soluţii. Una dintre ele ar fi introducerea ordinului de restricţie pentru agresori, aşa cum se întâmplă în Occident. Din ianuarie 2004 până în septembrie 2007, în România au fost peste 33 de mii de cazuri de violenţă în familie. În primele nouă luni ale anului, 79 de femei au fost ucise de soţii violenţi. Asta înseamnă două femei pe săptămână. Organizaţiile neguvernamentale au venit cu soluţia – introducerea ordinelor de restricţie pentru soţii violenţi. O propunere care se lasă mult aşteptată. continuare

“Din cauza bătăilor, în fiecare săptămână moare o femeie!” (video)

Violenta in familie, din ce in ce mai sangeroasa
…Cele mai multe persoane care au de suferit de pe urma unui membru al familiei sunt tinere cu varste cuprinse intre 20 si 45 de ani, iar majoritatea sunt femei. Victimele pot fi insa si copii sau batrani, precum si barbati care sunt loviti de un alt membru al familiei. Autoritatile sunt ingrijorate de gravitatea situatiilor. Anul acesta, reprezentantii politiei, precum si medicii care au intrat in contact cu victimele au constatat ca bataile suferite de femei au fost cu mult mai grave ca in anii anteriori. A existat chiar cazul in care o femeie a fost pur si simplu transata de catre partener. “Chiar daca amploarea fenmenului nu a crescut fata de anul trecut, in 2007 au fost inregistrate acte de o cruzime mult mai mare”, a declarat Cristina Horia, director executiv al unei fundatii de specialitate. Aceasta a mentionat ca principalele cauze ale violentei domestice sunt gelozia si alcoolismul.
In Romania exista, in continuare, o toleranta crescuta in ceea ce priveste violenta domestica. Foarte multi percep acest lucru ca pe ceva normal, inerent unei casnicii. Totodata, in foarte multe cazuri, atat femeile agresate, cat si barbatii care le lovesc nu stiu ca violenta in familie reprezinta o infractiune. Femeile nu stiu unde sa ceara ajutor. Cele mai multe spera ca lucrurile sa se rezolve de la sine, altele suporta situatia cu gandul la copii. In acest din urma caz, ele ar trebui sa stie ca tendinta de a fi violent se transmite de la o generatie la alta. Astfel, copiii expusi la batai sau martori ai acestora devin urmatoarea generatie de victime si agresori. Chiar daca au fost batute si agresate verbal, majoritatea femeilor se intorc dupa o perioada mai scurta sau mai lunga acasa. “Numarul celor care se intorc la partener este foarte mare. Totodata, violenta domestica reprezinta un procent din divorturi. Chiar daca femeile invoca de cele mai multe ori nepotrivire de caracter, peste 80% din divorturi sunt rezultatul batailor pe care le sufera acasa”, ne-a declarat reprezentantul Serviciului de Analiza si Prevenire a Criminalitatii din cadrul politiei, Gratiela Vaduva. Aceasta a precizat ca nu conteaza nivelul de pregatire si statutul social, multi dintre agresori fiind persoane educate si cu o situatie financiara foarte buna.

Legislatia este eficienta doar pe hartie
In prima parte a acestui an s-au inregistrat peste 4.400 cazuri de violenta domestica asupra femeii si peste 50 de decese. Autoritatile sustin ca pedepsele pentru astfel de crime sunt mult mai mari atunci cand sunt savarsite in cadrul familiei. Ele nu pot insa preciza cati dintre agresori si-au primit pedeapsa meritata. Totodata, desi oficialitatile sustin ca avem o legislatie eficienta in acest domeniu, exista indoieli in ceea ce priveste aplicarea acesteia. Pe de-o parte, sanctiunile sunt in mare parte reprezentate de amenzi care se acorda in functie de gravitatea loviturilor. Masura care prevedea ca amenzile neplatite ale agresorilor sa se transforme in zile de inchisoare a fost desfiintata. Pe de alta parte, politia nu poate demara nici un fel de actiune in lipsa unei plangeri penale a victimei si a unui certificat medico-legal care sa ateste ca a fost agresata. Cele mai multe femei se tem sa faca plangere. Dupa un astfel de demers se pot astepta doar la o razbunare din partea partenerului. Totodata, legislatia din Romania nu prevede ca agresorul sa fie cel care paraseste locuinta. In aceasta situatie, femeile sunt de doua ori victime. Dupa ce au fost batute, singurul lucru pe care il pot face este sa plece de acasa, uneori cu tot cu copii, pentru a cere sprijinul temporar al rudelor sau al autoritatilor.

read & take action re: sexual violence crisis

… As you likely have read, perhaps in Ms. two years ago or more recently in the New York Times, civil conflict in eastern Congo has spawned an epidemic of rape and sexual violence that the U.N. has called “almost unimaginable.” As of the Times report, the systematic attacks on women (and girls; don’t ask) by militias — and Congolese government troops themselves — had, despite the hope that last year’s elections might bring an end to widespread anarchy, reached “a scale never before seen.” According to the United Nations (which revealed in 2004 that some of its own workers there had taken part in sexual abuse), 27,000 sexual assaults were reported last year in South Kivu province, ground zero for the epidemic. As U.N. under secretary general for humanitarian affairs John Holmes told the Times,”The sexual violence in Congo is the worst in the world.” One doctor in South Kivu, who sees 10 new victims every day — some so “sadistically attacked…that their reproductive and digestive systems are beyond repair” — said, “We don’t know why these rapes are happening, but one thing is clear: They are done to destroy women.”

Is there anything we can do to help these women — who are entering Panzi Hospital in South Kivu. at the rate of 200 a month? Writer Susannah Breslin of the Reverse Cowgirl blog found out. At the suggestion of the Times reporter, she e-mailed Erika Beckman, manager of the hospital’s Female Victims of Sexual Violence project. Breslin posted Beckman’s response in its entirety; it is harrowing, inspiring, and strongly recommended reading. The upshot is that you can make donations directly to this project, which provides not only provides the best possible gynecological care, but also psychological and legal counseling, transitional housing, literacy classes and training in craft-making with the goal of self-sustenance. …

more @ “‘They are done to destroy women’ – How to help victims of sexual violence in Congo”